Metode moderne de predare a literaturii romane la clasele de gimnaziu

Se stie ca la ora actuala se citeste din ce in ce mai putin. Conditiile care au determinat indepartarea tinerilor de lectura sunt cunoscute tuturor. Traim intr-un secol al vitezei, deci accesul la internet si la informatii este la indemana oricui. E mult mai util sa dai un click si sa obtii informatiile necesare in locul unei lecturi cronofage.

In asemenea situatii, profesorul de literatura romana nu poate face abstractie de schimbarile majore. Acesta trebuie sa se adapteze la noile situatii si sa joace un rol in fiecare ora. Va fi pentru elevii sai un regizor care va incerca sa-i atraga spre lumea lecturii.

Procesul instructiv-educativ este, prin excelenta, "un act teleologic care urmareste, in mod constient, atingerea unor finalitati anterior stabilite"[1], chiar daca nu exclude caracterul neprevazut, spontan pe alocuri. Iata motivul pentru care proiectarea didactica ne apare ca o conditie absolut necesara unei activitati didactice optime. Ea reprezinta activitatea complexa de anticipare (prefigurare, prognozare) a modului de desfasurare a procesului instructiv-educativ si, mai ales, a componentelor sale. Sensul modern al termenului de proiectare devine sinonim cu sintagma design educational, inteles ca act de "anticipare, prefigurare a demersului didactic, in termeni care sa-l faca intraductibil in practica."

Nu mai trebuie de mult demonstrat faptul ca eficienta pedagogica, atat desfasurarea, cat si rezultatele procesului de invatamant, depind mai ales de metodele alese de cadrul didactic. Dupa cum o arata etimologia termenului, metodele de invatamant reprezinta caile, modalitatile, procedeele, tehnicile si mijloacele adecvate pentru desfasurarea procesului instructiv-educativ: mai mult decat atat "caile folosite

in scoala de catre profesori pentru a-i sprijini pe elevi sa descopere viata, natura, lumea, lucrurile, stiinta", ele sunt mijloace prin care se formeaza si se dezvolta priceperile si desprinderile elevilor, dar si capacitatea acestora de a utiliza roadele cunoasterii in asa fel incat sa-si formeze si sa-si dezvolte personalitatea.

Metodele moderne utilizate la clasa sunt:

Metoda Piramidei sau metoda bulgarelui de zapada presupune acumularea treptata a opiniilor individuale ale participantilor. Are ca principiu de baza impletirea activitatii individuale cu cea de grup. Profesorul expune elevilor datele problemei in cauza. Elevii o rezolva mai intai individual, in aproximativ 5 minute. Elevii formeaza apoi diade, pentru a discuta rezultatele la care a ajuns fiecare. Se vor forma 2 grupe mari, egale ca numar, in care se dialogheza asupra solutiilor pentru care s-a optat. Intreaga clasa, reunita, discuta sarcina de lucru aleasa de profesor, analizeaza atat solutiile la care au ajuns pana in aceasta etapa, cat si problemele la care trebuie gasite raspunsuri. Se opteaza pentru solutia cea mai buna si se stabilesc concluziile intregului colectiv. Acesta metoda poate fi utilizata cu succes la orele de literatura. Sarcina de lucru ar suna astfel:

Cum ati reactiona in locul ciobanasului avertizat de mioara nazdravana?

Cum ati fi preferat sa utilizati scrisoarea adversarului politic, daca ati fi fost in postura lui Nae Catavencu?

Braistormingul (metoda "asaltului de idei") este o metoda interactiva initiata de Alex Osborne. Acesta i-a descoperit si valorizat functia distincta, aceea de a inlesni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii a unei probleme de rezolvat, printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie. Metoda "asaltului de idei" are drept scop emiterea unui numar cat mai mare de solutii privind modul de rezolvare a unei probleme, intr-un grup coordonat de un moderator ce indeplineste rolul de animator si de mediator al discutiei.

Metoda Starburst este similara celei prezentate mai sus, cu care totusi nu se confunda, desi presupune organizarea clasei de elevi intr-un grup si stimuleaza crearea de intrebari la intrebari, asa cum brainstormingul dezvolta constructia de idei pe idei. Metoda stimuleaza atat creativitatea individuala, cat si cea de grup, spiritul de cooperare si cel de competitie. Se alege o problema de dezbatut apoi se insira, in jurul conceptului respectiv, mai multe intrebari care au legatura cu el. Intrebarile de inceput sunt: cine?, ce?, unde?, cand?, cum? si pot da nastere la alte intrebari.

Cum?

Cand?                                                                                 Ce?

Unde? Cine?

Exemple: 1. Imaginati-va o serie de intrebari care sa aiba legatura cu obrazniciile personajului - copil din schita studiata.

2. Enumerati intrebarile de care ar trebui sa tina seama autorul unei descrieri stiintifice.

Tehnica 6 / 3 / 5 presupune impartirea clasei in grupe de cate 6 membri insa, spre deosebire de brainstorming, participantii noteaza pe o foaie de hartie cate trei solutii la o problema data, timp de 5 minute. Totalul obtinut insumeaza, asadar, 18 raspunsuri in 30 de minute, pentru fiecare grup.

Exemple : Care sunt modalitatile de caracterizare a personajului preferat din povestirea/nuvela studiata ? / Identificati, in textul liric studiat, trei figuri de sunet sau de constructie si analizati-le.

Tehnica "acvariului" (fishbowl) presupune o anumita asezare a scaunelor din cabinetul de literartura, ceea ce justifica si denumirea ei: ele sunt dispuse in doua cercuri  concentrice, unul din cercuri incluzandu-l pe celalalt. Elevii asezati in cercul interior primesc un timp de 8 - 10 minute pentru a discuta o problema controversata, anuntata dinainte. In acest timp, cei asezati in cercul exterior fac observatii privind felul in care se relationeaza in primul cerc, tipurile de srategii folosite de participantii la dialog pentru a-si sustine pozitia, reactiile lor si contributia fiecaruia la reusita dezbaterii. Urmeaza expunerea observatiilor de catre cei din cercul exterior, apoi schimbarea locurilor : cei din cercul interior trec in cel exterior si invers. Dezbaterea continua cu un alt subiect controversat, pe care il analizeaza acum cei care in prima faza au fost observatori, urmand ca la final sa se concluzioneze asupra activitatii.

Reteaua de discutii este o metoda ce presupune o conditie obigatorie, existenta unui continut al invatarii conflictual, deci care sa suscite interpretari diferite, impunand formularea unei intrebari binare asupra acestuia. Dupa ce profesorul formuleaza o intrebare - care sa permita in egala masura raspunsuri afirmative si negative, pro si contra - , elevii mediteaza la aceasta si isi formuleaza, intr-un timp dat, propriile raspunsuri. Elevii sunt grupati apoi cate patru, iar in interiorul fiecarui cvartet, in cate doua diade. In fiecare diada, apoi in fiecare cvartet, se discuta raspunsul la intrebare, dupa care s noteaza argumentele care sustin fiecare tp de raspuns, pe o foaie de caiet. Fiecare grup trebuie sa isi sintetizeze raspunsurile si sa isi exprime o concluzie privitoare la problema de dezbatut. Eventual, la sfarsitul discutiilor se apeleaza si la o metoda evaluativ-participativa, gen unul sta, ceilalti circula sau turul galeriei, care permite elevilor vizualizarea si reflectia asupra rezultatelor muncii colegilor si, in replica, evaluarea si autoevaluarea propriilor rezultate ale muncii.

Jocul este o actiune generatoare de distratie si de reconfortate. Jocul poate deveni un adevarat instrument educativ si didactic, o baza a metodelor de instruire si educatie, nu doar in invatamantul prescolar si primar.

Document online: Sugestii pentru planul de lucru - Copii vor invata cum sa numere de la 1 la 10 Lucrare: Subiectul activitatii: Prietenul meu necuvintator

Bingo - fiecare elev sau grupa de 4-5 elevi primeste cate un carton cu 6 careuri, in fiecare fiind trecuta sarcina de lucru ceruta. Castiga elevul sau grupa care rezolva corect si cel mai repede careul.

Exemplu: Calin (File din poveste) - poate avea urmatoarele sarcini de lucru: caracteristica naturii sugerata in prima parte, imagini predominante, determinantul padurii descrise, sentimental sugerat al privitorului, numele figurii de stil din sintagma "cuibar rotind", semnificatia termenului "harnici".

Sarpele - joc folosit in secventele de fixare sau evaluare a insusirii unor termeni de teorie literara. Presupune notarea pe o hartie pliata (in forma de sarpe sau acordeon) a unui termen, constand intr-o notiune ce trebuie verificata; prima parte a hartiei se pliaza, iar pe urmatoarea parte al doilea participant noteaza definitia notiunii respective. Fara a vedea notiunea initiala, al treilea participant citeste doar definitia si scrie termenul-notiune care ii corespunde, care va fi citita de urmatorul participant. La final se reface traseul si in cazul unuor erori, se depisteaza autorul si cauza greselii respective, operandu-se eventualele ameliorari.

Procesul literar - este o forma complicata de dramatizare a unor fragmente literare si chiar a unor opere intregi, vazuta in fond ca o "dezbatere problematizata a universului unei opere literare, in care elevii se antreneaza ca inculpati, acuzatori sau aparatori ai destinelor personajelor respective."[4] Procesul presupune distribuirea unor roluri specifice: presedintele tribunalului, grefieri, procurori, secretari, avocatul apararii, pe langa rolurile personajelor din opera literara de aici, numarul mare de elevi care trebuie implicati in procesul literar.

Exemplu: Procesul greierului acuzat de lene si neglijenta.

Metoda cubului presupune analiza unui concept, a unei notiuni sau a unei teme prin proiectarea ei pe cele sase fatete ale unui cub, fiecare dintre ele presupunand o abordare distincta a subiectului respectiv. In cele sase fatete ale cubului elevii trebuie sa raspunda la urmatoarele instructiuni:

Descrie - Cum arata?

Compara - Cu ce seamana si prin ce se diferentiaza?

Asociaza - La ce te face sa te gandesti?

Analizeaza - Din ce e facut?

Aplica - Cum poate fi folosit?

Argumenteaza pro sau contra - E bun sau rau? De ce?

Prin metoda cubului se pot invata notiuni de teorie literara la clasele mai mici, in ciclul curricular de dezvoltare (fibula, schita, povestirea, nuvela, imnul, comedia), se pot analiza categoriile estetice la clasele de liceu.

Metoda horoscopului poate fi utilizata doar in cazul unor lectii de studiere a textelor epice si dramatice, mai exact in secventele didactice in care se vizeaza caracterizarea unor personaje literare.  Clasa se organizeaza in grupe de 4 elevi si se desfasoara urmatorii pasi: citirea individuala a textului, alegerea personajului pentru discutie, citirea trasaturilor fiecarui semn zodiacal, optiunea fiecarei echipe pentru incadrarea personajului in sfera unui semn zodiacal, prezentarea in fata clasei a optiunilor si a argumentelor ce le justifica, urmata de discutii, descoperirea unei alte solutii mai potrivite sau imbogatirea argumentarii.

Exemplu: Vitoria Lipan este identificata ca apartinand Taurului (tenace, stoic, prudent, inflexibil, conventional, incapatanat, rigid).

Schimba perechea (Share - pair circles) este o metoda interactiva, de lucru in diade. Profesorul imparte clasa in doua grupe egale ca numar; elevii din fiecare grupa se asaza fata-n fata cu perechea, rezultatul fiind doua cercuri concentrice. Elevii isi pot alege singuri prechea sau pot fi asezati in grupe de profesor. Elevii lucreaza doi cate doi timp de cateva minute. Apoi elevii din cercul exterior se muta in sensul acelor de ceasornic, pentru a-si schimba partenerii si pentru a realize noi perechi. Jocul continua pana cand se epuizeaza problemele ce trebuie solutionate sau pana cand fiecare elev isi regaseste partenerul initial. In aceasta etapa, se analizeaza solutiile/ideile emise de toate perechile.

Exemplu: La clasa a V-a, studierea basmului popular Praslea cel voinic si merele de aur poate debuta cu aceasta metoda; perechile de elevi pot primi urmatoarele sarcini de lucru, mai usoare, desigur, tinand cont de faptul ca sunt abia la inceputul analizei:

Ce sugereaza formula folosita la inceputul povestii?

Unde se desfasoara intamplarile povestite? Locurile respective se pot identifica pe harta?

Care personaje reprezinta binele? dar raul?

Exista in basm personaje cu puteri miraculoase? Dati exemple!

Care sunt calitatile eroului?

Cum le dovedeste el?

Care cifra se repeta cel mai des? In ce situatii?

Palariile ganditoare (metoda thinking hats) este o metoda interactiva, de gandire critica, ce presupune interpretarea de roluri de catre participantii care si aleg una dintre sase palarii - figurine decupate sau simple simboluri - de diferite culori, carora le corespund semnificatii si implicit, modalitati diferite de interpretare. Culoarea palariei este cea care defineste rolul: palaria alba este neutra, participantii sunt invatati sa gandeasca obiectiv, palaria rosie da frau liber sentimentelor, ofera o perspectiva emotionala asupra evenimentelor. Palaria neagra este perspective gandirii negativiste, pesimiste, palaria galbena este simbolul gandirii pozitive si constructive, al optimismului. Cel ce sta sub palaria verde trebuie sa fie creativ. Gandirea laterala este specifica acestui tip de palarie. Cere un efort de creatie. Palaria albastra este dirijorul orchestrei si cere ajutorul celorlalte palarii. Ganditorul palariei albastre defineste problema si conduce intrebarile, reconcentreaza informatiile pe parcursul activitatii si formuleaza ideile principale si concluziile la sfarsit. Monitorizeaza jocul si are in vedere respectarea regulilor. Un exemplu de intrebari posibile in acest joc este:

Metoda Frisco seamana cu cea prezentata anterior, deoarece presupune, ca si aceasta, interpretarea unor roluri, de data aceasta in numar de patru: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul. Metoda are urmatoarele etape: etapa propunerii problemei de catre profesor sau elevi; etapa organizarii colectivului, in care se explica rolurile si se stabilesc "actorii" care le vor interpreta; etapa dezbaterii colective in care sunt interpretate rolurile si sustinute punctele de vedere; etapa sistematizarii ideilor emise si a concluzionarii.

Metoda mozaicului (jigsaw) este bazata pe conceptual de team learning, deci pe invatarea in echipa - deloc intamplator, este denumita si metoda grupurilor independente.  Presupune impartirea clasei de elevi in grupe de lucru, in cadrul carora fiecare membru primeste o sarcina de studiu in care trebuie sa devina expert, in asa fel incat ulterior sa isi initieze si colegii cu privire la subiectul respectiv.

Etapele acestei metode sunt: pregatirea materialului de lucru, organizarea colectivului in echipe de invatare de cate 4-5 elevi, constituirea grupurilor de experti, reintoarcerea in echipa initiala de invatare si evaluarea.

Exemplu: La clasa a VII-a - Nuvela (definitie, trasaturi, reprezentanti).

Ganditi / lucrati in perechi / comunicati este o metoda propusa de F. Lyman in ultimul deceniu al secolului trecut si mizeaza pe participarea activa a elevilor la propria lor instruire. Procedura de lucru este foarte simpla: profesorul lanseaza o intrebare legata de continutu lectiei respective, elevii reflecta asupra ei intr-un timp dat, apoi se grupeaza in diade pentru a discuta, in perechi, raspunsurile. In final fiecare diada ia pe rand cuvantul si isi impartaseste concluziile cu privire la subiectul abordat. Metoda se utilizeaza cu precadere in faza de evocare, pentru a fixa intr-o maniera placuta continutul predate anterior, a carui sistematizare este necesara pentru lectia in curs, dar si in alte faze ale demersului didactic, pentru a dirija atenta elevilor spre un detaliu semnificativ: termenul-cheie sau toposul central dintr-o succesiune de versuri sau de paragrafe dintr-un text narativ/dramatic; semnificatia de profunzime a unor secvente  sau scene, a aparitiei unor pasaje episodice.

BIBLIOGRAFIE:

Cojocariu, Venera Mihaela, Teoria si metodologia instruirii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2002.

E.E. Geissler, Mijloace de educatie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.

Goia, Vistian, Didactica limbii si literaturii romane pentru gimnaziu si liceu, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 2002.

Ionescu, M., Radu, T., Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 2001.

Ilie, Emanuela, Didactica literaturii romane, Editura Polirom, Iasi, 2008.

Parfene, Constantin, Literatura in scoala, Editura Universitatii din Iasi, 1997.