Implicarea familiei in procesul educatiei

IMPLICAREA FAMILIEI IN PROCESUL EDUCATIEI

Termenul "implicare parentala" include diferite forme de participare  a parintilor la actiunile instructiv - educativ din scoli si alte institutii de educatie. S-a observat ca parintii tind sa se implice mult mai mult in etapa studiilor prescolare si in clasele primare ale copiilor lor decat in anii de gimnaziu, devenind tot mai putin implicati.

Motivele acestei situatii sunt diverse: copii pleaca la scoli mai mari si mult maideparte de casa, materiile studiate sunt mai diverse si vehiculeaza mai multe informatii care pot lipsi parintilor, elevii incep sa afiseze nevoia separarii si independentei fata de parinti.

Studiile axate pe problematica implicarii familiei in viata de elev a copilului lor au relevat ca factor ai implicarii parentale in educatia copilului:

1. conceptiile parintelui despre ceea ce este important, necesar si permis fata de copil;
2. gradul pana la care parintii considera ca pot avea o influenta pozitiva asupra educatiei copiilor;
3. perceptia parintilor ca scoala si copilul doresc ca ei sa se implice.

Joyce Epstein (2003) a identificat sase factoriin functie de care poate fi analizata implicarea parintilor in educatia si instruirea copiilor:

1. sprijinul pe care il primesc parintii in acest sens pentru a-si construe un mediu familial propice (instruirea prin diferite cursuri pentru parinti, programele de ajutor in care sunt inclusi);
2. comunicarea cu scoala (intalnirile si instiintarile permanente prin telefoane sau scrisori de la scoala spre parinti);
3. voluntariatul (implicarea in programe de ajutoare si suport pentru profesori, elevi, parinti si personalul scolii );
4. posibilitatea de a invata acasa (asigurarea informatiilor si ideilor necesare pentru familii despre cum sa-si ajute copii la teme sau alte activitati scolare, luare de decizii si realizarea planurilor, informarea familiilor despre abilitatile elevilor la diferite materii; participare familiei in stabilirea obiectivelor scolare din fiecare an, precum si in realizarea planurilor pentru colegiu sau munca);
5. luarea deciziilor (includerea parintilor in deciziile scolare, alegerea unor reprezentanti ai parintilor, infiintarea comitetelor de parinti si a consiliilor, a grupurilor individuale care sa apere si sa promoveze interesele scolii);
6. colaborarea cu comunicarea (identficarea si integrarea resurselor si a serviciilor din partea comunitatii pentru intarirea programelor scolare, a practicilor familiala, precum si invatarea si dezvoltarea elevului; informatii pentru familii si elevi despre activitatile comunitatii, despre programele culturale, support social si alte tipuri de programe si servicii; informatii despre activitatile comunitatii legate de dezvoltarea abilitatilor de invatare si a talentelor);

Cercetarile lui Epstein au reliefat faptul ca familiile ai caror copii obtin rezultate bune in scoala indeplinesc urmatoarele caracteristici:

practica o rutina familiala zilnica (ore fixe si loc linistit de studiu, distribuire a responsabilitatilor in indeplinirea activitatilor casnice, fermitate in ceea ce priveste ora de culcare si luarea cinei impreuna cu toata familia);

monitorizeaza activitatile extra - scolare ale copiilor (stabilesc limite de uitat la televizor, controleaza in diferite forme copii chiar si cand parintii nu sunt acasa, stabilesc activitati extrascolare sub supraveghere);

modeleaza atitudinile legate de invatare, autodiciplina si munca sustinuta (converseaza cu copiii, argumenteaza ideea ca totul se obtine prin munca);

exprima asteptari inalte dar realiste (stabilesc obiective si standarde corespunzatoare cu varsta copilului si gradul de maturitate, recunosc si sustin talentul, impartasesc succesele copilului cu familia si prietenii);

incurajeaza dezvoltarea si progresul scolar (mentin un mediu familial cald si protector, arata interes pentru progresul scolar, ajuta la teme, discuta importanta unei bne educatii si a optiunilor legate de cariera, pastreaza legatura cu profesorii);

incurajeaza cititul, scrisul si discutiile intre membrii familiei.

Principalele obstacole care apar in calea implicarii parentale in educatia si instruirea copiilor sunt experientele personale negative ale parintilor din perioada propriilor ani de scoala; atitudinea implicit negativa fata de sistemul de invatamant; riscul pierderii slujbei atunci cand parintii trebuie sa isi ia liber de la serviciu pentru a se implica in activitatile scolare ale copiilor; nivelul de instructie scayut care le limiteaza posibilitatile de a-si ajuta copii la teme; existenta unor suspiciuni in legatura cu posibile atitudini negative din partea profesorilor.

S-a observat ca implicarea parintilor creste atunci cand angajatii scolii comunica in mod direct familiei ca doresc ca aceasta sa se implice pentru a satisface anumite nevoi. De exemplu, atunci cand scolile stabilesc sedintele cu parinti la anumite ore in concordanta cu programul parintelui, cooperarea va avea mai mult success. Este important sa se gaseasca mijloace de a include ambii parinti in educatia copilului.

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

In fazele initiale ale dezvoltarii personalitatii identificarea ia forma imitarii problemelor parentale ca apoi sa se extinda si la modele din afara familiei. Mai tarziu copilul se identifica  cu modelele generale de conduita social - umana. Pe masura ce se formeaza Eul si Supraeul copilului, el se identifica tot mai mai coerent cu parintele de acelasi sex fara a mai intra in competitie cu el.

Diferentele dintre functiile materne si paterne sunt percepute diferit de copii in functie de varsta lor, daca mama ramane in camin si tata este singurul care intretine financiar familia, tata va avea un prestigiu mai mare in fata copiilor de varsta mai mare si mama in fata copiilor mai mici care apartin, inca, in intregime mediului familiar.

Rezultatele educatiei scolare sunt dependente demodul in care se realizeaza colaborarea dintre acesti doi factori: scoala si familia. Continutul fundamental al colaborarii se concretizeaza printr-o informare reciproca a scolii si familiei cu privire la problemele dezvoltarii copilului si prin convergenta diferitelor actiuni intreprinse la nivelul celor doi factori.

Autorii prezinta ca mijloace pe care scolile si familiile ar trebui sa le foloseasca pentru a creste nivelul comicarii intre ele:

pregatirea profesorilor asa incat sa-I vada pe parinti ca pe niste parteneri implicati in procesul educational;

stabilirea unor intalniri periodice;

posibilitatea asigurarii transportului pentru parintii care nu dispun de masini;

alegerea unui coordinator la scoala sau acasa care sa dezvolte programe si sa actioneze ca o punte de legatura intre parinti si profesori;

incurajarea mamelor si tatilor sa se implice in diferite comitete de organizare;

incurajarea infiintarii unui comitet al parintilor sia al profesorilor;

Parintii trebuie sa devina colaboratori active ai pedagogului, sa devina constienti de raspunderea pe care o are in fata societatii pentru instructia si educatia copiilor lor. Orientarea activitatii stiintifice, inarmarea parintilor cu metode si procedee eficiente pentru educarea elevilor in families au propaganda in randul acestora este o alta directie a colaborarii cu familia.

II.1.  SUPORTUL PARENTAL SI NEGLIAJAREA COPILULUI IN FAMILIE

Climatul familial este unul din factorii cu cea mai mare forta de influenta asupra reusitei scolare a copiilor dar se afla si el, ca multe alte aspecte ale familiei contemporane, intr-un impas care ar trebui sa preocupe specialistii in psihologia educatiei.

Suportul parental exprima mai mult decat sprijinul pe care il acorda familia, parintii copilului, exprima satisfacerea tuturor nevoilor copilului in mediu familial. Din ratiuni mai mult didactice, suportul parental este analizat sub trei dimensiuni: support material, cognitive / educational - instructiv si afectiv. Prin fiecare dintre aceste trei dimensiuni si prin toate trei conjugat, suportul parental are importante influente atat asupra dezvoltarii fizice si intelectuale a copilului cat si asupra dezvoltarii unor constructe ale personalitatii sale: imaginea de sine, stima de sine sistemul de valori, increderea in sine, sentimentele de buna stare, de confort psihic, de satisfactie si optimism cu privire la evolutia sa ca fiinta umana, ca membru al unei comunitati sanatoase. Acestea sunt afectate de configuratia suportului parental afectiv chiar mai mult decat configuratia celorlalte doua tipuri de support parental (material si cognitiv).

Privarea copilului de suportul parental intra in categoria "rele tratamente aplicate copilului", alaturi de toate formele de abuz (in plan fizic, sexual, emotional) si de neglijare. Una din formele de rele tratamente aplicate copilului, la fel de condamnabile ca si abuzul sexual si fizic este abuzul emotional. Abuzul emotional (psihologic) include comportamente care in mod intentional pun in pericol sau intimideaza un copil (amenintarile, poreclirea, deprecierea, jignirea si intimidarea). Unii autori include in categoria abuzului psihologic gesturile si cuvintele care transmit copilului mesajul ca este inutil, slab, neiubit, nedorit. Lipsa gesturilor care transmit faptul ca este iubit, dorit si valorizat intra mai degraba in categoria neglijarii afective desi poate fi considerat tot un abuz, deoarece copilul are nevoie de aceste gesturi si absenta lor chiar ii produce durere

Neglijarea unui copil, la fel de grava ca si abuzul si mult mai des intalnita decat acesta, este definita ca "Esecul parintilor in a satisface nevoile fundamentale ale copilului". Neglijenta fata de copil (a nu I se acorda adapostul potrivit, scolarizarea, imbracamintea necesara, ingrijirea medicala sau protectia in fata riscurilor) ii pericliteaza sanatatea si bunastarea. Desi neglijarea copilului de catre familie pare sa presupuna in primul rand a nu-I oferi afectiune, sentimente positive si securizante. Printre nevoile bazale ale copilului, trebuie incluse, alaturi de cele fiziologice (pentru ca sunt vitale pentru dezvoltarea lui) nevoi ca: a se simti "vizibil" pentru cei din jur, a simti aprobat (cand copilul arata un desen adultului si adultul il trateaza cu indiferenta, cu tacere, aceasta nevoie nu este satisfacuta) a primi explicatii cu privire la semnificatia lucrurilor pe care le face (de ce sa mearga la gradinita, de ce sa stea in locul care I se indica in clasa etc.); a se simti important, de a primi semen ca este important pentru cei din jur, a fi iubit si a iubi, a avea cui sa ofere din preaplinul de iubire care este in sufletul lui; a fi respectat, a I se respecta persona si faptele.

Printre simtomele generale - efecte atat ale abuzului cat si ale neglijarii copilului sunt mentionate:

intarzieri in dezvoltarea fizica si psihica;

regresie catre un stadiu de dezvoltare inferior sau pierderea unor abilitati avute la un moment dat;

afectarea sanatatii mintale, cu scaderea nivelului stimei de sine, cu manifestari de teama, nervozitate, anxietate uneori chiar depresie in cele mai banale situatii de viata;

declin progresiv al performantelor scolare, comportamente hetero sau autodistructive;

C O N C L U Z I I

Scoala este un loc unde elevii se instruiesc, invata, dar este si un loc unde se stabilesc relatii, se promoveaza modele, valori, se creeaza conditii pentru dezvoltarea cognitiva, afectiva si morala a copilului. Atat scoala cat si familia trebuie sa aiba acelasi scop - formarea personalitatii umane integrale si armonioase. Pana la cuprinderea intr-o unitate de invatamant, rolul primordial in educatie il are familia. Odata cu inscrierea intr-o unitate de invatamant ponderea se schimba, rolul mai mare il are scoala, dar nici actiunea educativa a familiei nu este de neglijat. Intre actiunile educative ale celor doi factori familie - scoala, exista mai degraba un raport de complementaritate decat de rivalitate, actiunea fiecaruia venind s-o completeze pe a celuilalt.

Educatia este un proces al vietii si nu o pregatire pentru viata. Cred ca scoala trebuie sa reprezinte viata actuala, viata tot atat de reala si de vitala pentru copil ca aceea pe care el o duce in familia sa, cu vecinii sai, pe locurile li de joaca.' John Denvey.

BIBLIOGRAFIE

Golu ,P.(2001), Psihologia invatarii si dezvoltarii, Editura Humanitas, Bucuresti

Negovan , V.(2006), Introducere in psihologia educatiei, Editura Universitara, Bucuresti