MANAGEMENTUL SPATIULUI EDUCATIONAL - importanta managementului educational

MANAGEMENTUL SPATIULUI EDUCATIONAL


Importanta managementului educational


      Evolutia teoriilor si modelelor manageriale reflecta drumul spre maturizarea conceptuala si aplicativa, spre posibilitatea clarificarii extinderii conceptului si in domeniul educatiei, de la adoptarea conceptiei initial si dominant economic, la cea pedagogica.

Intreg secolul XX a cunoscut numeroase cautari, orientari, conceptii, cu ecouri si in conducerea invatamantului. Dar mai ales unele probleme au facut obiectul transferului:
- Calitatea resursei umane in centrul atentiei;
- Conceperea conducerii ca fiind organizarea mai eficienta a activitatilor;
- Realizarea rationalizarii lor prin utilizarea funtiilor de prevedere, organizare, decizie, coordonare, control;
- Valorificarea experientei curente si a creativitatii celor implicati;
- Evidentierea relatiilor interpersonale si de comunicare;
- Participarea la actul decizional;
- Afirmarea nevoii de formare si perfectionare a culturii manageriale;
- Orientarea spre criteriile de evaluare centrala pe succes si calitate;
- Promovarea proiectarii si valorificarii cercetarii si inovarii pedagogice.
Managementul educational are o sfera larga , conturandu-se posibilitatea analizei procesului si a altor sisteme din sfera educatiei (formale, nonformale), in vederea abordarii globale si specifice a succesului in atingerea finalitatilor (ideal, scopuri, obiective).
Insasi definirea educatiei ca activitate, sistem de actiuni de formare-dezvoltare a personalitatii educatului, de influentare constienta, orientata si reglata catre catre anumite finalitati, rezulta cu necesitate si existenta unei unei abordari explicite a conceperii, organizarii, coordonarii, evaluarii, optimizarii continue a elementelor procesului educational. Ori, acesta devine chiar domeniul de studiu al managementului educational, vazut ca si teorie, si ca practica, ca stiinta si arta. Caci insasi educatia este tot astfel conceputa si realizata.

Stadiul cercetarilor in domeniu, ca varietate, amplitudine, complexitate a abordarii, arata ca managementul educatiei nu se rezolva decat interdisciplinar, ca urmareste criterii de eficienta si eficacitate, de succes educational, prin utilizarea superioara a resurselor umane, a continuturilor, a proceselor, a relatiilor, a strategiilor specifice.
Managementul de succes in educatie depinde insa si de respectarea altor cerinte de baza: prioritatea calitatii, claritatea obiectivelor, motivarea si participarea factorilor implicati, utilizarea rationala a resurselor si a elementelor educatiei, adaptarea continua a proceselor la rezultate s.a.


Prezentarea teoretica

Definirea conceptelor

MANAGEMENT MÉ-NIGI-MENT/ s. n. 1. activitatea, arta de a conduce. 2. stiinta organizarii si conducerii intreprinderilor, a valorificarii eficiente a resurselor umane, financiare si materiale ale unei organizatii. (< engl. management)

SPÁtIU s.n. 1. Forma fundamentala a existentei materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele existente concomitent. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. 3. Loc, suprafata, intindere limitata. ? (Mil.) Spatiu de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) intre doua obiecte; distanta, interval. ? Spatiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei asezari. ? Distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ? (Poligr.) Interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (Mat.) Multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ? (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. [Pron. -tiu, pl. -ii. / < lat. spatium, cf. germ. Spatium, it. spazio].

EDUCAtIONÁL~a (~i, ~e) 1) Care tine de educatie; propriu educatiei. 2) Care se infaptuieste prin educatie. [Sil. e-du-ca-ti-o-nal] /

EDUCÁtIE s.f. Educare; influentare sistematica si constienta a dezvoltarii facultatilor intelectuale, morale si fizice ale copiilor si tineretului; totalitatea metodelor folosite in acest scop; (p. ext.) culturalizare, ridicare metodica a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultatile morale, intelectuale si fizice ale unui om, ale unui popor etc. ? Educatie fizica = dezvoltare armonioasa a fizicului prin exercitii gimnastice. [Gen. -iei, var. educatiune s.f. / cf. fr. éducation, it. educazione, lat. educatio].

Prezentarea teoriilor

Organizarea de catre societate a institutiilor destinate sa asigure instruirea tinerilor a determinat pentru arhitectura conturarea unui program functional specific: SCOALA.

SUBIECTUL: copilul (nascut neputincios si nestiutor) este opus culturii incorporate in viata grupului care il inconjoara, in scopul modelarii acestuia intr-un membru activ al nucleului social. Acest fapt se realizeaza pe masura ce se maturizeaza fizic, prin dobandirea treptata a cunostintelor in conditiile trairii in cadrul si impreuna cu grupul. Individul adopta prin intermediul educatorului procesul psihic de actiune si gandire al grupului.

Cladirea scolii

Clasa ca unitate functionala pricipala a programului, este nucleul de desfasurare a principalelor procese educationale. Geneza tuturor elementelor clasei (forma, suprafata, volum) sta in modul in care este gandit postul de lucru al elevului si principille care stau la baza proiectarii. Aceste principii se refera la: problemele de pedagogie propriu-zise si normele de igiena complexa privind cadrul ambiental (culoare, luminozitate, ventilatie, etc). Forma clasei este determinata de cativa factori: obtinerea unui ambient cat mai placut; asigurarea unei mobilari variate din punct de vedere functional; obtinerea parametrilor igienici recomandati de medici (ventilare, luminare naturala) si asigurarea unei constructii eficiente si durabile.
Din analiza realizarilor de pana acum rezulta ca formele (geometrice) de clasa cele mai utilizate sunt patratul si dreptunghiul compact. Forma patrata permite o flexibilitate remarcabila in aranjarea mobilierului si favorizeaza micsorarea distantei de la tabla la ultimul rand.
in functie de ciclurile de invatamant, se pot adopta variante de mobilare diferite: traditional (in cazl ciclului mic) sau aula si conferinta (in cazul ciclului mare).
Clasele de tip special (laboratoarele) se vor mobila in functie de specificul disciplinei deservite. Dupa cum se poate vedea in figura, adoptarea unei solutii patrate permite adoptarea clasei pentru preluarea tuturor nevoilor functionale specificesalilor de clasa normale si speciale. Cele cu forma mai speciale sunt de obicei rezultatul incercarii proiectantului de a oferi spatiului o personalitate sporita, de a asigura un cadru mai intim, in incercarea de a evita severitatea patratului si din dorinta obtinerii unui volum cat mai organic. Aceste clase au defectul de a fi mai greu de construit si de a avea implicit un cost de realizat mai ridicat.

Suprafata si volumul unei clase se determina in functie de numarul de elevi acceptat pentru o grupa (rezultat al posibilitatilor economice si de acoperire cu cadre didactice). Se considera ca suprafata optima pentru un elev este in jurul a 1,5 mp si ca numarul de elevi intr-o clasa variaza intre 25 si 40 pe plan mondial).
Luminarea si ventilarea claselor influenteaza hotarator procesele educationale. Luminarea naturala se poate asigura prin vitrarea unuia sau mai multor pereti 8adiacenti sau opusi) ai clasei astfel incat sa se realizeze o suprafata vitrata de 1/3 din suprafata pardoselii. Criteriul principal care este de urmarit in proiectarea unei sali de clasa este obtinerea unei luminari cat mai unforme pe suprafata de lucru. Modul de luminare naturala are o influenta covarsitoare asupra formei salilor de clasa, impunandu-se doua tipuri principale:
Clasa orientata (dirijata) este de forma dreptunghiulara (cu directia dominanta pe axa lunga), iar cea mai buna luminare se obtine prin vitrarea uneia din laturile lungi, asigurandu-se o lumina dirijata, de la stanga, care impune o organizare (mobilare) frontala a clasei.
Destinatie: clase normale traditionale.
Clasa neorientata este de obicei de forma patrata (fara o directie dominanta) in care se poate realiza organizarea libera care impune asigurarea unei luminari generale (neorientate) pe tot perimetrul.
Destinatia: clase speciale.

Orientarea claselor se face preferential catre sud-est, considerandu-se ca se asigura astfel lumina de cea mai buna calitate (lumina de dimineata nu genereaza temperaturi mari si coincide cu perioada din zi optima, din punct de vedere biologic, pentru procesele educationale). Orientarea catre vest este evitata din cauza temperaturilor mari de dupa amiaza dar si datorita oboselii acumulate de elevi.
Modul de luminare naturala (unilaterala sau bilaterala) influenteaza adancimea tracturilor salii de clasa. in funtie de marimea unei clase se disting doua variante de luminare naturala a spatiului: luminarea unilaterala ce permite adancimi de 7,00 - 7,20 m la o suprafata necesara de 32-34 elevi si luminarea bilaterala care permite adancimi mai mari (8,00 - 8,20) si o suprafata in consecinta.
Ventilarea claselor. in scoala contemporana volumul claselor variaza intre 4,2 si 6,6 m3pentru un elev datorita diferselor posibilitati de de ventilare, in functie de mediu si clima. Aerisirea (primenirea aerului) in sala de clasa se obtine relativ usor in solutiile cu luminarea naturala bilaterala sau cu ferestre pe peretii adiacenti si mai dificil in solutia cu iluminarea pe o singura parte (nu se asigura primenirea intregului volum de aer pe parcursul unei ore).
Clasele specializate fac parte impreuna cu clasele normale din grupul functiunilor care participa nemijlocit la procesele de invatamant. Rolul acestor spatii a fost si este si azi (mult amplificat) acela de a gazdui orele disciplinelor care necesita o anumita specializare si amenajari ale spatiului in care se desfasoara. Primele clase specializate au fost laboratoarele de fizica, chimie si stiinte naturale, urmate de cabinetele pentru studiul limbilor straine, istorie-geografie, matematici, desen, etc.
Laboratoarele de fizica, chimie (stiinte ale naturii) bine dotate vor fi rezolvate intr-una din cele doua variante functionale utilizate astazi: varianta compacta si varianta divizata. Varianta compacta propune un laborator compus din: o singura sala de curs-laborator pentru prelegeri si experiente, cabinetele profesorilor (fizica si chimie) si camera de lucru a profesorului unde se pregatesc experimentele. Varianta divizata are doua subvariante care se bazeaza pe principiul separarii laboratorului (sala experientelor) de sala (clasa) pentru prelegeri. Experientele se fac fie in laboratoare separate, fie intr-unul singur.
in scolile specializate se intalnesc adesea mai multe laboratoare asociate in asa zisele unitati complexe. O asemenea configuratie pune la dispozitia elevilor spatii pentru studiu fara indrumare (laborator activitati practice si cabinetele pentru documentare).
scoala contemporana foloseste asemenea unitati complexe pentru toate disciplinele ce necesita activitati de laborator.
Laboratoarele de fizica si de chimie reclama un mobilier special, alcatuit din mese de lucru cu scaune, constituite in posturi de lucru. Fiecare post (folosit de unul sau mai multi elevi) trebuie sa fie prevazut cu puncte de apa, gaze naturale sau alta sursa de energie calorica (pentru chimie) si instalatii electronice cu surse de energie electrica (pentru fizica).
Salile specializate (cabinetele de desen, muzica, geografie, matematici, limbi straine, etc.) sunt rezultatul tendintei firesti de a invata in spatii cat mai specializate. Au aparut in deceniul sase, fiind initial doar niste sali care se deosebeau de cele obisnuite prin cantitatea si specializarea materialului didactic afisat si eventual prin mobilier.
Sala pentru desen este utilizata mai ales in scolile cu profil artistic, dat tot mai frecvent in cele cu profil de cultura generala, deoarece desenul reprezinta acum o latura importanta a invatamantului modern. Pentru ciclul primar desenul se poate desfasura in sali obisnuite, atunci cand sunt mobilate cu pupitre individuale, care se pot redispune cu usurinta pentru a asigura o mobilare adecvata. Pentru ciclurile mari este nevoie de sali special amenajate cu luminare de la nord (lumina constanta) si un mobilier specializat.
Cabinetul pentru limbi straine este necesar in procesul de predare al limbilor straine la ciclurile mari si in scoli specializate. Modelul functional cuprinde cateva spatii extrem de personalizate din punct de vedere functional: sala de curs (mobilata cu boxe fonice dotate cu aparatura de inregistrare-redare precum si cu dispozitive de proiectie), depozitul de benzi si casete audio-video si depozitul de aparatura.
Datorita caracterului audio al relatiei profesor-elev catedra profesorului de limbi poate fi amplasata excentric fata de axa longitudinala fara a avea vizibilitate catre pupitrele elevilor.
Circulatiile. Maxima eficienta functionala se obtine cu circulatii reduse (15-20% din aria utila) care trebuie sa asigure conditii optime de evacuare in caz de calamitati. Dimensionarea lor se face in functie de numarul de elevi si de solutia planimetrica aleasa.
Functiunile auxiliare invatamantului cuprind spatiile care prin specificul lor contribuie la desfasurarea optima a procesului de invatamant. in aceasta categorie intra: biblioteca, sala de sport, piscina si terenurile de sport.

Legatura intre aspecte teoretice si cercetare practica

Aspectele teoretice presupun suportul de proiectare a spatiilor educationale, unde singura interventie a profesorului ar fi in
in chestionarul aplicat am enuntat patru variante de amenajare a unei clase patrate (forma flexibila din punct de vedere al mobilarii) impreuna cu cateva caracteristici ale acestora:
1. numarul de locuri pentru elevi;
2. numarul de randuri rezultat;
3. directia luminii;
4. circulatiile (acces la locurile din banca, evacuare in caz de calamitate);
5. distanta maxima dintre profesor si elev;
6. pozitia si distanta dintre elev si tabla;

Fiecare dintre aceste amenajari are avantaje si dezavantaje in funtie de disciplina care se desfasoara. Din acest motiv au luat nastere clasele specializate, unde profesorii tind sa-si amenajeze sala in functie de nevoile disciplinei, pentru ca procesul invatarii sa fie cat mai eficient. in cele ce urmeaza vom afla care dintre cele patru variante si caracteristicile lor sunt preferate de viitorii profesori pentru amenajarea salii in care acestia vor preda.


Prezentarea cercetarii aplicative

Formulare de ipoteze
In scolile din invatamantul preuniversitar din Romania predomina clasele normale unde se desfasoara majoritatea proceselor de educatie. Ne laudam cu putine amintiri din laboratoare, cabinete sau oricare sala specializata pe o anumita disciplina. Desi exista astfel de clase, putine ca numar, sunt pe cale de disparitie deoarece ele se transforma in clase normale, probabil din cauza numarului mare de elevi, dar si din cauze economice. Pentru imbunatatirea sistemului de invatamant din Romania, o modalitate ar fi, proiectarea de clase specializate, unde fiecare profesor sa aiba posibilitatea de a alege o clasa cu mobilare si materiale didactice specifice disciplinei pe care o preda.
Cercetarea practica consta in ideea de a afla daca viitorii profesori vor opta pentru clase specializate pe disciplina pe care ei se pregatesc si care dintre variantele propuse o considera mai apropiata cerintelor lor. O astfel de schimbare va imbunatati calitatea invatarii si va dezvolta capacitatile manageriale ale profesorului, in masura in care acesta va interveni in amenajarea clasei.

Elaborarea metodei de cercetare

Metoda de cercetare presupune intocmirea unui chestionar care este aplicat pe un grup de studenti si interpretarea rezultatelor in scopul obtinerii unei concluzii. Chestionaru cupride doua parti:
1. partea introductiva - aduce la cunostinta tema subiectului printr-un scurt istoric;

"Renasterea, caracterizeaza prin dezvoltarea economica si spirituala a societatii, mai ales in mediul urban, contribuie la cristalizarea unor teorii noi in domeniul invatamantului si implicit la definirea unor tipuri noi de spatii pentru educatie. in aceasta perioada se constata intensificarea relatiei "profesor - grupul de elevi" si amplificarea invatamantului colectiv, situatie ce va conduce la aparitia spatiului educativ specializat: CLASA. Relatia de unicitate "profesor - un elev" se mai pastreaza in limite restranse mai ales in paturile bogate ale societatii.

Este momentul aparitiei unor mari carturari ce se vor ocupa de aspectele teoretice si practice ale scolii. Cehul A. Comenius ( 1592 - 1670 ) si-a formulat teoriile in Didactica magna, unde printre altele considera ca modul de rezolvare a cladirii scolii poate determina in mod decisiv procesul educational - "sa pregatim mai intai scoala dupa cum pasarea isi pregateste mai intai cuibul". Consecinta importanta a sistemelor noi pedagogice, privind constructiile scolare initiate de Comenius si alti ilustri pedagogi precum J. Lack ( 1633 - 1704 ), a constituit-o in primul rand aparitia si inchegarea unui sistem functional al scolii, concretizat intr-un program arhitectural prestabilit.
Secolul al XIX-lea aduce cateva realizari interesante si exemplare de interpretare a programului arhitectural, din care unele vor dainui si astazi. Structura functionala ( scolile mari ) se imbogateste ( pe langa salile de clasa ) cu o serie de spatii specializate - sala de sport, capela, laboratoarele pentru stiinte, cluburi, cantine, camine, carcera, etc."

2. partea intrebarilor - prezentarea a 4 variante de amenajare a unei clase (patrate) impreuna cu cateva caracteristici, pentru ca persoana care completeaza chestionarul sa aiba posibilitatea de a cunoaste avantajele si dezavantajele oricarei tip de amenajare si bineinteles de a le selecta preferentiar;


"in cele ce urmeaza va voi prezenta 4 variante de amenajare a spatiului dintr-o clasa.





Lumina naturala se face pe o singura latura a clasei ( in fiecare din cazuri o consideram pe cea favorabila ).



1. Sa presupunem ca sunteti diriginte la o clasa de elevi, pe care dintre aceste variante o alegeti ?

A ? B ? C ? D ?

2. Care dintre variante o preferati pentru desfasurarea orei la disciplina pe care doriti sa o predati ?

A ? B ? C ? D ?


3. Care din urmatoarele caracteristici o preferati pentru o clasa de elevi ?

Nr.
Ctr. Caracteristicile
amenajarii A B C D
1 Nr. de locuri pentru
elevi 36 4 36 2 40 3 32 20
2 Nr. de randuri 4 10 2 4 4 13 1 7
3 Directia luminii Latura stanga 9 Latura de sus 4 Latura de sus 8 Latura stanga 8
4 Circulatiile (acces la
locurile din banca) 3 1 9 5
5 Distanta maxima
elev - profesor mare 0 medie 20 mare 3 mica 7
6 Pozitia si distanta
elev - tabla Latura de sus 11 Latura dreapta 4 Latura dreapta 10 Nu are tabla 6


Interpretarea rezultatelor

Punctajul cel mai mare i se atribuie variantei C, atat fetele cat si baietii considera a fi o amenajare corespunzatoare disciplinei pe care o vor urma, neglijand faptul ca 12 locuri ale elevilor sunt dezavantajate din punct de vedere al iluminarii (aceasta se proiecteaza aprox. din spatele lor). in mod sigur aceasta varianta permite elevilor lucrul si accesul cu usurinta la tabla,dar si evacuarea rapida in caz de calamitate; iar modul de dispunere a bancilor (cele marginase intreptate spre centrul clasei) le permite o vizualizare mai buna a clasei si comunicare mai buna intre ei, avand in vedere caracterul tehnic (lucru in echipa) al disciplinelor pe care viitorii profesori le vor sustine, dar si caracterul modern al invatamantului viitor.
Urmeaza varianta D dupa punctaj, privit in mod descrescator. Desi aceasta dispunere a bancilor e destinata in mod special disciplinelor cu un caracter liber in rezolvarea problemelor, care apartin de profile umane (comunicare), artistice (unde necesita o scena/spatiu de expozitie), a fost preferata ca fiind o modalitate moderna, in amenajarea viitoarei clase de elevi.
Variantele A si B au obtinut cele mai slabe voturi, unul dintre motive fiind faptul ca ele reprezinta modele traditionale in amenajarea unei sali de scoala.
Caracteristicile cele mai apreciate apartin variantlor C si D, urmate de varianta A, care, desi traditionala, poseda caracteristici bune pentru orice disciplina.

Concluzii si solutii

Persoanele chestionate sunt inca studenti la Modulul Padagogic, nu au inca experienta didactica, dar au ambitie si spirit creativ pentru ceea ce vor urma sa continue. Acest lucru explica rezultatele obtinute, pentru ca au respins varianta traditionala in favoarea unei amenajari mai specializate.

O alta amenajare a clasei, nu-l plaseaza pe profesorul-diriginte in categoria managerului de succes. Principalele motive sunt cele interne (satisfactii profesionale), dar si externe (pozitie in organizatie, sociala, siguranta postului, avansare, etc.). Printre aceste motive se regasesc cateva caracteristici importante ale profesorului cum ar fi: a fi proactiv, a dovedi inovatie, interes, vointa pentru a fi liber in actiune, a avea initiativa, a mari cercul de influenta, etc.

Cu alte cuvinte un profesor manager de succes are capacitati de modelare a spatiului educational, de a amenaja clasa in functie de necesitatile acesteia, de a crea un climat optim de desfasurare a proceselor educationale.


BIBLIOGRAFIE:



1. PROGRAME DE ARHITECTURa - Gheorghe Vais

Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, 1998

2. MANAGEMENT EDUCAtIONAL - Elena Joita

Polirom, Iasi, 2000

3. ARCHITECTS' DATA - Peter & Ernst Neufert

Third Edition, Blackwell Science,
Dip Arch. PhD, Riba, Scool of Architecture, Oxford Brookes University, 2000