Completarea datelor care lipsesc in problema sau intrebarilor acestora

Completarea datelor care lipsesc in problema sau intrebarilor acestora

Este un alt mijloc prin care poate fi solicitata gandirea creatoare a elevilor dar si

intelegerea faptului ca fara date numerice problemele in matematica nu se pot rezolva.

In acest sens am plecat cu elevii de la urmatorul exemplu:

"Elevii clasei I au plantat panselute si lalele. Cate flori au plantat?''

Dupa o succinta analiza a problemei elevii au constatat ca nu pot rezolva problema, motivand si de ce.

Deci ei sesizeaza marimile ce au intervenit in problema (panselute si lalele) si relatia dintre ele (flori). Dar neavand date numerice nu au putut-o rezolva.

Din problemele compuse de ei in clasa:

1. In clasa noastra sunt elevi. 20 elevi sunt abonati la revista "Mozaic", iar restul la revista "Meridian". Cati elevi sunt abonati la revista Meridian?"

2. "In cercul de minibaschet participa elevi si cu mai multi la fotbal. Cati elevi participa la cele doua cercuri sportive?"

Acest procedeu nu solicita intr-un grad sporit gandirea elevilor ci mai mari

posibilitati de exersare a creativitatii elevilor ofera completarea problemelor cu intrebarile ce trebuie puse. In aceasta dificila incercare - formularea intrebarilor - elevii au fost introdusi prin joc incepand cu cele mai simple probleme.

Exemplu:

"Intr-o cutie sunt 8 bile, iar in alta 5 bile''. Ce putem afla?

Toti copiii au formulat intrebarea "Cate bile sunt in total?", dar in urma discutiilor si a stimularii sa descopere si laturile mai ascunse s-au formulat intrebarile: "Cu cate bile sunt mai multe in prima cutie?'', ,,Care este diferenta dintre numarul de bile din prima cutie si cele din a doua cutie?"

Treptat, oferindu-le mai multe date le putem deschide calea spre surprinderea unui mare numar de intrebari, in contextul carora se identifica intrebarile, pasii care conduc spre intrebarile finale, spre solutia finala care o desavarsesc.

Exemplu:

"Un bloc are 5 scari cu cate 20 de apartamente pe fiecare scara, iar alt bloc are 6 scari cu cate 8 apartamente pe fiecare scara. Cate apartamente sunt in cele doua blocuri?"

Intrebarile care apar in mod firesc sunt: "Cate apartamente sunt in primul bloc?",

"Cate apartamente sunt in cel de al doilea bloc?", "Cate apartamente sunt in cele 2

blocuri?"

Dar folosind numarul apartamentelor din primul bloc si numarul apartamentelor din al doilea bloc, elevii descopera ca diferenta dintre ele reprezinta inca o problema. Discutia purtata cu elevii a clarificat faptul ca primele doua intrebari constituie de fapt intrebari partiale deoarece nu cuprind totalitatea datelor si ca, deci, cele mai adecvate sunt ultimele doua.

Se stie ca formularea corecta a intrebarilor are o importanta covarsitoare atat pentru solutionarea problemelor, cat si pentru formarea gandirii creatoare. Ea presupune gruparea si relationarea datelor, integrarea lor intr-o unitate, descoperirea necunoscutelor si a aspectelor mascate - intr-un cuvant o activitate de investigare si permanenta reorientare in problema.