Managementul clasei de elevi - rolurile manageriale ale cadrelor didactice (autoritate si putere). Functii ale managementului clasei de elevi. Competente si atributii.

Managementul clasei de elevi - Rolurile manageriale ale cadrelor didactice (autoritate si putere). Functii ale managementului clasei de elevi. Competente si atributii.

Procesul educational este un proces instructiv-educativ dar si unul managerial, datorita faptului ca, activitatea este proiectata, organizata, coordonata, corectata, condusa potrivit unor principii de eficienta si succes.

Managerul clasei de elevi – profesorul – are o viziune de ansamblu asupra invatamantului si educatiei, initiaza proiecte educationale, organizeaza activitati didactice si educationale, coordoneaza resursele umane, materiale si financiare, ia decizii impreuna cu cei implicati in procesul educational, rezolva situatiile conflictuale, consiliaza elevii cu probleme, dirijeaza procesul de invatare creativa a elevilor, etc.

Serban Iosifescu (1999) face distinctie intre:

Situat intre administrator si lider managerul are pozitia cea mai echilibrata in ceea ce priveste;

strategia si tactica, imbinarea intre telurile strategice si obiectivele concrete;

succesul si eficienta activitatii , efectele subiective si obiective ale acesteia;

raportul intre numarul de decizii si gradul de delegare a membrilor colectivului;

rolul de protagonist al managerului dar si de motivator al atitudinilor active ale membrilor colectivului.

ACTIVITATI MANAGERIALE ALE PROFESORULUI

Procesul educational nu este doar un proces instructiv-educativ ci si unul managerial, fiind o activitate complexa proiectata, organizata, coordonata, corectata, condusa potrivit unor principii de eficienta si succes, cu ajutorul unei metodologii praxiologice specifice.

Directiile manageriale ale invatamantului romanesc, din perspectiva reformei educatiei sunt:

Descentralizarea sistemului de invatamant atat din punct de vedere institutional cat si

educational propriu-zis, prin imbinarea deciziilor de politica educationala centrala cu cele

de politica educationala locala (disciplinele la decizia scolii, consiliile de proiecte curriculare locale, finantarea locala a scolilor, parteneriatele scolii cu comunitatea socio-economica locala), etc.

Centrarea invatamantului pe elev

Corelarea perspectivei strategice cu cea tactica asupra invatamantului, in sensul cresterii interactiunii dintre idealul educatiei prefigurat si stipulat in Legea invatamantului si scopurile si obiectivele procesului educational.

Accentuarea relatiei simbiotice intre aspectele teoretice - de stabilire a obiectivelor, a

resurselor, a criteriilor de evaluare si cele practice - de organizare, control, indrumare,

reglare ale reformei educationale.

Viziunea sistemico-situationala asupra educatiei si invatamantului la nivelul obiectivelor, metodologiei si evaluarii acestuia. Managementul eficient al obiectivelor educationale consta in imbinarea obiectivelor cognitive cu cele afective, psiho-motorii si volitivcaracteriale care sa raspunda necesitatii de modelare a intregii personalitati a educatilor.

Generalizarea comunicatiilor electronice, ca modalitate de perfectionare a tuturor componentelor manageriale: informarea, proiectarea, comunicarea, organizarea, conducerea, feed-back-ul, controlul procesului educational.

Coordonarea educatiei formale cu cea non-formala si informala in cadrul educatiei

permanente sau a formarii continue.

Dupa E.Joita, (1999) profesorul isi poate constitui procesul managerial in diferite maniere:

a.linear, cu respectarea proiectarii initiale,

b.situational, prin adaptarea continua la noile situatii,

c.corectiv, prin reluarea rezultatelor, a cauzelor si a solutiilor,

d.alternativ, cu inlocuirea solutiilor in functie de eficienta lor.

Functii ale managementului clasei de elevi:

previziunea;

planificarea;

proiectarea;

decizia;

organizarea;

Referat: PROIECT DIDACTIC - activitate matematica, magazinul de jucarii Referat: Evaluare sumativa grupa mare ”fluturasii”

coordonarea;

realizarea;

indrumarea;

consilierea;

evaluarea.

Decizia

Deciziile educationale de la nivelul clasei de elevi depind de:

- situatia concreta, descriptibila,

- actorii implicati: profesori, elevi, parinti,

- sistemul educational in ansamblul sau.

Decizia este considerata de managementul actual principala functie a procesului de conducere deoarece aceasta poate armoniza obiectivele cu resursele si cu oamenii devenind motorul, centrul vital al procesului.

Profesorul de o anumita specialitate este conducatorul activitatii educationale la disciplina si la clasele sale. Pedagogia si managementul educational subliniaza necesitatea ca profesorul sa devina profesor-decident punand in evidenta necesitatea formarii unei culturi manageriale, a formarii sale ca manager pentru optimizarea procesului educational.

Principalul instrument al profesorului - decident este decizia.

Decizia a fost definita ca activitatea constienta de alegere a unei modalitati de actiune din mai multe alternative posibile in vederea relizarii obiectivelor propuse.

E. Joita, 1999 clasifica deciziile dupa mai multe criterii:

1. dupa amploarea implicatiilor asupra activitatii profesorului:

a. strategice care surprind atat aspecte generale privind proiectarea activitatilor pe perioade mari de timp cinci – zece ani, dezvoltand obiectivele specifice mediului educational elaboradu-se strategiile specifice, cat si planificari pe perioade mai scurte de unul doi ani prin care se contureaza modalitatile in care aceste obiective pot fi atinse. Aceste decizii strategice sunt specifice in primul rand nivelului central de management, dar ele pot fi regasite si la nivel local prin dezvoltarea unor strategii specifice unitatii de invatamant (la elaborarea carora profesorul sa fie partas).

b. tactice sau de programare, prin care se stabilesc modalitatile de implementare in mod direct ale strategiilor educationale. Astfel de decizii sunt luate la toate nivelurile, prin ele programandu-se cvasitotalitatea activitatilor, incepand de la cele bugetare centrale si terminand cu deciziile specifice unui profesor la inceputul unui an sau semestru.

c. operative sunt deciziile curente pe care fiecare dintre manageri trebuie sa le ia. Ele privesc atat componenta normalitatii ale desfasurarii firesti a activitati in care deciziile completeaza programarea anterioara cat si in cazuri exceptionale cand programarea nu mai este respectata iar deciziile trebuie sa fie adaptative la noua situatie.

Cele mai frecvente decizii sunt tactice si operative.

2. dupa certitudinea atingerii obiectivelor deciziile au fost clasificate in:

a. decizii certe sunt acele decizii a caror finalitate tebuie atinsa si in general este atinsa.

b. deciziile de risc reprezinta in general acel tip de deciziii a caror consecinte sunt anticipate partial, putand sa apara elemente surprinzatoare. In general acestea se refera la noutati de tip managerial sau la decizii rapide care trebuie luate intr-un timp scurt iar decidentul nu are timp sa analizeze efectele acesteia.

c. deciziile incerte reprezinta acel gen de decizie a carei finalitate nu este cunoscuta si nu poate fi cunoscuta intr-o perioada de timp acceptabila.

3. dupa sfera de cuprindere deciziile sunt:

a. individuale, sunt deciziile care privesc persoana ca singular, in cazul de fata pe fiecare elev sau profesor

b. colective, de grup, vizeaza grupul in ansamblu, o colectivitate ampla. In acest caz astfel de decizii pot fi strategice si sa fie in legatura cu intreg sistemul sau sa se refere doar la un grup restrans de elevi, profesori, parinti.

4. dupa continutul functional al deciziei acestea sunt:

a. de previziune, proiectare, planificare, programare care reprezinta totalitatea deciziilor necesare pentru pregatirea actului educational ca atare, pe perioada scurta medie si lunga, prin care sunt enuntate obiectivele urmarite si se anticipeaza activitatile.

b. de organizare a activitatii didactice si educationale care sunt necesare pentru pregatirea mediului educational, creand contextul material si uman necesar pentru desfasurarea activitatilor.

c. de reglare si evaluare a intregii activitati reprezinta forma prin care se pot urmari consecintele celorlalte decizii anterioare, dar si modalitatile de interventie in cazul unor disfunctionalitati.

5. dupa frecventa elaborarii deciziile pot fi clasificate astfel :

a. periodice – sunt deciziile care reprezinta componenta sistematizata a educatiei, fiind reprezentate de acele decizii pe care terbuie sa le luam cu privire la activitati repetitive.

b. aleatorii – sunt decizii ce trebuie luate in situatii neprevazute si reprezinta in general acea componenta a educatiei care, in ciuda tuturor sistemelor de prognoza, proiectare planificare, nu pot fi anticipate in totalitate.

c. de exceptie – reprezinta deciziile care implica evenimentele deosebite, care nu au putut fi anticipate.

6. dupa tipurile de situatii problematice deciziile sunt:

a. de corectare prin care sa fie indreptate anumite situatii evaluate in mod eronat anterior.

b. de ameliorare – reprezinta deciziile prin care profesorul se adapteaza conditiilor ergonomice ale clasei. Acesta trebuie sa urmareasca in mod constant feed-back-ul pe care il ofera clasa si sa se adapteze la cerintele si capacitatile acesteia.

c. de prevenire – sunt acele situatii decizionale in care profesorul prin puterea sa de anticipare are posibilitatea de a preveni situatiile neplacute. Cele mai cunoscute sunt deciziile de prevenire ale conflictelor, prin consiliere si educatia in spiritul unor atitudini asertive.

Procesul educational este complex trebuind depasite mai multe etape si este absolut necesar pentru a lua deciziile corecte sa apelam la metode si tehnici specifice dezvoltate de stiintele manageriale si educationale.

Etapele luarii deciziilor:

identificarea, stabilirea si definirea problemei;

stabilirea obiectivelor specifice, operationale;

informarea, documentarea, analiza informatiilor variate ale problemei;

elaborarea variantelor posibile de rezolvare;

alegerea variantei optime de actiune;

comunicarea, transmiterea deciziei;

aplicarea masurilor stabilite;

controlul continuu, compararea rezultatelor obtinute cu proiectul elaborat.

R. Iucu (2000) – etapizeaza luarea deciziei astfel:

- pregatirea deciziei;

- adaptarea deciziei;

- aplicarea deciziei ;

- urmarirea indeplinirii ei.

S. Iosifescu, 2000 considera procesul decizional un proces de rezolvare a problemelor cu etapele sale:

- definire a problemei ;

- elaborare de alternative si de selectare ;

- aplicarea solutiei.

Previziunea Prin aceasta se realizeaza o aniticipare a activitatilor si rezultatelor viitoare, fundamentata pe o analiza empirica si stiintifica a evolutiei educatiei. De aceea nu putem sa despartim previziunea de traditia invatamatului, dar si experineta personala a fiecarui participant.

Dincolo de previziunile obisnuite, realizate pe durata lunga de timp, cel mai important moment pentru profesor este inceputul anului scolar. Acesta reprezinta un reper important al previziunii educationale deorece profesorul care debuteaza cu o noua clasa si disciplina va studia documentele curriculare: planul-cadru, cu obiectivele-cadru, cu scopurile, continuturile, criteriile finale de performanta si va realiza previziunile necesare intregului an.

O componenta importanta a previziunii este prognoza care il ajuta pe profesor sa stabileasca si sa analizeze nivelul initial – diagnoza – in asa fel incat pe baza ei sa prevada principalele directii de actiune. In acest sens prognoza educationala poate cuprinde:

a. precizarea obiectivelor cadru ale formarii-dezvoltarii elevilor pentru etapa ce urmeaza, conform documentelor curriculare;

b. analiza obiectivelor cadru, a situatiei initiale, cu evidentierea punctelor tari si a punctelor slabe, a aspectelor critice sau de dezvoltare;

c. conturarea unei linii de perspectiva pe durata lunga de timp de pana la 2-3 ani.

Alte componente ale previziunii sunt proiectarea si planificarea. Acestea  reprezinta cele mai importante si des folosite forme de previziune specifice managementului educational.

Proiectarea manageriala da raspunsuri la problemele de baza ale previziunii, pe durate medii, de un an, un semestru sau, pornind de la unitatile de invatare drept criteriu, un capitol.

E. Joita subliniaza faptul ca in realizarea previziunii trebuie realizate operatii complexe cum ar fi:

evaluarea initiala a resurselor (umane, materiale, ergonomice, sociale), a nivelului elevilor, in functie de obiectivele cadru date ;

- stabilirea obiectivelor specifice, a celor operationale, a continuturilor adecvate, a directiilor metodologice, a timpului necesar;

-evaluarea problemelor critice, a tipurilor de decizii necesare, a variantelor de solutionare a acestora;

stabilirea criteriilor de performanta pe obiective si modalitati de control.

Pe langa aceste etape un proiect managerial al profesorului, la disciplina sa, trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. Dupa S. Iosifescu acestea ar fi:

o adecvarea la scopurile si la obiectivele stabilite,

o realism in legatura cu evaluarea initiala,

o economicitate,

o simplitate si precizie,

o sistematizare si claritate,

o operationalitate,

o unitate conceptuala,

o continuitate intre actiuni,

o flexibilitate,

o incadrarea optima in timpul dat,

o respectarea bazei stiintifice, pedagogice, manageriale,

o prevederea unor alternative metodologice,

o stabilirea criteriilor de evaluare.

Prin programare sunt indicate mijloacele pentru atingerea obiectivelor specifice si operationale derivate, pe secvente: la lectie, la activitati concrete, pe subiecte delimitate si actiuni.

Un profesor-manager poate alcatui programe urmarind diferite obiective cum ar fi: lectia,

eficientizarea resurselor, corelarea activitatii scolare cu cea in afara scolii si a clasei, reorganizarea sistemului informational, sprijinirea tratarii diferentiate a elevilor, pentru dezvoltarea creativitatii elevilor, etc.

Prognoza, proiectarea si programarea se realizeaza prin metode bine determinate cum ar fi :

1. managementul prin proiect cu etapele sale de stabilire a temei, a obiectivelor, elaborarea strategiei si a actiunilor, promovarea ghidului de desfasurare, executarea proiectului, finalizarea si evaluarea proiectului,

2. managementul prin obiective operationale, care trebuie sa fie explicite, performante, in acord cu posibilitatile elevilor si care sa antreneze elevii in realizarea lor,

3. metoda compararii cu alte planuri si proiecte,

4. metoda reflectiei individuale sau in grup, metoda normativa ,prin reactualizarea principiilor,

5. tehnici de creativitate,

6. metoda scenariului.

Organizarea

Prin organizarea actionala profesorul armonizeaza activitatea clasei la disciplina sa, dozeaza sarcinile de lucru, creaza motivatia participarii elevilor, diversifica modul de antrenare a lor, coordoneaza programe pe diferite obiective. Profesorul organizeaza relatia intre educatia formala, educatia non-formala si informala, invatarea frontala, pe grupe si individuala, imbinarea metodelor, mijloacelor si formelor de organizare a procesului educational.

Organizarea actionala parcurge etapele cunoscute de :

o definirea scopului si a obiectivelor generale, cadru;

o definirea obiectivelor specifice;

o stabilirea ansamblului de actiuni;

o elaborarea modalitatilor de organizare: predare, invatare, evaluare;

o definirea atributiilor, proceselor, formelor de realizare;

o stabilirea operatiilor si actiunilor concrete.

Organizarea structurala urmareste eficientizarea resurselor materiale si umane prin coordonarea

strategica a acestora si obtinerea unor sisteme fiabile. In cadrul managementului clasei

organizarea devine mai activa pentru rolul de diriginte, dar este valabila pentru orice profesor.

Organizarea structurala presupune anumite cerinte din partea profesorului:

o sa cunoasca regulile de organizare si functionare a scolii, regulamentul de ordine

interioara, organizarea formala a scolii si clasei,

o sa cunoaca si sa utilizeze sistemul informational existent in scoala,

o sa cunoasca si sa utilizeze relatiile ierarhice din scoala,

o sa promoveze initierea elevilor in largirea relatiilor de comunicare, in implicarea lor in

organizarea activitatilor,

o sa faciliteze constientizarea elevilor pentru realizarea sarcinilor .

Conducerea propriu-zisa ca dirijare efectiva, operativa se realizeaza pe baza autoritatii investite, statuate, a profesorului – autoritate care-i confera dreptul de a decide. Conducerea efectiva reprezinta manifestarea autoritatii dar si a libertatii responsabile a elevilor prin participarea lor la activitatile manageriale.

Conducerea este legata de realizarea deciziei si consta intr-un lant de actiuni progresive:- comunicarea deciziei - clarificarea ei – motivarea elevilor - convingerea elevilor - sprijinirea realizarii responsabile -evaluarea si reglarea continua.

Coordonarea, lat.ordo= a randui, a uni - vizeaza armonizarea resurselor, a operatiilor, a eforturilor depuse de elevi, a metodelor, mijloacelor, formelor de organizare a activitatii, a timpului.

Actiunile specifice de coordonare sunt:

armonizarea

corelarea

echilibrarea

sincronizarea

ordonarea

integrarea

reglarea

Evaluarea si reglarea manageriala

Evaluarea manageriala a fost definita ca un ansamblu de actiuni grupate in jurul a trei procese da baza: controlul sau verificarea, analiza cantitativa sau masurarea, analiza calitativa sau valorica.

S.Iosifescu (2000) considera ca evaluarea manageriala are o sfera mai larga decat cea didactica deoarece cuprinde evaluarea tuturor participantilor la actul educational: a educatilor, a educatorilor, a institutiilor, a sistemului educational in ansamblu.

Dupa momentul in care se face evaluarea acesta poate fi:

evaluare initiala care are rol de informare si al carui obiectiv principal este de a avea o viziune realista asupra potentialului grupului de lucru (grupa, clasa, institutie etc.) care sa ne permita realizarea unei planificari pertinente si adaptarea la nevoile grupului. Acest tip de evaluare ne poate raspunde in mod direct la intrebarile: „ce fel de clasa avem?”, „care este nivelul scolii?”, „la ce nivel initial se situeaza un elev sau grupul in ansamblu?”. De asemenea ea raspunde in mod indirect la intrebarile pe care trebuie sa si le puna orice profesor la inceput de drum: „Care este potentialul grupului?”, „Ce metode si instrumente sunt cele mai adecvate pentru respectivul grup?” „Ce activitati trebuie realizate astfel incat demersul pe care il realizam sa fie unul eficient?”

evaluare continua este o evaluare de progres, prin care ne dam seama de evolutia grupului si care ne ajuta sa luam decizii privind mentinerea directiei de lucru sau sa intervenim corectiv acolo unde este cazul. Acest tip de evaluare ne raspunde la intrebari cum ar fi: „a progresat grupul ca urmare a programelor educationale desfasurate?” „care este evolutia grupului?” „au fost atinse obiectivele de parcurs?” „pot fi atinse obiectivele finale?”.

Raspunsul la aceste intrebari ne ajuta sa luam deciziile corecte privind interventia in cadrul evolutiei grupului putand aduce modificari ale modalitatii de lucru. De aceea este evalaurea continua este foarte importanta pentru a putea atinge obiectivele si a corecta erorile planificarii initiale, in cazul in care acestea exista.

evaluare finala reprezinta aprecierea cantitativa si calitativa a rezultatelor activitatii pe parcursul unei perioade bine determinate (o ora, un semestru, un an, un ciclu educational etc.) si ne arata evolutia grupului pe perioada respectiva si in ce masura obiectivele propuse initial au fost atinse. Intrebarile la cere ne raspunde evaluare finala sunt: „la ce nivel s-a ajuns fata de nivelul initial?”, „in ce proportie au fost atinse obiectivele propuse?”, „care sunt rezultatele procesului educationa?”. Pentru a putea raspunde in mod pertinet la toate aceste intrebari este necesara punerea la punct a sistem evaluativ complex, care sa excluda pe cat cu putinta componentele subiective ale evaluarii. Chiar daca in cazul evaluarii finale nu se mai poate interveni pentru ameliorarea situatiei in cazul grupului respectiv sau a perioadei respective, concluziile acestei evaluari ne pot ajuta pentru a modifica, daca este necesar, actiunile in cazul urmatorului grup sau perioada, adaptandu-ne la rigorile fiecaruia.

Functiile evaluarii manageriale au fost identificate de asemenea prin raportare la functiile evaluarii didactice:

de constatare a nivelului de realizare a actiunilor,

de informare a factorilor responsabili,

de prevenire a situatiilor disfunctionale,

de recuperare a timpului, a resurselor,

de stimulare a persoanelor implicate,

de reglare a activitatii.

Modalitatile de control folosite in evaluarea manageriala au fost clasificate in:

1. dupa momentul efectuarii:

a. preliminara

b. concomitenta

c. post-actionala

2.dupa orientarea spre depasirea abaterilor:

a. de conformitate

b. de depasire

3.dupa obiective de:

a. predare-invatare

b. utilizare a resurselor

c. aplicare a proiectului

d. utilizare a strategiei

e. comunicare

f. ameliorare a relatiilor cu elevii

4. dupa aria de cuprindere:

a. generala si particulara

b. pe o activitate, pe intreg sistemul

5. dupa metodele folosite:

a. observativa

b. prin analiza documentelor

c. prin discutii libere

d. de autoevaluare

e. prin schimb de experienta

f. prin studii de caz

g. prin proiecte de ameliorare

Evaluarea nu este un scop in sine, scopul ei este feed-back-ul si reglarea activitatii.

Informarea factorilor responsabili cu privire la rezultatele activitatii si reglarea activitatii insasi se poate realiza prin diversificarea feed-back-ului, prin descentralizarea evaluarii.

Feed-back-ul a fost si el clasificat in mai multe categorii dupa:

calea urmata in feed-back direct, la clasa si indirect – prin intermediul profesorilor, parintilor dupa momentul aparitiei feed-back-ului: concomitent si ulterior;

- dupa modul de codificare a feed-back-ului: verbal, nonverbal si paraverbal;

- dupa semnificatiile sale: in feed-back pozitiv – de confirmare si negativ – de infirmare

dupa continut: in feed-back limitat prin da si nu si liber, detaliat;

dupa metoda folosita: prin observatie, analiza raspunsurilor, analiza produselor activitatii, exprimarea opiniilor colegilor;

dupa functionalitate: informational, corectiv, de intarire.

Cu cat se folosesc mai multe modalitati de feed-back si de reglare a activitatii cu cat obiectivele activitatii sunt mai clare si mai concrete, cu cat activitatea este mai stimulativa cu atat creste eficienta acesteia.

BIBLIOGRAFIE

1.       Andrei, A.(1999) in Iosifescu, S., Management educational. MEC, Bucuresti

2.       Bucuresti

3.       Cristea, S.,(1996), Managementul organizatiei scolare, EDP, Bucuresti

4.       Dobre, I., Badescu, A., Irimiea, C.,(2000), Teoria deciziei,. Studii de caz. Ed. Scripta,

5.       Drucker, P., F.,(1994), Eficienta factorului decizional, Editura DESTIN, Deva

6.       Filer, V., (1995), Creativitate si creativitate manageriala, Editura Expert, Bucuresti

7.       formatorilor, MEC, Institutul de stiinte ale educatiei, Bucuresti

8.       Iosifescu, S.,(2001), Management educational. Ghid metodologic pentru formarea

9.       Iucu, R.,(2000), Managementul si gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iasi

10.            Jinga Ioan (2003) – Managementul invatamantului: cu privire speciala la invatamantul preuniversitar, Editura ASE, Bucuresti

11.            Joita E.(2000), Management educational, Editura Polirom, Iasi

12.            Mihuleac, E., Nicolescu, O.,(1999 ), Stiinta managementului, Editura Economica, Bucuresti

13.            Novac, C., Jigau, M., Iosifescu, S.(1998), Cartea alba a reformei, MEC, Bucuresti

14.            www.bologna.ro Cartea neagra a procesului Bologna