Competenta profesionala si personalitatea profesorului

            Prin daruirea cu care isi exercita atributiile, prin cunostintele si competentele sale, prin modul in care structureaza in ansamblu interventia educativa, profesorul, influenteaza hotarator elevul, sub toate aspectele personalitatii sale.

Exercitarea profesiunii didactice presupune dobandirea a trei categorii de competente specifice: competente stiintifice (cultura de specialitate, in pregatirea stiintifica pe care o are profesorul intr-un domeniu strict al realitatii sau intr-o arie curriculara), competente psihopedagogice, legate de "maiestria pedagogica" si competente relationale (capacitatea de a intretine raporturi satisfacatoare cu esaloanele ierarhiei superioare dar si cu "beneficiarii" - elevi, parinti, comunitate) .

In dimensiunile personalitatii profesorului care-si pun amprenta pe eficienta interventiilor sale educative:

- Competenta profesionala, ce reuneste cultura de specialitate, capacitatea de a transmite cunostinte si capacitatea de evaluare corecta a elevilor.

- Profilul psihomoral si cultural, ca rezultat al particularitatilor caracteriale, dar si al experientei culturale acumulate.

- Experienta culturala implica totalitatea cunostintelor de specialitate si un orizont cultural larg.

- Profilul psihofizic, dat de prestanta si de prezenta fizica, precum si de mimica si gesturi;

- Componenta psihopedagogica sau atitudinea pegagogica, expresie a unor insusiri precum: umanismul si dragostea fata de copii, constiinta propriei responsabilitati, interesul fata de fiecare elev in parte, interesul fata de perfectionarea continua a propriei pregatiri.

- Aptitudinea pedagogica, ansamblul acelor insusiri ale profesorului care mediaza si modeleaza atat continuturile educatiei si invatarii (capacitatea profesorului de a se orienta predominant catre instruire, instruire si rezultate sau doar rezultate; capacitatea de a planifica adecvat sarcinile de invatare; aptitudinile organizatorice; abilitatile de comunicare), cat si aspectele formale ale acestora (aptitudinea de a cunoaste si intelege particularitatile psihologice ale elevilor; capacitatile empatice; spiritul de observatie; tactul pedagogic, ca "simt al masurii" in manifestarile comportamentale; flexibilitatea si capacitatea de adaptare rapida la situatii concrete; stabilitatea emotionala).

Responsabilitatile profesorului deriva din complexitatea functiilor sale in cadrul scolii:

- organizarea invatarii presupune a concepe situatii de instruire stimulative, atractive pentru elevi, a descoperi metodele si procedeele cele mai adecvate, a dezvolta strategii de rezolvare a problemelor si stingere a conflictelor, a crea o atmosfera prielnica studiului.

- functia de educator (formator); a educa, alaturi de a instrui, presupune formarea, la elevi, a disciplinei de studiu independent, dezvoltarea abilitatilor lor sociale si stimularea potentialului si personalitatii fiecaruia.

- ca partener in educatie, profesorul se relationeaza cu ceilalti factori educativi, in special cu parintii.

- ca membru al corpului profesoral, profesorul se afla in raporturi de colaborare cu toti colegii sai, ceea ce presupune un consens al atitudinilor si actiunilor tuturor factorilor educativi.