Jocul didactic- mijloc valoros de instruire și educare a elevilor

Jocul didactic- mijloc valoros de instruire și educare a elevilor

,,Jocul este o școala, o școala deschisa, un program tot așa de bogat, precum este viața." (P. Popescu-Neveanu)

In vederea realizarii obiectivelor sale majore, școala, ca factor activ al progresului social, trebuie sa utilizeze cele mai eficiente cai și mijloace care sa asigure, inca din primele clase, o temeinica pregatire și o dezvoltare multilaterala a personalitații elevilor.

Jocurile didactice, organizate in limita cerințelor psihologiei invațarii, reprezinta un mijloc activ și eficace de instruire și educare a școlarului mic. La nivelul claselor primare, in structura metodelor active iși gasesc cu maxima eficiența locul, jocurile didactice, constituind o punte de legatura intre joc ca tip de activitate dominanta in care este integrat copilul in perioada preșcolara și activitatea specifica școlii - invațarea.

1. Conceptul de joc didactic

Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invațamant, el dobandește funcții psihopedagogice semnificative, asigurand participarea activa a elevului la lecții, sporind interesul de cunoaștere fața de conținutul lecțiilor. Jocul didactic este un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria pe care le starnește, urmarește un set de obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica, etc. a elevului. Prin joc didactic, invațatorul precizeaza, consolideaza și chiar verifica temeinicia cunoștințelor elevilor, contribuie la imbogațirea nivelului de cunoștințe, pune in valoare și antreneaza capacitațile creatoare ale acestora.

In programul zilnic al elevului, odata cu venirea la școala, intervin schimbari impuse de ponderea pe care o are acum școala, schimbari care nu diminueaza insa dorința lui de joc, jocul ramanand o problema majora in timpul intregii copilarii. In aceste condiții, se impune o exigența sporita in ceea ce privește dozarea ritmica a volumului de cunoștințe matematice ce trebuie asimilate de elevi și, in mod deosebit, necesitatea ca lecția de matematica sa fie completata sau intercalata cu jocuri didactice cu conținut matematic, uneori chiar concepute sub forma de joc.

Dupa autorul J. Huizuga in ''Homo ludens'', jocul este definit ca o ,,acțiune și in afara sferei utilitații specifice incarcata de sensuri și tensiuni, intotdeauna desfașurata dupa reguli acceptate de bunavoie sau necesitați materiale, insoțita de simțaminte de invațare și de incredere, de voioșie și destindere

Metoda jocului are o raspandire larga și poate fi folosita in toate domeniile. Astfel, am pornit de la ideea lui Grigore Moisil, care spunea: ,,Matematica nu inseamna calcul. Calculul este facut de mașinile de calcul. Matematicii ii aparțin fantezia, imaginația, demonstrația. Toate au un caracter uman și nu pot fi facute decat de oameni.

Un exercițiu sau o problema de matematica poate fi transpus in joc didactic daca i se precizeaza urmatoarele:

- sa realizeze un scop și o sarcina didactica din punct de vedere al conținutului matematic

- sa se utilizeze acele elemente de joc in vederea realizarii obiectivelor propuse;

- sa utilizeze un conținut matematic atractiv și foarte accesibil pentru elevi;

- sa utilizeze reguli de joc, cunoscute și respectate de toți elevii.

2. Componentele de baza ale jocului didactic matematic

Scopul didactic se formuleaza in legatura cu cerințele programei școlare pentru clasa respectiva, convertite in finalitați funcționale de joc. Formularea trebuie sa fie clara și sa oglindeasca problemele specifice impuse de realizarea jocului respectiv. O formulare corespunzatoare scopului determina o buna orientare, organizare și desfașurare a activitații respective.

Sarcina didactica a jocului matematic este legata de conținutul acestuia, de structura lui, referindu-se la ceea ce trebuie sa faca in mod concret elevii in cursul jocului, pentru a realiza scopul propus. Sarcina didactica reprezinta esența activitații respective, antrenand intens operațiile gandirii: analiza, sinteza, comparația, dar și imaginația copilului. Jocul didactic matematic cuprinde și rezolva cu succes, de regula, o singura sarcina didactica. Sarcina didactica constituie elementul de baza, prin care se transpune la nivelul elevilor, scopul urmarit in activitatea respectiva.

Elementele de joc ce se pot alege in jocul didactic matematic sunt foarte variate: intrecerea (emulația/competiția) individuala sau pe grupe de elevi, cooperarea intre participanți, recompensarea rezultatelor bune (dar nu ințeleasa in mod ingust) sau penalizarea greșelilor comise de catre cei antrenați in jocurile de rezolvare a exercițiilor sau a problemelor, bazate pe surpriza , așteptare , cuvant

stimulator.                 

Conținutul matematic al jocului didactic trebuie sa fie corespunzator particularitaților de varsta ale copiilor, accesibil, recreativ și atractiv prin forma in care se desfașoara, prin mijloacele de invațamant utilizate, prin volumul de cunoștințe la care se apeleaza.

Materialul didactic folosit are mare importanța in reușita jocului didactic. El trebuie sa fie variat, cat mai adecvat conținutului jocului, sa slujeasca cel mai bine scopului urmarit. Astfel se pot folosi: planșe, fișe individuale, cartonașe, jetoane, trusa cu figuri geometrice, baloane, jucarii.

Regulile jocului au mare insemnatate pentru realizarea sarcinii propuse și pentru stabilirea rezultatelor intrecerii. Aceste reguli concretizeaza sarcina didactica și realizeaza, in același timp, sudura intre aceasta și acțiunea jocului. Regulile de joc transforma de fapt exercițiul sau problema de joc, activizand intregul colectiv de elevi la rezolvarea sarcinilor primite. Exista și jocuri in care elevii sunt antrenați pe rand la rezolvarea sarcinilor didactice. In aceste jocuri este recomandabil ca propunatorul sa introduca o completare la regula, in sensul de a cere grupei sa-l urmareasca pe cel intrebat și sa raspunda in locul lui, daca este cazul.

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

Acceptarea și respectarea regulilor de joc il determina pe elev sa participe la efortul comun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea pentru invingerea dificultaților, respectarea exemplara a regulilor de joc și, in final, succesul, vor pregati treptat pe omul de maine, capabil sa se integreze in procesul de producție.

Organizarea activitaților sub forma jocului didactic ofera o serie de avantaje de ordin metodologic:

- aceeași sarcina se exerseaza pe conținuturi și materiale diferite, cu reguli noi;

- același conținut matematic se consolideaza, se poate repeta prin modificarea situațiilor de invațare și a sarcinilor de lucru;

- regulile și elementele de joc modifica succesiunea acțiunilor, ritmul de lucru;

- stimuleaza și exerseaza limbajul, aspectele comportamentale prin reguli de joc;

- intr-un joc, repetarea raspunsurilor, in scopul obținerii performanțelor și reproducerea unui model de limbaj adaptat conținutului pot fi reguli de joc.

Jocul didactic reușit ar fi cel care trezește interesul pentru sarcina și regulile sale (prezența elementului emotiv, de așteptare, de surpriza, de intrecere, ar fi indispensabile).

3. Avantajele pedagogice ale jocului

Relevand legatura dintre joc și munca copilului, J. Piaget a pus in evidența aportul jocului la dezvoltarea intelectuala a școlarului mic: ,,Jocul - susține Piaget -este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei activitați alimentația necesara și transformand realul in funcție de multiplele trebuințe ale eului. Iata de ce, toate metodele active de educare a copiilor mici cer sa li se furnizeze acestora un material corespunzator pentru ca, jucandu-se, ei sa reușeasca sa asimileze realitațile intelectuale care , fara aceasta, raman exterioare inteligenței copilului."

Valoarea jocului rezida in substratul lui cognitiv. Intre joc și o situație reala exista intotdeauna o similitudine formala, o analogie; aceasta incorporeaza in sine proprietațile formale ale fenomenelor.

Jocul - cum remarca J. Bruner - constituie o admirabila modalitate de a-i face pe elevi sa participe activ la procesul de invațare. Elevul se gasește aici in situația de actor, de protagonist și nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gandirii, imaginației și vieții lui afective, unei trebuințe interioare de acțiune și afirmare. Elevii simt nevoia sa stabileasca o relație intre gandirea abstracta și gestul concret, tocmai ceea ce iși propune sa faciliteze interpretarea de roluri. Jocul de simulare solicita ,,titularului de roluri sa ia parte la acțiune cu spontaneitatea și creativitatea gandirii lui; il obliga la reacții motivate ce pun la incercare iscusința și priceperea, fantezia și inițiativa lui, indrazneala, dar și prudența de care este capabil sa dea dovada.

Introducerea jocului in diferite etape ale demersului didactic conduce la un plus de eficiența formativa in planul cunoașterii, dezvolta la elevi atitudini afective și conduite conștiente de acțiune. In acest fel, invațatorul reușește sa activizeze copiii din punct de vedere cognitiv, operațional și afectiv sporind gradul de ințelegere și participare activa a elevului la actul de invațare, sa evidențieze modul de acțiune in diverse situații, sa formeze deprinderi de interacțiune in cadrul grupului și, nu in ultimul rand, contribuie la formarea deprinderilor de autocontrol a conduitelor operatorii și a achizițiilor cognitive ale copiilor. Este foarte importanta ponderea pe care o acorda invațatorul, jocului, ca metoda in cadrul strategiei alese caci, in funcție de complexitatea obiectivelor, opțiunea pentru una sau alta dintre metodele specifice impune respectarea unor criterii de selecție in așa fel incat metoda aleasa:

- sa asigure realizarea obiectivelor proiectate;

- sa angajeze copilul in activitate directa de asimilare a conținutului;

- sa formeze deprinderi de autoevaluare;

- sa optimizeze utilizarea timpului didactic și sa raționalizeze efortul elevilor.

4. Clasificarea și funcțiile jocurilor didactice

Jocurile didactice, prin marea lor diversitate, prin variantele pe care le pot avea, prin faptul ca sunt folosite de o clasa intreaga sau de grupe de copii sau chiar individual, constituie un instrument maleabil utilizat in activitatea școlara. Ele pot cuprinde sarcini de lucru asemanatoare, dar prezente in forme diferite și marind gradul de dificultate in funcție de varsta sau nivelul cunoștințelor copiilor.

Din punct de vedere al modului de prezentare a sarcinii și a modului de desfașurare, se disting tipurile de jocuri:

- cu explicații și exemplificari;

- cu explicații, dar fara exemplificari;

- fara explicații, doar cu simpla enunțare a sarcinii.

Jocurile didactice pot fi clasificate in variate moduri:

In funcție de scopul și sarcina didactica:

a)     dupa momentul in care se folosesc in cadrul lecției

- jocuri didactice matematice ca lecții de sine statatoare;

- jocuri didactice matematice ca momente propriu -zise ale lecției;

- jocuri didactice matematice in completarea lecției, intercalate pe parcursul lecției sau in final (la clasa I ).

b) dupa conținutul capitolelor de insușit:

- jocuri didactice matematice pentru aprofundarea insușirii cunoștințelor specifice unui capitol sau grup de lecții (,,Cauta vecinii! , ,,Gasește-l pe al treilea! ,,Continua tu

- jocuri didactice specifice unei varste sau grupe (,,Stop ! ,,Saculețul fermecat , ,,Rezolva și da mai departe ! , ,,La ce numar m-am gandit ?

Pentru familiarizarea elevilor cu unele concepte moderne de matematica (mulțimi), sau pentru consolidarea reprezentarilor despre unele forme geometrice (triunghi, dreptunghi, patrat, cerc), destinate pregatirii conceptului de numar natural și operațiilor cu numere naturale, se utilizeaza jocurile logico-matematice premergatoare operațiilor cu numere, cum ar fi:

- jocuri pentru construirea mulțimilor;

- jocuri de diferențiere;

- jocuri cu cercuri;

- jocuri de formare a unor perechi;

- jocuri de transformare;

- jocuri cu mulțimi echipotente.

In funcție de materialul didactic folosit (sau nu) se mai poate face o clasificare:

a)     jocuri didactice cu material didactic:

- standard (confecționat );

- natural (din natura );

b) jocuri didactice fara material didactic ( jocuri orale cu ghicitori, cu cantecele, povestiri, etc.).

Versurile cu rima, cantecelele accesibile cu conținut matematic sunt eficiente și au un caracter educativ.

In funcție de aportul lor formativ, jocurile se pot clasifica dupa acea operație sau insușire a gandirii careia i se adreseaza jocul didactic:

- jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitații de analiza (,,Completeaza șirul ! , ,,Observa regula și continua !

- jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitații de sinteza, ce presupun efectuarea prealabila a unei analize și de aceea necesita dezvoltarea acestei operații (jocuri numerice -,,Unește !

- jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitații de a efectua operații , comparații (,,Compara !

- jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitații de abstractizare și generalizare (,,Cine știe raspunde , cu sarcina didactica de a compune numere (0-10), avand ca regula a jocului, formarea de exerciții de adunare și scadere cu 1 și 2, al caror rezultat sa fie egal cu numarul dat de conducatorul jocului, intr-un timp fixat inițial );

- jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacitații - cuprind sarcini mai dificile, pentru a caror rezolvare sunt necesare cunoștințe temeinice și o gandire logica (,,Cine are același numar ?

Jocurile didactice care fac referire la conținutul capitolelor pot fi

1.     de imbogațire a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

2.     de pregatire a actului invațarii;

3.     de fixare:

- de evaluare;

- de dezvoltare a atenției, memoriei, inteligenței;

- de dezvoltare a gandirii logice;

- de dezvoltare a creativitații.

4. de revenire a organismului:

- de revenire a atenției și modului de concentrare;

- de formare a trasaturilor moral-civice și de comportament.

Funcțiile jocului, ca metoda de invațare, se pot structura astfel:

1.Funcția cognitiva - traduce in act de invațare acțiunea proiectata de invațator in plan mintal, transformand in experiențe de invațare, obiectivele prestabilite de ordin cognitiv.

Din acest punct de vedere jocul constituie modalitatea de a acționa practic, sistematic, pentru a determina la copil achiziții de cunoaștere ,,in scopul de a-și largi orizontul cunoașterii, de a-și forma anumite deprinderi , cum spunea I. Cerghit.

2.Funcția formativ-educativa - contribuie la realizarea obiectivelor din sfera operatorie și cea atitudinala. Sunt exersate funcțiile psihice și fizice ale copilului și se formeaza deprinderi intelectuale, aptitudini, capacitați și comportamente.

3.Funcția operaționala (instrumentala ) - servește drept tehnica de execuție, in sensul ca favorizeaza atingerea obiectivelor.

4.Funcția motivaționala - de stimulare a curiozitații, de trezire a interesului, a dorinței de a cunoaște și acționa, de organizare a forțelor intelectuale ale elevilor.

5.Funcția normativa - permite cadrului didactic dirijarea, corectarea și reglarea acțiunii instructive.

6.Funcția organizatorica - permite o buna planificare a timpului elevului și invațatorului.

Jocul didactic indeplinește funcțiile de baza ale metodelor didactice.

5. Organizarea și desfașurarea jocului didactic matematic

Reușita jocului didactic este condiționata de proiectarea, organizarea și desfașurarea lui metodica, de modul in care invațatorul știe sa asigure o concordanța deplina intre toate elementele ce-l definesc. Pentru aceasta, invațatorul va avea in vedere urmatoarele cerințe de baza:

- pregatirea jocului didactic;

- organizarea minuțioasa a acestuia;

- respectarea evenimentelor jocului didactic;

- ritmul și strategia conducerii lui;

- stimularea elevilor in vederea participarii active la joc;

- asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;

- varietatea elementelor de joc ( complicarea jocului, introducerea altor variante ).

Pregatirea jocului didactic presupune in general, urmatoarele:

- studierea atenta a conținutului acestuia, a structurii sale;

- pregatirea materialului ( confecționarea sau procurarea lui );

- elaborarea proiectului ( planului ) jocului didactic.

Organizarea jocului didactic matematic impune o serie de masuri. Astfel, trebuie sa se asigure o imparțire corespunzatoare elevilor clasei in funcție de acțiunea jocului și uneori, chiar o reorganizare a mobilierului clasei.

O alta problema organizatorica este aceea a distribuirii materialului necesar desfașurarii jocului. In general, materialul se distribuie la inceputul activitații de joc pentru ca elevii sa poata intui deja necesitatea utilizarii lui. Dar exista și jocuri didactice matematice in care materialul poate fi imparțit elevilor dupa explicarea jocului.

Desfașurarea jocului didactic cuprinde, de regula, urmatoarele momente:

a) introducerea in atmosfera de joc (se face in funcție de tema jocului, fie printr-o discuție deschisa cu efect motivator, fie printr-o scurta expunere sau descriere care sa fie capabila sa starneasca interesul elevilor);

b) anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia - se va face in termeni exacți, cat mai sintetic ( Astazi vom organiza, El consta in);

c) prezentarea materialului didactic necesar pentru desfașurarea jocului se va face cat mai explicit punandu-se accent pe obiectivele urmarite și pe modul de manuire corecta a acestuia;

d) explicarea jocului - moment hotarator in derularea și desfașurarea ulterioara a jocului ce vizeaza:

- ințelegerea sarcinii (sarcina sa fie accesibila, atractiva, sa incite curiozitatea copilului, sa trezeasca interesul);

- precizarea regulilor jocului, asigurand ințelegerea și insușirea lor rapida și corecta;

- prezentarea conținutului jocului (principiul succesiunii și al gradarii);

- indicații referitoare la utilizarea materialului didactic;

- precizarea sarcinilor conducatorului de joc și cerințele pentru a deveni caștigator la sfarșitul jocului.

e) fixarea regulilor (cand acțiunea este mai complexa sau cand elevii au o capacitate mai redusa de ințelegere);

f) executarea jocului de catre copii:

-incepe la semnalul conducatorului jocului;

-se desfașoara intr-un anumit ritm pentru ca timpul este limitat;

-se menține atmosfera de joc, evitandu-se monotonia;

-este stimulata inițiativa, inventivitatea elevilor;

-elevii coopereaza ( in grup, echipa, pereche) sau lucreaza independent;

-se urmarește comportarea elevilor, modul in care respecta regulile, rezolva sarcinile jocului.

Sunt situații cand pe parcursul jocului pot interveni elemente noi de genul:

-autoconducerea jocului (ei organizeaza );

-materialul didactic este schimbat intre ei;

-sarcina didactica este complicata;

-se pot introduce materiale noi;

-autocorectarea sau corectarea in grup.

Invațatorul ofera libertate copiilor in timpul jocului pentru a spori rolul formativ pe care acesta il deține in diferitele moduri de desfașurare ale unei lecții de matematica.

g) incheierea jocului ( invațatorul formuleaza concluzii și aprecieri cu privire la modul in care s-a desfașurat jocul, in ce masura s-au respectat regulile jocului, cum s-au executat sarcinile primite, ce comportament au avut copiii, face recomandari individuale sau colective, desemneaza caștigatorii).

Invațatorul trebuie sa cunoasca nivelul de pregatire al copiilor, sa țina cont de particularitațile de varsta și individuale ale acestora, sa dea dovada de capacitate empatica pentru a putea organiza și desfașura activitați ludice cu succes.