Educatia timpurie

Educatia timpurie reprezinta totalitatea experientelor individual realizate si social existente sau organizate, de care beneficiaza copilul in primii ani de viata, cu rol de a proteja, creste si dezvolta fiinta umana prin inzestrarea cu capacitati si achizitii fizice, psihice, culturale specifice care sa-i ofere identitate si demnitate proprie. Ea asigura fundamentele dezvoltarii fizice si psihice sanatoase, ale dezvoltarii sociale, spirituale si cututae complexe. Ceea ce invata copiii in primii ani reprezinta mai mult de juma­tate decat vor invata tot restul vietii.

Educatia timpurie se refera, strict la momentele de invatare ale copilului cu varsta pana la 3 ani, in conceptul romanesc. Educatia timpurie, in sensul mai larg, inseamna dezvoltarea timpurie a copilului, presupune invatare, ingrijire si protectie.

Educatia timpurie se realizeaza ca educatie informata (in familie, in relatii de vecinatate si in relatii comunitare, prin mass-media), ca educatie formala (in crese, gradinite si alte institutii de ocrotire si educatie) si sub forma educatiei nonformale (in cluburi sportive, cluburi ale copiilor si elevilor, dar si prin biblioteci, muzee, activitati ale unor organizatii nonguvernamentale s.a.).

Educatia timpurie pentru valori reprezinta un tip de educatie care isi asuma mi­siunea si responsabilitatea de a promova valori in mod explicit si eficient prin finalitati clare.

In pedagogia romaneasca educatia timpurie reprezinta un concept nou. In mod traditional, problematica pedagogica a copilului de 0-6/7 ani a fost considerata ca edu­catie prescolara. Actuala politica educationala nu include o sectiune specifica privind educatia timpurie a copilului in perioada 0-3 ani. Din punct de vedere practic, focali­zarea in domeniul educatiei timpurii in cadrul actualei politici educationale se face pe educatia prescolara.

Atat prioritatile pe plan national, cat si cele pe plan international impun cu stringenta stabilirea unei politici si a unui sistem de educatie timpurie in cadrul programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca sistemul national de educatie timpurie sa se dezvolte in contextul dat de Conventia pentru Drepturile Copilului, de tintele Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse pana in 2015 si de manifestarea Romaniei, ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Scopul strategiei in domeniul educatiei timpurii a copilului este de a-i asigura fiecarui copil dreptul la educatie si la dezvoltare deplina pentru a-i da posibilitatea sa-si atinga potentialul maxim in acord cu standardele europene si internationale.

Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece aceasta este perioada cand copiii se dezvolta rapid si, daca procesul de dezvoltare este neglijat in acest stadiu, este mult mai dificil si mai costisitor sa compensezi aceste pierderi mai tarziu. Este binecunoscut si evident faptul ca alegerile facute acum si actiunile intreprinse de parinti si de societate in copilaria timpurie au o puternica si mai de durata influenta asupra progresului individual al copilului si asupra progresului natiunilor, in sens larg.

Calitatea ingrijirii si a protectiei in aceasta perioada sunt mijloacele care inlatura mortalitatea infantila, boala, intarzierea in crestere, traumele, proasta alimentatie, intarzierile de dezvoltare. Acordand copilului atentia cuvenita, asigurandu-i cresterea si educatia, ii cream conditii pentru a-si dezvolta o personalitate echilibrata si armo­nioasa.

Specialistii considera ca perioada de timp pentru educatie timpurie este definita de la conceptie pana la varsta de 8 ani, perioada in care are loc cea mai rapida dez­voltare a creierului. Cei mai importanti sunt primii doi ani din viata, cand apar cele mai semnificative schimbari din punct de vedere intelectual, emotional, psihologic si social.

Un program educativ eficient este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale si care implica toti agentii educa­tionali care contribuie la cresterea si dezvoltarea lui.

Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni:

inceperea preocuparilor educationale de la varstele mici;

implicarea familiei si comunitatii in educarea copilului mic si prescolar.

in mod firesc, institutiile de educatie nu se pot substitui familiei, ci o sprijina si contribuie la dezvoltarea relatiilor intra- si extrafamiliale. Nici o institutie, oricat de buna ar fi ea, nu poate inlocui familia. Educatia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare si dezvoltare a copilului si in familie. Aceasta prevede parte-neriate active cu parintii copiilor, in asa fel incat acestia sa continue acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau la gradinita si chiar sa-si imbunatateasca practicile parentale. Familia si comunitatea trebuie sa participe activ si eficient inca din primul an de viata a copilului la cresterea, ingrijirea, sanatatea si educatia copilului si pana la intrarea lui la scoala.

Document online: Modalitati de educatie interculturala in gradinita Document online: Gradinita, cadru de formare a comportamentelor civice

Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari sunt parintii, educatorii si toti agentii educationali din comunitate, iar prin efecte, societatea, in general.

Premisele educatiei timpurii sunt urmatoarele:

varsta timpurie este cea mai importanta perioada pentru dezvoltarea personali­tatii copilului;

perioada de la nastere pana la intrarea in scoala cere stimulare;

pentru dezvoltarea optima a copilului este necesar parteneriatul educational in familie, intre familii, in comunitate, intre institutii care au rol in cresterea,ingrijirea si educatia copilului;

si parintii si educatorii au nevoie de sprijin in educarea copiilor.

Educatia timpurie presupune:

un inceput bun;

un parteneriat educational (copii-familii-gradinita-comunitate);

invatarea si dezvoltarea conform ritmului si nevoilor individuale.

Educatia timpurie in gradinita se refera la:

invatarea prin joc;

participarea copiilor la alegerea activitatilor, jocurilor, jucariilor;

organizarea adecvata a mediului ambiant;

parteneriatul educational (gradinita-familie-comunitate);

flexibilitatea strategiilor de predare-invatare-evaluare.

Educatia timpurie ofera sanse egale de crestere, dezvoltare, ingrijire, educatie, fara discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, iara parinti, cu sanatate precara, cu deficiente sau cu posibilitati materiale financiare scazute.

Principiile cele mai importante ale educatiei timpurii sunt:

Fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuintele, particularitatile sale specifice.
Educatia trebuie sa tina cont de particularitatile individuale ale fiecarui copil.

Educatia timpurie se refera la fiecare copil in parte, si nu la educatia "copiilor'.

Este imperativa respectarea nevoilor copiilor:

a)  de baza: ingrijire, cunoastere, hrana;

b) afective: dragoste, securitate afectiva, intarire pozitiva a actiunilor;

c)  de actiune: joc liber ales.

Educatia este continua, ea incepe din primele momente ale vietii si dureaza cat aceasta.

in centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale.

Se impune permanent cunoasterea, observarea copilului.

Sa existe un echilibru permanent intre activitatile cognitive, actionale si de
relationare sociala, afective si activitatile de dezvoltare psihomotorie si a
limbajului.

Dezvoltarea copilului incepe din momentul conceptiei, se afla in dependenta cu mediul si in stransa legatura cu mediul inconjurator si cu sine insusi.

Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare, invatare, comunicare, pe
care numai stimularea si orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati.

invatarea este fundamentala in dezvoltarea sociala, fizica, intelectuala, emo­
tionala, spirituala etc.

Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa
incepe cu cunoasterea lor.

in educatia timpurie forma specifica de activitate a copilului este jocul, de aceea
invatarea depinde la aceasta varsta de joc.

Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care le ofera jocul.

Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales, in concordanta cu nevoile
si cerintele educative ale copilului.

Oferind copiilor ocazii de joc si dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile
si jucariile, se deschide motivatia intrinseca pentru activitate si asumarea deci­
ziilor si responsabilitatilor.

Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate si joc
constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii si a ocaziilor de
experimentare.

Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ; o noua maniera de
organizare a spatiului educativ in care se petrece jocul si deci invatarea. Ele nu
se confunda cu activitatile liber alese, organizate in momentele de "pauza' a
procesului educativ.

Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare si relationare prin joc si, astfel, de dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii.