Importanta lecturii suplimentare in formarea intereselor pentru literatura

IMPORTANTA LECTURII SUPLIMENTARE IN FORMAREA INTERESELOR PENTRU LITERATURA

Motto: " Carte frumoasa, cinste cui te-a scris

Incet gandita, gingas cumpanita,

Esti ca o floare, anume inflorita

In mainile mele care te-au deschis."

Despre carte si importanta lecturii

Cartea este comoara fara pret, in care unii isi aduna cele mai frumoase ganduri, ca altii sa le poata folosi in voie. "Cartea reflecta ca o oglinda lungul sir de secole al vietii omenirii, istoria luptei sale pentru existenta, pentru un viitor mai luminos, suferintele, bucuriile,infrangerile si biruintele sale toate. Cartea ne este prieten credincios de nadejde."

Cartea este invatatorul care te conduce la bine, te face sa te bucuri, sa razi si sa plangi. Ea iti ofera posibilitatea sa te opresti mai multa vreme asupra unui pasaj, sa te intorci la altul pe langa care ai trecut in graba, dar la care simti nevoia sa revii, sa meditezi indelung in timpul lecturii si dupa ce ai terminat-o, sa reiei cartea oricand doresti.

O carte te trimite la alte carti si toate impreuna formeaza baza trainica a culturii noastre. Toate celelalte mijloace de raspandire a cunostintelor raman subordonate cartii si subordonate vor ramane oricat de mult se vor inmulti si perfectiona procedeele lor tehnice.

Literatura nu are insa o simpla valoare documentara, ci dezvaluind sentimentele si gandurile oamenilor, reactiile lor sufletesti in cele mai variate situatii, are o mare importanta social-educativa. Creatia artistica, fiind strans legata de experienta de viata a artistului, exprimand atitudinea creatorului ei fata de problemele sociale pe care le abordeaza, determina o cunoastere activa a realitatii, contribuie la formarea si orientarea conceptiilor cititorului despre societate. Culoarea puternic emotionala a cunoasterii realitatii prin intermediul operei de arta ii mareste forta educativa, cu atat mai mult in scoala, unde particularitatile psihice ale varstei ii fac pe elevi deosebit de sensibili la acest mod de cunoastere.

Importanta lecturii este evidenta si mereu actuala. E un instrument care dezvolta posibilitatea de comunicare intre oameni, facandu-se ecoul capacitatilor de gandire si limbaj.

Exista factori care determina lectura elevilor : particularitatile de varsta si psihice, preferintele lor, climatul familial, care pot transforma lectura intr-o necesitate, o foame de carte, o delectare sau nu. Cand gustul pentru lectura, cultul pentru carte s-au format din primii ani de scoala, aceasta ramane pentru toata viata o obisnuinta utila.

Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formeaza printr-o munca a factorilor educationali (familia si scoala), o munca caracterizata prin rabdare, perseverenta, continuitate, vointa. La varsta prescolara, atat familia, cat si gradinita, depun eforturi pentru a influenta universul copilariei prin basme, povesti si poezii. Aceasta munca este situata la nivelul superior, in primele clase ale scolii. Perioada de formare a gustului pentru citit coincide cu cea cand se pun bazele acestuia, cu ciclul I-IV. Elevului mic trebuie sa i se trezeasca curiozitatea si spre alte lecturi, sa i se cultive interesul spre cunoastere.

Lectura necesita nu numai indrumare, ci si control. Sondajul in lectura particulara trebuie sa constituie o cerinta obligatorie, manifestata in cadrul verificarii cunostintelor elevilor si in fiecare lectie. Lecturile parcurse de elevi date ca teme ( de exemplu, lectura literara a operelor studiate in fragmente), prezinta importanta si din punctul de vedere al tehnicii cititului : exactitate, claritate, nuantare - necesare pentru intregirea cunostintelor transmise la clasa.

Studiul lecturii in ciclul primar este grupat in trei forme de realizare :

1)     texte de citire studiate prin manualele de citire ale fiecarei clase ;

2)     texte de lectura (intercalate intre textele de citire) ;

3)     lecturi suplimentare extrascolare prevazute in lista programei scolare, grupate pentru fiecare clasa de studiu a ciclului primar, pentru a fi citite si cunoscute de elevi.

Lectura in afara clasei are ca scop sa dezvolte gustul elevilor pentru citit, sa le stimuleze interesul pentru carte, sa le satisfaca dorinta de a cunoaste viata, oamenii si faptele lor. Lectura contribuie intr-o masura insemnata la imbogatirea cunostintelor elevilor, la formarea unui vocabular activ, bogat si colorat, la dezvoltarea dragostei fata de patrie, la educarea sentimentelor estetice. Lectura in afara clasei constituie un important mijloc al intregului proces instructiv-educativ.

In practica scolara se folosesc diverse forme de indrumare a lecturii in afara clasei. Cele mai importante sunt : expunerea prin povestire, conversatia sau dezbaterea, activitatea cu cartea prin citirea expresiva a invatatorului, recenzia, lectiile de popularizare a cartii, metoda demonstratiei, excursiiile literare, intalniri cu scriitorii, sezatori literare, seri de basme si de poezie, medalionul literar consacrat aniversarii unui scriitor, simpozionul literar, concursurile « Cine stie, raspunde ! » pe teme literare, calatoriile imaginare pe harta, pe tema literara, confectionarea unor albume literare, tabere de creatie literara, presa, revistele literare, radioul, televiziunea,etc.

Necesitatea indrumarii lecturii suplimentare

Grija deosebita in vederea indrumarii lecturii cade in sarcina invatatorului si a familiei. Parintii trebuie sa cunoasca lista lecturii suplimentare din programa scolara pentru clasa respectiva, urmarind dupa graficul si planificarea facuta de invatator cartile citite pe parcursul unui semestru.

Controlul lecturii unor texte literare recomandate zilnic de parinti si saptamanal de catre invatator trebuie sa nu fie superficial si neglijat. La clasele I si a II-a, controlul se face oral prin lectii dezbatere la ora de lectura.

Procedeele de efectuare a controlului sunt variate si depind de scopul urmarit imediat.

Sondajele facute in timp dau posibilitatea invatatorului sa obtina informatii utile. Daca dorim sa constatam ce citesc elevii nostri la un moment dat, in ce masura si-au format o anumita conceptie despre o carte sau despre un scriitor, formulam o intrebare la care se poate obtine un raspuns precis. De exemplu :

1. Ce carti ai citit saptamana sau luna aceasta ?
2. Care din povestirile trecute a fi citite de voi in clasa a II-a v-au placut mai mult si de ce ?

Mai frecvent decat acestea sunt sondajele bazate pe un numar mai mare de intrebari :

1. Ce carti ai citit in ultimul timp ?
2. De cine sunt scrise ?
3. Care dintre ele ti-a placut mai mult?
4. Ce fel de carti ai dori sa citesti ?
5. Discutati cu parintii despre cartile pe care le cititi ?
6. De unde iti procuri cartile ?
7. La ce biblioteca esti inscris ?
8. Cate carti ai imprumutat in vacanta de la biblioteca scolii ?
9. Cate carti ai in biblioteca personala ?

10.Ce carti ai citit din acestea ?

Sondajul se poate efectua la inceputul anului scolar, starnind interes si in randul parintilor. Concluziile sondajului trebuie aduse la cunostinta in sedinta cu acestia, dat fiind faptul ca multi dintre parinti trateaza problema lecturii copiilor cu mare indiferenta.

Controlul fiselor de cititor de la biblioteca scolii ne ajuta sa vedem cat de preocupati sunt elevii pentru lectura recomandata in programa scolara, cat timp pastreaza o carte imprumutata precum si incotro se indreapta preferintele acestora.

Convorbirile cu elevii sunt recomandabile si pentru bibliotecari, cerandu-se o singura conditie in cazul acesta : bibliotecarul sa aiba tact pedagogic si sa fie bine informat asupra cartii pe care o pune in discutie.

Prin verificarea orala a lecturilor se dezvolta vorbirea elevilor si se imbogateste vocabularul.

Aspectele prezentate sunt doar sugestii in manifestarea muncii cu cartea, invatatorul avand libertatea totala de a gasi el insusi si altele pentru a dirija elevii in folosirea cartii in mod independent.