Lectia de educatie fizica

LECTIA DE EDUCATIE FIZICA

Forma de organizare dominanta in invatamantul contemporan este LECTIA, termen aparut in secolul al -XVI-lea si fundamentat teoretic in secolul al-XVII-lea, de pedagogul ceh Jan Amos Comenius. La perfectionarea ei au contribuit si recunoscutii pedagogi: Petalozzi, Herbart, A.Diesterweg.

Definitii:

Lectia: este forma de baza a organizariiprocesului de invatamant, in care se isi desfasoara activitatea elevii sub indrumarea profesorului, in vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara, intr-un timp delimitat.

Lectia, forma organizatorica principala de desfasurare a activitatii de predare-invatare. Variantele structural-functionale ale acesteia sunt impuse de obiectivele instruirii, continuturile prin intermediul carora se vor atinge obiectivele, resursele materiale si umane disponibile.

Lectia de educatie fizica poate fi definita astfel: activitatea desfasurata de catre elevi sub indrumarea profesorului, in cadrul lectiei acestia isi optimizeaza dezvoltarea fizica, isi dezvolta aptitudinile motrice, insusesc cunostinte si isi formeaza priceperi si deprinderi motrice de baza, aplicativ-utilitare si specifice unor ramuri sportive, conform curriculei, intr-un timp delimitat.

Caracteristici:

lectia cuprinde in mod obligatoriu toti elevii unei clase intr-un colectiv relativ constant si omogen;

lectia este condusa nemijlocit de profesor; are o durata stabilita intre 45'-50';

continutul lectiei este stabilit pe baza curriculei;

lectia reprezinta o secventa din unitatea de invatare.

Cerintele generale ale lectiei de educatie fizica:

Precizarea unitatilor de invatare, a obiectivelor cadru si de referinta;

Alegerea celor mai eficiente mijloace pentru indeplinirea obiectivelor;

Dozarea efortului in lectie;

Alegerea celor mai potrivite metode si procedee metodice pentru realizarea obiectivelor;

Stabilirea unei legaturi organice intre caracterul informativ si cel formativ al lectiei;

Folosirea integrala si eficienta a timpului alocat lectiei;

Folosirea in lectie atat a lucrului frontal cat si cel pe grupe si activitatea individuala;

Conceperea lectiei ca secventa a unitatii de invatare;

Continutul si structura lectiei de educatie fizica

Definirea conceptelor de "continut" si "structura":

Continutul reprezinta totalitatea mijloacelor, strategiilor didactice, masurilor organizatorice utilizate in scopul indeplinirii obiectivelor generale (cadru) si de referinta. Se stabileste pe baza curriculei si vizeaza sistemul de cunostinte, priceperi si deprinderi motrice si sistemul de aptitudini motrice.

Structura reprezinta organizarea si succesiunea in timp a partilor ,momentelor, in vederea realizarii obiectivelor propuse.

Au existat si exista diferite optiuni referitoare la structura lectiei de educatie fizica. Actualmente lectia trebuie privita ca un tot unitar, tot determinat de succesiunea logica a evenimentelor lectiei si a realizarii situatiilor create in timpul desfasurarii lectiei.

Momentele lectiei

Organizarea colectivului de elevi , 3-5 min.

Obiective

asigurarea unui inceput organizat;

trezirea interesului pentru lectie;

formarea deprinderilor de ordine si disciplina;

formarea capacitatii de organizare;

formarea tinutei corecte;

Continut

exercitii de ordine si formatii de pe loc;

actiunile raportului;

exercitii si jocuri de atentie;

Pregatirea organismului pentru efort, 5-7 min.

Obiective

activizarea gradata a marilor functiuni;

educarea perceptiilor spatio-temporale;

cresterea interesului pentru activitate;

Continut

exercitii de front si formatii din deplasare;

variantele de mers, alergare, sarituri;

pasi de dans, teme ritmice;

jocuri de miscare;

Influentarea selectiva a aparatului locomotor, 8-10 min

Obiective

educarea atitudinii corporale corecte;

insusirea bazelor generale ale miscarii;

marirea mobilitatii articulare;

dezvoltarea vitezei de reactie si executie;

dezvoltarea rezistentei local musculare;

Continut

exercitii libere, cu obiecte portative,la,cu, pe aparate;

exercitii  de tip stretching;

exercitii pentru educarea actului respirator;

Dezvoltarea aptitudinilor motrice V/I, 3-5 min

Obiective

imbunatatirea indicilor diferitelor forme de manifestare ale V/I

Continut

jocuri motrice;

stafete, parcursuri aplicative;

exercitii specifice unor ramuri de sport;

Invatarea, consolidarea, verificarea deprinderilor motrice, 15-20 min

Obiecrive

formarea reprezentarii corecte;

initiere in mecanismul de baza;

formarea stereotipului dinamic;

formarea capacitatii de aplicare si generalizare a cunostintelor;

testarea nivelului de executie;

Continut

exercitii pregatitoare;

exercitii fundamentale;

exercitii ajutatoare;

exercitii in conditii variate;

jocuri;

stafete, parcursuri;

Dezvoltarea aptitudinilor motrice F/R, 5-8 min

Obiective

imbunatatirea indicilor diferitelor forme de manifestare ale F/R

Continut

exercitii speciale;

actiuni motrice globale;

Revenirea organismului dupa efort, 3-4 min

Obiective

reducerea activitatii marilor functiuni;

reducerea gradului de excitabilitate nervoasa;

intarirea reflexului de postura;

Continut

exercitii linistitoare;

variante de mers;

pasi de dans,

exercitii tip Yoga;

Aprecierea activitatii desfasurate, 1-2 min

Obiective

constientizarea modului de participare la lectie;

aprecierea elevilor;

comunicarea notelor;

teme pentru acasa;

Tipuri de lectie

In cadrul unei lectii se realizeaza o serie de sarcini, dintre acestea una este dominanta, orientand in acelasi sens atat activitatea profesorului cat si a elevului. Aceasta parte dominanta, in didactica, poarta denumirea de sarcina fundamentala.

Acestea pot fi:

comunicarea de cunostinte;

formarea de priceperi si deprinderi;

dezvoltarea/educarea unei aptitudini motrice;

verificarea acestora;

Ele determina tipul de lectie. Prin tip de lectie se intelege un anumit mod de organizare si desfasurare a acesteia in vederea realizarii sarcinii didactice fundamentale.

Clasificarea tipurilor de lectii se poate realiza pe baza diferitelor criterii. Unul din criterii este cel referitor la etapele formarii deprinderilor si priceperilor motrice. Astfel putem  vorbii de :

lectii de invatare- initiere;

lectii de consolidare-fixare;

lectii de perfectionare;

lectii de verificare-apreciere;

lectia de tip mixt sau combinat, cea mai utilizata in educatie fizica, ea constand din abordarea a doua sarcini didactice diferite;

Alte tipuri de lectii:

lectia de pregatire fizica, in care se urmareste dezvoltarea capacitatii fizice, a optimizariii dezvoltarii morfo-functionale;

lectii de recreere-reconfortare, care apar in perioada eforturilor intelectuale prea intense;

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

lectie de organizare initiala, tip ce poate fi abordat sub forma de verificare initiala, la inceput de an pentru cunoasterea noului colectiv de elevi;

lectie bilant, realizata la sfarsitul anului scolar;

Exista si alte clasificari ale lectiilor de exemplu:

lectii monosport, bisport, polisport;

lectii in aer liber(conditii atmosferice normale, pe timp friguros), lectii in interior ( conditii normale, spatii improvizate);

lectii cu o tema ( unitate de invatare), cu doua teme;

Lectiile pot fi de mai multe categorii in functie de modul lor de cuprindere in aria curriculara educatie fizica si sport, in planul-cadru de invatamant:

lectii de trunchi comun;

lectii de extensie;

lectii de aprofundare;

lectii de optional;

lectii de ansamblu sportiv.

Efortul si odihna in lectia de educatie fizica

Educatia fizica, latura a educatiei integrale contribuie la modelarea personalitatii umane si contribuie in acelasi timp la sporirea capacitatii de munca , obiectiv ce impune corelarea justa a efectelor obtinute prin activitatea de educatie fizica cu cerintele sociale.

Aceasta crestere a capacitatii de munca, concretizata in cresterea capacitatii de efort a organismului se realizeaza treptat pe baza sporirii in lectia de educatie fizica a efortului . Stabilirea corecta a relatiei dintre efort si odihna , cunoscuta si sub denumirea de "dozarea efortului", in timpul lectiei si pe parcursul unitatii de invatare, prezinta una din problemele fundamentale pe care trebuie sa le rezolve profesorul, pentru a da eficienta lectiei sale.

Efortul, oboseala si odihna (refacerea ) sunt fenomene fiziologice organic legate de miscare si de activitatile corporale.

Efortul

Efortul, componenta a activitatii fizice sau intelectuale, reprezinta capacitatea psiho-fizica a omului de a presta activitati caracterizate prin indici superiori de solicitare;

Este o solicitare a functiilor organismului in vederea indeplinirii unor actiuni deosebite;

Pentru a obtine efecte in sensul perfectionarii sistemelor sau functiilor organismului, acestea trebuie solicitate superior fata de limitele normale. Acest lucru este posibil doar prin mobilizarea calitatilor psihice si volitionale, solicitarile mari fiind singurele care pot produce reactii cu caracter de supra adaptare si sa permita perfectionarea morfo-functionala a organismului.

Marimea efortului este determinata de parametrii sai:

volumul, reprezinta latura cantitativa a efortului si se concretizeaza in: durata, numar de repetari, distante parcurse;

intensitatea, reprezinta latura calitativa a efortului, exprima relatia dintre lucrul efectuat si timpul necesar, se concretizeaza in: viteza de executie a miscarilor, numarul de miscari in unitatea de timp- tempo, durata pauzelor, valoarea incarcaturilor; se apreciaza in raport cu capacitatea de lucru a organismului: fie in procente, 100%,75%, 50%; fie in fractii 4/4, ¾; fie prin calificative: mica, mijlocie, submaximal, maximal;

complexitatea, fiind in relatie cu dificultatea de executie a unor actiuni motrice, este componenta neuro-musculara a efortului;

In activitatea de educatie fizica, efortul muscular reprezinta calea principala de realizare a obiectivelor de perfectionare a functiilor principale ale organismului. Pentru acest lucru este nevoie sa se cunoasca substratul energetic care asigura conditiile continuarii efortului.

Tipuri de efort:

Dupa A. Demeter:

Eforturi neuro-musculare, consumul de energie se face in  lipsa oxigenului;

Eforturi cardio-respiratorii, bazate pe capacitatea de transport al oxigenului;

Eforturi metabolice, bazate pe consum maxim de oxigen;

Din punct de vedere al aportului substantelor energetice la initierea si sustinerea efortului muscular si prezenta oxigenului in procesul metabolic:

Efort anaerob: alactacid si lactacid;

Efort aerob ;

Efort mixt;

Dupa forma de manifestare:

Eforturi standard;

Eforturi variabile;

Eforturi uniforme;

Eforturi neuniforme;

Aprecierea efortului se poate face dupa:

Culoarea pielii;

Abundenta transpiratiei;

Calitatea miscarii;

Concentrarea atentiei.

Oboseala, fenomen fiziologic, stare tranzitorie produsa de activitatea excesiva sau prelungita si caracterizata prin scaderea potentialului functional al organismului si printr-o sugestie subiectiva caracteristica. Reprezinta masura de aparare a organismului ca urmare a semnalelor primite de la sistemul nervos central. In activitatea scolara aparitia oboselii reprezinta un semnal de care profesorul trebuie sa tina cont, dar care nu trebuie sa determine incetarea activitatii: Profesorul trebuie sa observe reactiile elevilor la efort si intervine prin reglarea lui utilizand procedee de dozare specifice.

Determinarea reactiei la efort si aparitia starii de oboseala se realizeaza prin:

Masurarea FC. si a FR.;

Observarea manifestarilor exterioare ale elevilor;

Aplicarea unor probe de adaptare la efort;

Odihna, reprezinta perioada de refacere energetica a organismului;

In efort organismul consuma energie , iar prin perioada de odihna organismul isi reface potentialul si rezervele energetice necesare in solicitarile viitoare. Este conditia indispensabila pentru refacerea capacitatii de efort.

Tipuri de odihna: activa; pasiva;

Intervale de odihna. complete; incomplete; supracompensate; Aceste sunt stabilite in functie de obiectivele de referinta, de unitatile de invatare, de structura lectiei.

Reglarea efortului in lectia de educatie fizica se realizeaza pe baza parametrilor sai. Profesorul isi demonstreaza maiestria pedagogica tocmai, prin modul in care poate realiza eficient aceasta reglare, bazandu-se pe cunoasterea particularitatilor colectivului de elevi si a obiectivele urmarite.

Densitatea, forma de reglare a efortului in lectia de educatie fizica; este un indicator global pe baza caruia putem determina calitatea unei lectii, exprimand valorificarea eficienta a timpului alocat realizarii acesteia.

Forme de densitate:

Densitatea motrica, se exprima prin : raportarea timpului consumat pentru executarea efectiva a actiunilor motrice, la timpul total al lectiei;

Densitatea pedagogica, se exprima prin: timpul alocat actiunilor cu caracter pedagogic, metodic si organizatoric raportat la timpul total al lectiei;

Densitatea functionala, exprimata prin relatia dintre timpul alocat actiunilor motrice si intensitate;

Cresterea densitatii se poate realiza prin:

Masuri organizatorice:

folosirea celor mai eficiente forme de organizare a colectivului si ale exersarii;

valorificarea integrala a spatiului de lucru si a timpului;

amenajarea si pregatirea mijloacelor didactice;

Masuri metodice:

modul de proiectare a unitatilor de invatare;

crearea emulatiei necesare desfasurarii dinamice a lectiei, folosirea unor metode didactice ce determina cresterea atractivitatii, utilizarea jocurilor, intrecerilor;

evaluarea calitatii realizarilor individuale si colective;

Organizarea activitatii in lectia de educatie fizica

Masurile organizatorice luate in lectia de educatie fizica, constituie parti componente ale tehnologiei didactice, cu rol hotarator in indeplinirea obiectivelor propuse. Aceste masuri ofera posibilitatea realizarii in mod eficient a obiectivelor, atat a celor instructiv-educative cat si a celor operationale, in raport direct cu conditiile materiale, de clima, nivelul efortului, varsta, nivel de pregatire si efectivul de elevi.

Metodele si procedeele de organizare se diferentiaza in:

Organizare materiala care se refera la masurile care trebuie luate inainte, in timpul si dupa desfasurarea lectiei pentru:

asigurarea spatiului de lucru necesar;

asigurarea materialelor necesare atat sub aspect calitativ cat si cantitativ;

amplasarea lor la inceputul lectiei in imediata apropiere de locul de desfasurare;

depozitarea lor la sfarsitul activitatii in mod organizat, in spatiile special amenajate;

Manevrarile de materiale si mijloace utilizate pentru desfasurarea eficienta a lectiei, se fac de catre elevi sub indrumarea cadrului didactic, asigurandu-se astfel valentele educative ale activitatii.

Organizarea colectivului de elevi, presupune dispunerea acestuia in spatiul de lucru, in functie de necesitatile procesului didactic la un moment dat;

Colectivul de elevi (clasa) poate fi organizat pe: grupe, perechi, echipe, individual;

Grupele pot fi

grupa simpla, organizata la intamplare, prin numaratoare sau pe alta cale; in cadrul acestui tip de grupa se lucreaza nediferentiat;

grupa omogena, organizata pe baza testarii elevilor; acest tip de grupa poate cuprinde, fie elevii aflati ca nivel de pregatire sub cerintele curriculei, fie elevii dotati, fie elevii cu nivel de pregatire mediu, la cerintele curriculei; pentru fiecare tip  de subgrupa se fixeaza obiectivele operationale proprii, se folosesc continuturi diferentiate, strategii didactice diferentiate, sisteme de actionare diferentiate, cerinte diferentiate; grupele sunt deschise;

grupa temporara( variabila), organizata temporar , in scopul indeplinirii in conditii bune a unor sarcini didactice;

Echipele, se formeaza in scopul organizarii unor jocuri, fie de miscare, fie sportive, sau in cadrul unor intreceri; pot fi constituite liber de catre elevi( sub indrumarea profesorului);

echipele vor fi egale, numeric, la fel de puternice;

acest tip de organizare prezinta valente educative deosebite;

Perechea, forma de organizare des utilizata;

constituirea perechilor se face pe baza : posibilitatilor fizice, inaltime, greutate, sex;

perechile trebuie sa fie omogene;

partenerul poate indeplini mai multe roluri: poate acorda ajutor, sprijin; poate corecta greselile sesizate; poate opune rezistenta;

Avantaje:

se poate utiliza in orice moment al lectiei;

sunt utilizate forme de activitate independenta, de colaborare;

se dezvolta initiativa, spiritul de observatie, atitudinea critica;

se stabilesc relatii de colaborare intre profesor si elevi;

Dezavantaje:

presupune un oarecare efort pentru organizarea corecta a perechilor;

solicita baza materiala bogata;

Organizarea exersarii se refera la aplicarea unor metode care privesc realizarea la nivel optim a parametrilor efortului;

Metoda frontala , elevii, sub supravegherea profesorului lucreaza simultan, executa acelasi exercitiu.

Avantaje:

intensitate mare in exersare;

asigura acelasi nivel de efort pentru toti;

profesorul poate actiona asupra tuturor elevilor;

se asigura disciplina;

se foloseste timpul in mod eficient;

se pot sesiza usor greselile de executie si se pot corecta;

Dezavantaje:

necesita un spatiu mare de lucru;

necesita un numar mare de materiale si obiecte;

nu se poate doza diferentiat efortul;

educarea independentei este limitata;

Modalitati de aplicare:

in cadrul metodei se poate actiona pe grupe, in perechi, important este, ca toti sa execute simultan acelasi exercitiu;

se poate aplica in oricare moment al lectiei, in orice tip de lectie;

exercitiile din gimnastica de baza se executa frontal, utilizandu-se diferite formatii;

se pot executa frontal si anumite elemente din jocurile sportive;

Posibilitati de dozare a efortului:

modificarea gradului de complexitate al exercitiilor;

modificarea ingreuierilor;

marirea numarului de repetari in unitatea de timp;

modificarea raportului dintre efort si odihna; organizarea activa a pauzelor;

Metoda lucrului pe grupe, consta in divizarea colectivului de elevi in unitati mici, dupa anumite criterii, in vederea cresterii eficientei procesului didactic;

Ca varianta organizatorica materiala este :" atelierul" sau "statia", care reprezinta spatiul special amenajat pentru executia structurilor specifice;

Procedee:

grupe paralele , se desfasoara la statii identice; exercitiile pot fi identice sau diferite; nu se schimba grupele;

grupe alternative, se desfasoara la statii diferite; exercitiile sunt diferite sau asemanatoare ca structura; se pot executa la comanda sau independent; odihna este asigurata de timpul scurs de la prima executie pana la a doua; se schimba grupele

Modalitati de aplicare:

se utilizeaza in efectuarea unor teme din gimnastica, atletism, jocuri;

se pot combina aceste discipline;

in alegerea si dispunerea statiilor si a exercitiilor, un rol impotant il au etapele formarii deprinderilor, dozarea si revenirea;

Modalitati de dozare a efortului:

impartirea clasei in grupe valorice;

exercitii in torent;

activitate frontala in cadrul grupei;

reducerea numarului de elevi in grupa, marirea numarului de grupe;

schimbarea rapida a grupelor;

Aspecte educative:

prin aceasta metoda se promoveaza activitatea independenta, spiritul de colectivitate, de ordine;

ii determina pe elevi sa-si indeplineasca sarcinile, responsabilitatile acordate, sa invinga greutatile organizatorice;

- grupe cu sarcini suplimentare, un procedeu prin care se creste intensitatea; sarcinile suplimentare sunt acele exercitii care se executa dupa exercitiul principal, in mod independent;

Modalitati de aplicare:

sarcina suplimentara are rol de a : spori solicitarea elevului, de a valorifica unele potente educative;

in alegerea sarcinii suplimentare se tine cont de: contributia la dezvoltarea aptitudinilor motrice, sa fie simple, cunoscute, sa se execute fara ajutor, trebuie dozate precis, sa fie mai scurta decat cea de baza;

Metoda lucrului la statii pe banda rulanta :

se cuprind mai multe statii intr-un cerc, se executa exercitiile prescrise unul dupa celalalt ( in torent), trecand de la o statie la alta;

prin aceasta metoda se consolideaza unele deprinderi motrice;

Modalitati de aplicare:

elevii sunt educati sa execute exercitii in conditii diferite de dozare si in conditii de intrecere;

intensitatea mare in exersare favorizeaza participarea constienta;

Alegerea si dozarea exercitiilor se face in functie de:

varsta, nivel de pregatire;

exercitiile cu solicitare mai intensa trebuie alternate cu cele care solicita mai putin organismul; in cazul exercitiilor dificile se pot reduce numarul de statii;

numarul repetarilor sa fie corespunzator consolidarii deprinderilor motrice;

activitatea poate fi intrerupta ori de cate ori este nevoie;

Metoda lucrului in circuit, urmareste dezvoltarea aptitudinilor motrice forta si rezistenta si diferitele lor forme de manifestare;

a fost creat de englezii Morgan si Adamson , pentru dezvoltarea fortei principalelor grupe musculare ale organismului si consta in efectuarea succesiva a unor exercitii prin trecere de la un atelier(statie) la altul;

ordinea atelierelor si a exercitiilor este stabilita pe criterii precise, pentru a se alterna solicitarea marilor grupe musculare;

circuitul sporeste eficienta exercitiilor si mareste randamentul marilor functii, contribuind si la dezvoltarea armonioasa a musculaturii;

Avantaje:

este o metoda atractiva prin varietatea exercitiilor si prin nivelul de solicitare accesibil;

este accesibil atat pentru baieti cat si pentru fete;

organizarea dar mai ales desfasurarea este simpla si usor de incadrat in timp;

modificarile in nivelul de manifestare al aptitudinilor motrice pot fi constatate de elevi si pot fi autocontrolate;

circuitul are efecte multilaterale: fizice, psihice, formative, motivationale;

Alegerea exercitiilor:

Pentru a realiza un circuit cu efecte benefice asupra nivelului de manifestare ale aptitudinilor motrice, profesorul trebuie sa fie edificat asupra a ceea ce doreste sa obtina;

Exercitiile alese trebuie sa fie:

SIMPLE SI CUNOSCUTE DE ELEVI;

EFICIENTE, CU UN GRAD MEDIU DE SOLICITARE;

SA POSEDE O POZITIE INITIALA SI UNA FINALA;

SA FIE MASURABILE;

SA PERMITA ALTERNAREA INFLUENTELOR;

Numarul de statii intr-un circuit depinde de nivelul de pregatire al elevilor si de conditiile materiale. Din acest punct de vedere cicuitele pot fi clasificate astfel:

circuite scurte 4-5 statii;

circuite medii 5-8 statii;

circuite lungi 9-15 statii;

In general se stabilesc 5-10 statii; circuitul se repeta de 1-2 x, in cazuri speciale de 3x; pauza intre circuite 2-4 min.

Timpul de lucru si pauzele trebuie corect stabilite, de regula : lucru 20-30 sec. pauza 15-25 sec.

Circuitele se pot desfasura: dupa timp prescris; dupa numar de executii; dupa numar si timp;

Circuitul poate fi aplicat incepand din clasa a-IV-a si continuat in ciclurile urmatoare, cu posibilitatea cresterii solicitarii .Inainte oricarui circuit, trebuie testat nivelul de pregatire al elevilor, pentru a concepe corect circuitul din punct de vedere al solicitarii efortului si pauzelor.

Procedeul individual, caracterizat prin exersarea de catre individ a unor exercitii in scopul formarii, perfectionarii unor deprinderi motrice sau a dezvoltarii unor aptitudini motrice, sub indrumarea si supravegherea cadrului didactic. Aceasta metoda corespunde cerintelor actuale ale lectiei de educatie fizica.

Aspecte educative:

reprezinta forma de organizare a exersarii cu largi resurse formative si care este un pas inainte spre activitatea independenta;

pentru a fi aplicata trebuie respectate anumite conditii: motivatii puternice pentru activitatea de educatie fizica, cunostinte teoretice de specialitate, existenta unor traditii in conlucrarea dintre profesori si elevi, existenta unui inalt grad de organizare si disciplina in cadrul colectivului de elevi;

Alte forme de organizare a procesului de invatamat in educatie fizica

Formele de organizare a procesului instructiv-educativ  in educatie fizica creeaza cadrul necesar pentru realizarea obiectivelor la nivelul tuturor subsistemelor sale. Aceste forme sunt conduse de specialisti, acestia programand continutul lor si plasamentul fie in timpul ' profesional' al elevului fie in timpul liber al acestuia, avand caracter obligatoriu sau facultativ.

Curriculum-ul la decizia scolii cuprinde:

Curriculum nucleu aprofundat:

pentru elevi cu interese ne orientate spre educatie fizica;

pentru elevi cu parcursuri individuale de invatare mai lente, pentru care numarul de ore alocat trunchiului comun nu este suficient pentru insusirea continutului;

Curriculum extins:

pentru elevii ce manifesta interes deosebit pentru disciplina;

parcurg in intregime programa, continuturile marcate prin asterisc;

Curriculum elaborat in scoala care cuprinde oferta de optionale:

optionale la nivelul disciplinei;

optionale la nivelul ariei curriculare;

optionale la nivelul mai multor arii curriculare;

Disciplinele optionale sunt:

discipline pe care scoala le propune elevilor cu aprobarea Inspectoratelor Scolare Judetene;

proiecte de discipline propuse de profesori, aprobate de consiliile de administratie sau alese din lista oferita de M.E.C.

Gimnastica zilnica, in regimul zilei de scoala, forma obligatorie introdusa printr-o Hotarare a M.I. din 1972 pentru toate unitatile invatamantului preuniversitar.

se realiza zilnic 5'-10' inainte de programul scolar sau in pauza;

consta din efectuarea unor structuri de exercitii de influentarea selectiva, folosind chiar acompaniamentul muzical pentru a creste atractivitatea lor;

erau conduse de un profesor sau un instructor;

Gimnastica compensatorie

utilizata in invatamantul profesional;

realizata in zilele de practica, 3'-4';

are rol compensator, in functie de specificul fiecarei meserii;

Gimnastica de inviorare

cuprinde exercitii prin care se urmareste stimularea functiilor tuturor aparatelor si sistemelor corpului;

au un caracter igienic;

se realizeaza dimineata dupa trezire, individual sau in grup, in locuinta sau in aer liber, cu un echipament lejer;

programul cuprinde 6-8 exercitii care sa angreneze principalele grupe musculare si articulatii, durata 8-10';

se organiza cu precadere in internate fiind condusa de pedagog;

Momentul de educatie fizica, minutul de educatie fizica

intervine in programul zilnic ori de cate ori este necesar;

se intrerupe activitatea si se executa miscari din stand sau asezat care activeaza circulatia si respiratia, asigurand o mai buna oxigenare a creierului;

exercitiile sunt segmentare si au un caracter preventiv sau compensator;

durata 1'-1,30';

sunt conduse de cei ce desfasoara celelalte activitati;

Activitati turistice

Se realizeaza in timpul liber al elevilor prin urmatoarele modalitati:

plimbari;

drumetii;

excursii;

Toate aceste modalitati vizeaza realizarea obiectivelor educatiei fizice desi nu sunt conduse intotdeauna de un cadru de specialitate;

Activitati competitionale 'pentru toti'

concursuri;

cupe

crosuri;

campionate scolare- "OLIMPIADA SPORTULUI SCOLAR".

Serbari

- organizate la inceputul sau sfarsitul semestrului sau anului avand diferite tematici: cultural-artistice, cultural-sportive, sportive, literar-artistice;

Taberele de vacanta 

Bibliografie

Leo Hrczeg, Teoria educatiei fizice si sportului, Tipografia Universitatii de Vest din Timisoara, 1994

Leo Herczeg, Teoria si metodica educatiei fizice scolare (Bazele metodicii educatiei fizice), Vol. I, Tipografia Universitatii de Vest din Timisoara, 1995

Mihaela Faur, Didactica educatiei fizice - curs, Tipografia Universitatii de Vest din Timisoara, 2004

Elena Macavei, Pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997