Implicarea familiei in procesul educational - masa rotunda

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

Implicarea familiei in procesul educational

masa rotunda

Rezumat

O problema fundamentala a psihologiei educatiei este legata de implicarea familiei in procesul educational. Lucrarea de fata isi propune sa dezbata importanta implicarii familiei in procesul educational. Scopul lucrarii de fata este acela de a arata necesitatea implicarii parintilor in educatie si de a arata influenta acestora asupra comportamentului copiilor.

Scoala contemporana si comunitatea se afla in acelasi teritoriu, ele asuma in esenta proiecte pedagogice comune. Pedagogia mileniului iii aspira sa ridice cu doua-trei intervale ,,coeficientul de educabilitate" al indivizilor si societatilor. Este o provocare ce pune inca odata in dezbatere convergenta si complementaritatea influentelor exercitate de diversi agenti interesati in produsele educatiei. Fara ezitare, intre acesti agenti scoala atribuie un rol privilegiat parintilor, mediului familial in care se dezvolta elevii, copiii nostrii in limbajul consacrat.

Ce reprezinta educatia in opinia parintilor? O asemenea intrebare ar pune in dificultate pedagogul de profesie, dascalul confruntat cu problemele cotidiene ale elevilor sai. Spre bucuria si primenirea sistemului educational, se constata ca in proximitatea scolilor bune, de traditie, cultura pedagogica a parintilor,dar si a comunitatii in general inregistreaza o progresie sensibila. Acesta este mesajul puternic ce se decanteaza din experienta unitatilor scolare cu renume; ele creeaza si disimileaza standard de performanta in in comunitate, promoveaza si o pedagogie pentru parinti, propune un mod de a educa copiii si de a asimila cunostintele necesare in viata. De asemenea, cabinetele de consiliere psihopedagogica pentru elevi, parinti si profesori isi dovedesc eficienta in sustinerea parteneriatului educational.

Scoala a construit un sistem eficient de informare asupra cerintelor de lucru in contextual reformei de curriculum. Dirigintii au informat parintii in chip sistematic la debutul anului scolar precum si pe parcursul perioadei de activitate didactica.

Parintii nu agreeaza multiplicarea exagerata a manualelor alternative, care " sunt o catastrofa", "deruteaza elevii", "sunt supraincarcate" etc. de asemenea "ar trebui sa se revina la sistemul de evaluare prin nore in ciclul primar"

In opinia parintilor principalele dificultati legate de reforma sunt:

-supra-incararea programului de studio, copiii auprea putin timp sa se joace;

-lipsa unui orizont professional pe masura pregatirii scolare (exemplu: tot timpul ii batem la cap sa invete, sa invete, cand termina soala devin someri);

-adaptarea elevilor intre frecventele vacante si parcursuri de studio este greoaie ( exemplu: sesiunile de evaluare sunt stresante, vacantele sunt mai incarcate in sarcini de studio decat altadata);

-manulale alternative prezinta aceeasi informative pretinsa exact in parametrii variabili ( exemplu: la Geografie, cursul Dunarii intr-un manual este de 1860 km, iar in altul de 1875 km. (se pune intrebarea la capacitate, care raspuns e bun?);

-cheltuielile scolare sunt peste capacitatile de plaa ale multor familii ( exemplu: principal sursa de cheltuieli o constituie vestimentatia, scoala devine o adevarata casa de moda").

S-au prezentat numeroase argumente irefutabile care demonstreaza rolul fundamental al implicarii familiei in procesul educational. O parte din acestea sunt constituite din: functiile familiei, cerintele socio-educationale ale familiei, colaborarea scolii cu familia, formele prin care se realizeaza colaborarea dintre scoala si familie, conditiile desfasurarii cu succes a muncii educative in familie, carentele educationale in cazul copiilor orfani etc.

1.Functiile familei

Familia ca nucleu fundamental al societatii, indeplineste un sistem de functii intre care cele mai importante sunt:

Functia naturala,biologica. Prin aceasta functie, familia asigura perpetuarea spetei fiintei umane, rezolvandu-se prin familie problema demografica.

Functia economica. In conditiile economiei de piata, si mai ales ale privatizarii, creste functia economica a familiei, care trebuie sa asigure baza materiala necesara satisfacerii trebuintelor de alimentative, imbracaminte, incaltaminte etc. a tuturor membrilor familiei; chiar in conditiile in care parintii sunt salariati, familia trebuie sa resolve problemele economice, prin folosirea chibzuita a veniturilor pentru satisfacerea tuturor trebuintelor membrilor familiei. Statul isi mentine si el enumite elemente ale functiei economice, contribuind la asigurarea educatiei, a sanatatii si a protectiei sociale a familiei etc.

Functia de socializare. Familia reprezentand nucleul de baza al societatii, in care actioneaza relatiile interumane, sociale si civice la nivel de microgrup social, in mod normal contribuie la socializarea membrilor ei, a copiilor indeosebi, dezvoltand relatii de intelegere, cooperare, respect si ajutor reciproc, de rezolvare in comun a unor serii de trebuinte material, spiritual, sociale etc. Problemele planificarii familial (planning familial), ale educatiei sexelor (sexuale), ale contraceptiei si ale consecintelor negative ale necunoasterii lor,cum este imbolnavirea cu SIDA, reprezinta o indatorire deosebita a familiei, scolii si chiar a altor factori socio-educationali.

Functia educativa. Cresterea si educarea copiilor reprezinta indatoriri si responsabilitati deosebit de importante ale familiei, oricare ar fi dificultatile economice sau de alta natura. Mediul educogen familial are influente deosebit de puternice asupra formarii personalitatii copilului, a comportamentului lui, care isi mentin forta educative uneori toata viata. De aceea poporul nostrum acorda o importanta deosebita educatiei "celor 7 ani de-acasa".

Dupa intrarea copiilor la gradinita sau la scoala, functia educative a familiei nu inceteaza, ci ea continua sa aiba aceeasi importanta, realizandu-se, insa, intr-o ipostaza noua, de interactiune a familiei cu institutiile de invatamant. De altfel, functia socio - educativa a familiei nu inceteaza toata viata, caci si atunci cand au ajuns adulti si si-au intemeiat o familie, parintii ii considera tot copiii lor si pot oricand sa-I ajute.

Abandonarea sau diminuarea functiei educative constituie cauza primordial a neimplinirii copiilor si adolescentilor, a aparitieisi amplificarii delicventei juvenile, a tuturor deviatiilor si infractiunilor savarsite de copii si tineri.

Pentru ca familia sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile sale este necesar ca sotul si sotia, ca parinti si manageri ai familiei, sa-si conceapa sis a realizeze un statut de parteneri egali, manifestandu-se ca doua alternativein interactiune, cu drepturi si obligatii egale, inlaturand orice fel de discriminari (sex, forta etc), care dauneaza vietii de familie, educatiei si socializarii corecte si elevate a copiilor.

2. Cerintele socio-educationale ale familiei

Indeplinirea cu success a functiilor familiei implica respectarea unui sistem de cerinte, printre care mentionam:

a)preocuparea permanenta a parintilor de a-si ridica nivelul pregatirii cultural si profesionale pentru a fi un model si pentru a sprijinii copiii in dezvoltarea lor;

b)realizarea unui colectiv familial inchegat, unit, care sa aiba forta socio-educativa corespunzatoare;

c)cunoasterea de catre parinti si de catre alti membri adulti ai familiei a obligatiilor socio-educative ce le revin in educarea copiilor;

d)contributia parintilor, in functie de posibilitatile lor de pregatire, la realizarea obiectivelor tuturor dimensiunilor educatiei - intelectuala, profesionala, moral-civica, estetica, fizica etc;

e)antrenarea copiilor dupa posibilitatile lor, la viata si munca variata a familiei, evitandu-se situatiile de a le oferi totul de-a gata in satisfacerea trebuintelor lor;

f)sprijinirea copiilor la invatatura, dupa posibilitatile parintilor, evitandu-se situatiile ca parintii sa le efectueze temele, lucrarile scolare etc ;

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

g)sa nu se conditoneze de nimeni obtinerea unor rezultate la invatatura, de acordarea unor recompense, ci recompensele sa se dea ca o urmare fireasca a rezultatelor bune sau foarte bune la invatatura;

h) sa li se acorde copiilor mijloace material si financiare (bani) in limita necesitatilor firesti, evitandu-se exagerarile in aceasta directive, chiar in situatiile cand copiii folosind necorespunzator surplusurile banesti, indeosebi. Parintii trebuie sa satisfaca trebuintele firesti ale copiilor, dar nu trebuie sa se sacrifice pe ei insisi, satisfacandu-le egoismul si dand totul copiilor. Firesc ar fi ca un copil sa ajunga sa spuna: imi este suficient o anumita suma de bani , spunandu-le parintilor: aveti grija si de voi!, ceea c ear face pe copil sa inteleaga si limitele familiei pentru satisfacerea trebuintelor lui;

j)dragostea parinteasca sa fie egala pentru toti copiii; indiferent de varsta,sex sau alte diferente individuale;

k)copiii trebuie invatati sa stabileasca relatii numai cu persoanele cunoscute, care sunt bine intentionate si le vor binele; de evitat orice cunostinta intamplatoare, caci fara voia copiilor pot intra in medii imorale, infractionale erc., pot adduce prejudicii lor si familiei;

l)orice situatie noua (de viata, educational, relationala, afectiva, comportamentala etc.) aparuta in viata copilului trebuie sesizata imediat si realizate masuri, mijloace si actiunile adecvate pentru a feri copiii de socuri grave ( tensiuni, nemultumiri, insingurari, trauma diverse etc.) care duc la discomfort familial, educational, psihologic etc., cu consecinte negative in evolutia vietii si personalitatii copiilor.

In numele dragostei adevarate si al responsabilitatii, parintii au indatorirea ca, incepand cu varste fragede, sa previna si, dupa caz, sa inlature orice fel de abatere a copiilor lor. Neluarea in seama a abaterilor poate duce la "consolidarea" acestora si, ca atare, la degradarea personalitatii copiilor lor, mai ales in perioada pubertatii si adolscentei, uneori si mai tarziu. La pubertate si la adolescent apar unele trasaturi "specifice" acestor varste dar nefavorabile dezvoltarii si manifestarii personalitatii, cum sunt: egoismul, incapatanarea, ingamfarea, nonconformismul, bravarea si "elitismul", libertinajul etc. neluate in considerare de catre parinti si "netratate" in mod corespunzator din punct de vedere educative, ele pot degenera in: lipsa de respect fata de parinti, fata de alti factori si fata de varstnici, uneori mergand pana la blamarea lor; infractiuni de genul furturilor, violentelor, violurilor, consumului de bauturi alcoolice sau droguri si altele, unii imbolnavindu-se chiar de SIDA sau si chiar pierzandu-si viata. Prevenirea si inlaturarea, dupa caz, a unor asemeneacomportamente negative trebuie realizate cu mijloace educationale positive, inclusive folosirea sanctiunilor, care sa convinga de necesitatea unei comportari demne, intelepte. Mijloacele primitive de genul bataii, luarii dreptului la hrana sau insultele, care jignesc fizic sau moral, lasa "urme" neplacute in mintea copiilor. Lipsa de preocupare educative (abandonul educativ), ca si "cicalirea" educative, trebuie evitate de catre parinti in educatie. O ecuatie parinteasca bazata pe convingere este mai grea si de lunga durata, insa este mai fiabila, mai eficienta, mai plina de satisfactii pe termen lung, atat pentru parinti cat si pentru copii. Parintii sunt primii educatori, care au o mare responsabilitate socio-umana si a caror educatie lasa amprente, uneori pentru toata viata. Pentru a reusi mai bine in educatia copiilor parintii trebuie sa se pregateasca pentru a fi educatori, sa stie care sunt comportamentele conceptiilor si strategiilor educative. De asemenea, ei trebuie sa colaboreze cu scoala - in primul rand - directa si prin consiliul de parinti, precum si cu specialistii dinunitatile specializate sau din organizatiile nonguvernamentale care au si preocupari in domeniul educatiei, luand in consideratie, ceea ce le este util pentru educatia copiilor lor.

Trebuie constientizat faptul ca parintii au indatorirea sacra de crestere si educare a copiilor lor, fara a devein insa supusii acestora. La randul lor si copiii au obligatia tot sacra, de a-si iubi si respecta parintii, incat atunci cand, copiii vor deveni mari, iar parintii vor avea nevoie, copiii sa-si ajute parintii fara rezerva.

3. Colaborarea scolii cu familia

Intr-un fel neformal, contactul dintre parinti si scoala apare in conversatiile particulare cu profesorii si in reuniunile parintilor fiecarei clase, realizate cel putin o data pe semestru.

Intr-un mediu mai amplu, de acord cu situatia fiecarei scoli, exista si alte forme de angrenare a parintilor.

In multe scoli parintii sunt in mod automat membri ai societatii sustinatoare, in al carui director, comisii si asociatii intalnesc platform pentru activitatile si aspireatiile lor. In alte scoli exista un Consiliu de Parinti, unde interesele comune intalnesc expresia adecvata a unui organ institutionalizat. Nu este vorba de un organ cu putere de decizie, ci de un consiliu cu sarcini de concilire si de sprijin, a carei voce merita evident atentia respective din partea organelor executive ale scolii.

Acest Consilu de Parinti format din delegati ai tuturor claselor, se conduce de preferinta printr-un statut elaborate de el insusi, si este condus, de regula, de un grup de coordonatori care au grija de subiectele curente, mentinand contactul cu organele scolii.

Intr-un mod general, Consiliul va avea grija sa apere interesele commune ale parintilor: taxe, transport colectiv, campanile financiare, anumite serbari. In afara de aceasta Consiliul trebuie sa ofere asistenta sa in intreprinderi special (de exemplu noi constructii, problem juridice de mai mare amploare) sis a ajute la divulgarea ideilor pedagogice ale scolii. Va putea de asemenea sa faca o contributie extreme de valoroasa in cadrul unor activitati care, desi extracurriculare, fac parte din sfera unei scoli: intalniri sociale, excursii, bazare etc.

De imbinarea armonioasa a activitatilor parintilor, si de munca profesorilor va depinde, pe scara ampla, spiritual ce domneste intr-o scoala, ca si mediul propice pentru realizarea scopurilor sale.

4.Formele prin care se realizeaza colaborarea dintre scoala si familie

Vizitarea familiei de catre cadrele didactice. Scopul urmarit cu prilejul acestor vizite este cunoasterea conditiilor de munca si de viata ale copilului, a climatului socio-afectiv si a nivelului cultural din familie, a regimului de viata si a altor aspect ce s-ar putea rasfrange asupra educatiei copilului.

Vizitarea scolii de catre parinti este o forma de colaborare ce porneste din initiative parintilor. Faptul ca parintii efectueaza asemenea vizite este un inciu ca sunt preocupati de problemele educatiei. Uneori atunci cand apar problem ce solicita masuri urgent, asemenea vizite pot fi declansate si de cadrele didactice.

Consultatii pedagogice. Se organizeaza la solicitarea parintilor, cu scopul lamuririi unor fenomene ce se ridica in legatura cu educatia copiilor.

Vitrine pedagogice. Se organizeaza in cadrul scolii. Ele cuprind lucrari ce testeaza diverse aspect ale educatiei in general, ale educatiei copiilor in familie in special. Este vorba de carti, brosuri, reviste cu character de popularizare ce se adreseaza parintilor.

Corespondenta cu parintii . se realizeaza cu ajtorul unui caiet ce se afla asupra elevului. Aici, profesorii si elevii fac diverse consemnari si relatari, despre activitatea si comportamentul elevului la scoala si in familie, punandu-se de accord asupra unor masuri ce urmeaza a fi luate.

Comitetele cetatenesti de parinti. Sunt organisme construite in vederea antrenarii parintilor la rezolvarea unor probleme de ordin pedagogic, material si gospodaresc privitoare la buna desfasurare a activitatii in scoala.

5.Conditiile desfasurarii cu suces a muncii educative in familie

Este cunoscut faptul ca numeroase familii reusesc sa faca o educatie corespunzatoare copiilor, unele insa nu. Conditia de baza care asigura familiei succesul in munca educative este ca aceasta sa fie un colectiv sanatos. O familie unita are o influenta educative mult mai mare decat una dezbinata. Educatia copilului este asigurata numai daca parintii traiesc intr-o deplina armonie, intr-o atmosfera de voiosie, respect reciproc, buna intelegere, dragoste si incredere.

O alta conditie care asigura succesul educatiei in familie este autoritatea parintilor. Sfaturile date de acestia cu autoritate sunt urmate cu incredere fara sovaire. Autoritatea se bazeaza pe respectful pe care il determina parintele prin exigent din intreaga comportare fata de copil.

Atitudinea corecta a parintilor fata de copii este o alta conditie pentru reusita educatiei in familie. Este bine a se evite extremele: nici severitate prea mare, nici iubire excesiva, nici prea mare independent de timpuriu nicirigiditate, nici intimidare. Copilul trebuie sa simta in atitudinea parintilor ca il iubesc, ca il respecta, dar ca nu-I vor ingadui orice comportare, capriciu.

Cand comportarea parintilor constituie un exemplu pozitiv pentru copii se asigura reusita educatiei in familie. Exemplul pe care-l dau parintii influenteaza atat comportarea cat si convingerile morale ale copilului. Parintii constituie modelul concret cel mai apropiat si mai influent pentru copii. Acestia isi educa copiii nu numai prin ceea ce le spun cu intentia de a-I indruma sau prin ceea ce le arata dinadins pentru a fi efectuat si de copii. Parintii ii educa permanent prin intreaga lor comportare.

6.Carentele educationale in cazul copiilor orfani

Cere a fi subliniat faptul ca copiii orfani, in ceea ce priveste dezvoltarea lor psihica, difera mult de semenii sai, care sunt educati in cadrul familiei, tempoul dezvoltarii lor este incetinit. Dezvoltarea si sanatatea lor se caracterizeaza printr-un sir de particularitati calitative negative, care se observa pe parcursul tuturor perioadelor copilariei - incepand cu varsta prescolara mica la adolescenta.

Copilul, care este educat si crescut in afara familiei, pe parcursul tuturor perioadelor de dezvoltare a societatii a constituit un fenomen negativ  si nenatural. Unii copii devin orfani in urma decesului parintilor, altii sunt orfani, avand parinti degradati, alcoolizati - cei, care sunt privati de drepturile parintesti de catre lege. Anume aceasta categorie de parinti se intalneste in majoritatea cazurilor copiilor institutionalizati (circa 80% de copii orfani din cei 13662 din republica / datele anului 1995/). Majoritatea lor raman uitati chiar si de rudele apropiate, si astfel sunt privati de posibilitatea de a iesi dincolo de portile orfelinatului.

In Casele de copii sunt institutionalizati copiii, care de la nastere au fost plasati in leagane, cei din familiile problematice si copiii abandonati. Ca urmare, in aceste  institutii pentru copii prescolari si scolari se desfasoara o munca educativa care incearca sa le ofere copiilor  un climat asemanator celui din familie si sa organizeze procesul instructiv - educativ asemanator cu cel din gradinitele si scolile de masa. Aceasta presupune sarcini deosebit de complicate, tinand seama, mai ales de complexele de frustrare si alte tulburari psihice generate de lipsa caldurii materne la varste foarte mici, de atmosfera de insecuritate la care au fost supusi, si care cu oricate eforturi, nu pot fi niciodata, pe deplin, compensate.  

In rezultatul cercetarilor psihologice a prescolarilor si scolarilor mici (Dubrovina I.), care se educa in casele de copii, au fost evidentiate dereglari specifice in dezvoltarea sferelor intelectuala si motivationala. Ele se manifesta prin retinere (sau lipsa) a dezvoltarii la copii a gandirii abstracte, care cere elaborarea unui plan intern al actiunii, ceea ce duce la cresterea treptata a dificultatilor in acumularea materialului de studii, care presupune in fiecare an cresterea cerintelor fata de capacitatea de a actiona pe plan intern.

Copilul, care creste in conditiile institutiilor de tip inchis, in afara de alte deficiente, nu are formata capacitatea de a comunica. Contactele sunt superficiale, neuroziforme si rapide; copilul cere atentie si o refuza in acelasi timp, trecand la agresivitate sau la indepartare pasiva.

Pentru toti copiii, care se educa in institutiile de tip inchis, sunt caracteristice devieri in comunicare cu oamenii maturi. Pe de o parte, la ei este pronuntata necesitatea in atentie si atitudine pozitiva din partea adultilor, in caldura, alinare si contacte emotionale. Iar pe de alta parte - o insatisfactie totala a acestei necesitati: cauza fiind un numar mic de adresari din partea adultilor catre copii (cu 4 - 10 ori mai putine, decat in cazul semenilor, educati in familie), nivel jos in cadrul acestor contacte de adresari personale, intime, saracia emotionala si de continut (care in majoritatea cazurilor este indreptata asupra reglementarii comportamentului), un schimb des de adulti, care se afla in preajma copilului, transferul copiilor dintr-o grupa in alta. Analizand cauzele, care determina aparitia unor disfunctii in relatiile adult - copil in Casele de copii, am putea stabili urmatoarele aspecte (Damian I.):

*carente grave in pregatirea profesionala pentru acei ce lucreaza in institutii de ocrotire a copilului;

*lipsa unei motivatii intrinseci pentru activitatea cu copiii institutionalizati;

*incapacitatea de a realiza o empatie a copiilor cu care se afla in relatie;

*gruparea se face fara a se tine cont de simpatia fata de educator, simpatii personale evidente, relatii fraterne;

*absenta unui climat ambiental motivant pentru educatie;

*absenta unei reale comunicari adult - copil.    

Obiectivul general al activitatilor instructiv - educative dintr-o astfel de institutie de ocrotire trebuie sa aiba drept coordonanta esentiala - compensarea carentelor educative a copiilor in vederea asigurarii unei flexibilitati in adaptarea sociala.  

Copilaria este acea perioada, cand  se formeaza caracteristicile fundamentale a personalitatii, care asigura la randul lor, stabilitatea psihica, orientarile morale pozitive asupra oamenilor, vitalitate si capacitatea de a-si pune si de a urma un scop.

Pentru ca copilul sa se simta confortabil pe plan emotional, este nevoie de conditii speciale care ii formeaza mediul inconjurator, sanatate fizica, caracterul comunicarii interpersonale, succesele lui individuale. Cu parere de rau, aproape in toate tipurile de institutii, in care sunt educati copiii orfani, si copiii parintii carora au fost privati de drepturi parintesti, mediul de trai este foarte sarac. Analiza problemei copiilor orfani a dus la intelegerea faptului, ca conditiile, in care traiesc acesti copii, franeaza dezvoltarea lor intelectuala si modifica personalitatea.

Varsta prescolara - perioada de varsta foarte importanta. Procesul de "includere" in viata "omeneasca" introduce transformarea copiilor din organisme biologice in membrii deplini a societatii si capata un caracter indreptat social. Cu interesele, dorintele, actiunile unui copil prescolar incep sa dirijeze normele si valorile morale. Copilul incearca sa constientizeze locul sau in sistemul de relatii cu adultii, la el se formeaza autoconstiinta personala. La aceasta varsta jocul cu subiect pe roluri devine o activitate dominanta, in care apare orientarea copilului in sensurile interrelatiilor oamenilor si a modelarii lor.

In presa au inceput sa apara articole despre viata in casele de copii si scoli - internate, continutul carora mai mult se aseamana cu cronica criminala: copiii sunt legati de paturi, sunt batuti, speriati - in acelasi timp au incetat sa mai fie secrete saracia acestor institutii si lipsa lucrurilor nu se limiteaza la aceste fapte.  Trebuie de evidentiat necesitatea maririi ingrijirii lor, apararii drepturilor copiilor, includerii depline in viata societatii.

In abordarea acestei probleme pot fi evidentiate 2 extremitati, care pot fi caracterizate in felul urmator: dintr-o parte, exista pareri, conform carora copiii din casele de copii sunt copii obisnuiti, care nu difera prin nimic de copiii din familii, si ca toate problemele legate de ei, pot fi rezolvate prin imbunatatirea nivelului material de trai. Din alta parte - este raspandita ideea, conform careia toti copiii din casele de copii au imbolnaviri somatice si psihice, care sunt generate de ereditate. Ambele puncte de vedere sunt corecte intr-o anumita masura.

In casele de copii majoritatea copiilor au parinti, care au fost lipsiti de drepturi parintesti. Lipsirea acestor drepturi in 88% de cazuri este conditionata de alcoolismul parintilor, ceea ce inseamna ca din punct de vedere a sanatatii psihice si somatice, luand in consideratie si ereditatea si decurgerea nefavorabila a dezvoltarii prenatale, copiii nascuti si educati in astfel de familii formeaza "grupul de risc". In 90% sunt raspandite dereglarile sferei psihoneurologice si la 10% se observa devieri in comportament de tipul sindromului psihopatiform sau a neurozelor.

Problemele, cu care se confrunta copii prescolari aflati in institutiile de tip inchis   (datele luate din rezultatul cercetarilor lui Damian I.), si care pot fi privite atat drept cauza cat si efect al rezultatelor primite in urma cercetarii noastre (si care redau destul de clar caracteristicile esentiale a copiilor orfani), sunt urmatoarele:

a)          afectivitate frustrata - ce poate fi considerata handicapul primar al majoritatii copiilor internati. Copilul cauta sa fie in preajma adultilor (il prinde de mana, ii solicita atentie, uneori insinuand dureri de cap, etc.)

b)          maturizarea sociala incetinita  - copiii institutionalizati au posibilitati limitate de experienta sociala

c)          tulburari de comportament cu incidente organice - instabilitate psihomotorie si afectiva, agresivitate

d)          tulburari de limbaj - constituie o particularitate a copiilor mai ales  la cei institutionalizati de la 3 ani. Exceptand carentele educative ale familiei si insuficienta stimularii verbale in casele de copii, un numar insemnat de tulburari de vorbire au drept cauza traumatisme psihice  sau deficiente organice congenitale sau dobandite, fapt, ce necesita legarea tulburarilor de limbaj a copiilor si de o evolutie biologica deficitara

e)          comportament neurotic - ca expresie a neurozei stabilizate (cu predominare isterica)  si alterarile de personalitate din sfera psihozelor (cu predominarea schizofrenica).

Cercetarile petrecute in multe tari, constata faptul ca in afara familiei dezvoltarea  copilului merge pe o alta treapta si la el se formeaza trasaturi specifice de caracter, comportament, personalitate, despre care nu putem spune daca ele sunt mai bune sau mai rele, decat la copiii obisnuiti, pur si simplu ele sunt altele. Insa particularitatile, ce tin de sfera intelectuala nicidecum nu pot fi privite ca fiind "altele", ele se afla la un nivel  jos de dezvoltare si cer a fi studiate si corectate

Copiii de la centru de zi (copii care au savarsit infractiuni dar nu raspund penal) provin in cea mai mare parte din familii sarace, monoparentale, in care exista relatii conflictuale sau modele infractionale si aproape toti dintre cei care frecventeaza scoala, au intrat in programul Centrului de Zi cu rezultate slabe la invatatura, repetentie, numar ridicat de absente. Prin raportare la populatia majoritara etnic, copiii de etnie roma sunt suprareprezentati (46%). Se poate spune astfel ca, pentru marea parte a acestor copii, beneficiari ai activitatilor Centrului de Zi, fenomenul discriminarii si excluderii sociale este unul foarte prezent.

Manifestarile comportamentului delincvent au la baza atitudini si comportamente minore neobservate la timp, lasate sa se structureze la nivelul personalitatii copiilor si sa devina astfel scheme de comportamente stabile. Interventia cat mai timpurie asupra comportamentului delincvent creste sansele integrarii cu succes a copiilor, deoarece conduita infractionala nu este inca stabilizata si sustinuta de valori si atitudini puternic antisociale. Aceasta, bineinteles, in conditiile implicarii copilului in activitati scolare, educative si de petrecere constructiva a timpului liber, care sa consolideze achizitiile obtinute in urma programelor de interventie axate pe conduita problematica, precum si in contextul sustinerii din partea membrilor comunitatii a procesului de integrare.

Daca nu se intervine prin servicii integrate specializate de asistare psihosociala, educationala, si de socializare, acesti copii sunt expusi riscului de abandon scolar, de intarire a comportamentului antisocial, riscul atragerii lor in grupuri infractionale si de savarsire a unor infractiuni mai grave. De asemenea marginalizarea si neacceptanta sociala se accentueaza iar recuperarea lor o data cu inaintarea in varsta devine tot mai dificila.

Concluzie

Educatia este un proces complex, fundamental pentru dezvoltarea armonioasa si deplina a psihicului, a comportamentului si conduitei fiintei umane. Asigurarea conditiilor necesare pentru realizarea unei bune educatii este esentiala pentru dezvoltarea si buna functionare a societatii. Acest proces incepe in copilarie, familia fiind cea care asigura premisele unei educatii adecvate, prin modelul concret cel mai apropiat si influent pe care-l inculeaza copilului.

Prin argumentele prezentate am demonstrat influenta primordiala a implicarii familiei in educatia copiilor nu numai in mediul scolar dar si pe plan social, moral, si cultural.

Bibliografie

V. Tarcovnicu, 1973, Pedagogie Scolara, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

Iona Nicola,1980, Pedagogie scolara, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

Ioan Bontas,2007, Tratat de Pedagogie, Editura BIC ALL, Bucuresti

Rudolf Lanz,1994, Pedagogia Waldorf, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

Vasile Chis, 2002, Provocarile Pedagogiei Contemporane, Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca

2005, Configurarea invatamantului din clasele I pana intr-a VIII-a la scolile Waldorf/Rudolf Steiner, Editura Triade, Cluj Napoca