Exemplificarea unor modalitati eficiente de abordare a eposului folcloric

Exemplificarea unor modalitati   eficiente de abordare a eposului folcloric

1. Procesele literare - forme complexe de receptare creatoare si sensibilizata a literaturii

Procesele literare au posibilitati formative inca ignorate sau insuficient practicate. Lectiile centrate pe proces, de o mare varietate tematica, ajuta la fixarea unor cunostinte abstracte, dezvolta spiritul de observatie, perspicacitatea, gandirea critica, prin constructia unei noi tipologii, in care invatarea este luata drept "participare la proces". Efectul consta in producerea simulata, "jucata", a unor schimburi interpersonale de idei in jurul unei situatii-problema: studierea unui caz, luarea unei hotarari, arbitrarea unui conflict, inventarea unui univers care se construieste progresiv prin coerenta narativa (logica actiunilor) si discursiva (gradarea complexitatii enunturilor) caci copiii se dezvolta prin exercitiile pe care ei le fac si nu prin orele care se fac in fata lor.

Prin rolul jucat, elevii, aflati indirect in situatia de invatare, traiesc cu intensitate si retin mai usor si mai bine ceea ce intentioneaza sa le transmita profesorul. Utilizata de la gradinita si pana la la terminarea claselor liceale, metoda euristica bazata pe folosirea adecvata a mijloacelor si procedeelor artei dramatice poate realiza combinatii intre:

Expunerea cu oponent este o metoda expozitiva orala care realizeaza un "spectacol didactic" cu efect dramatic de identificare prin care un al doilea "cadru didactic" (elev, student) cere lamuriri, simuleaza un dialog (ex. articolul profesorului Iuliu Parvu, Dialog imaginar intre profesor si elevul sau in revista clujeana" Excelsior", nr. 12 / 1999) sau dezvolta abilitati de comunicare orala (ex. articolul Dianei Cantacuz Proces intentat unui cuvant, in revista" Perspective", Cluj, nr. 1 / 2002)

Proces literar :"Mesterul Manole - condamnat la nemurire"

Ideea procesului a pornit de la o parere a profesorilor si elevilor ca prezentarea baladei populare Monastirea Argesului la unitatea de invatare I, Lumea Cartilor, la subcapitolul "Exemple, modele de peronalitati" din manualul pentru clasa a IX a al Editurii All 2000 este necorespunzatoare: dupa reproducerea textului, fara alte precizari strict necesare (ce varianta este, cine a cules-o, cand a publicat-o, etc.) apar sase "sugestii pentru orientarea lecturii", de fapt intrebari si exercitii si o "oferta de interpretare", un fel de "comentariu", in care se gasesc raspunsuri la intrebarile de mai sus, dar daca elevilor le sunt indiferente sau nu agreeaza raspunsurile, zadarnic ne mai straduim sa le punem intrebari. In loc sa-i invatam sa (se) intrebe, e mai comod sa le dam raspunsuri chiar si atunci cand nu le cer?

Am pus la dispozitia tuturor cu cateva luni inainte, o bibliografie generala despre balada Monastirea Argesului. Pe masura ce o parcurgeau, fiecare incerca sa-si formeze o parere despre vinovatia sau nevinovatia lui Manole pentru zidirea Anei. Argumentarea opiniilor s-a facut sub forma referatelor (dar nu copiate de pe internet, pentru ca fiecare a avut o sarcina de lucru foarte precisa). O clasa a dorit sa fie "apararea", cealalta "acuzarea". S-au format doua echipe care permanent s-au interesat de "dovezile" si "pledoariile" celorlalti si care, abia in final au inteles ca sunt doar un singur grup de cititori entuziasti , aflati intr-un permanent schimb de idei, oral sau scris, constient sau involuntar.

Tipurile de pledoarii s-au conturat prin organizarea si desfasurarea unor dezbateri de tip Karl Popper:

a) constructive (afirmatorii si negatorii au prezentat si au demonstrat argumentele)

b) de desfasurare si reconstruire (afirmatorii si negatorii au respins si au refacut argumentatiile)

c) sumative (afirmatorii si negatorii au rezumat cazurile prezentate, evidentiind punctele forte ale fiecarei echipe).

Daca sunt organizate metodic, indiferent de tematica lor, procesele literare "invata elevii sa invete, oferindu-le modele de receptivitate artistica, spirit de observatie, imaginatie, gandire deschisa, nuantata, orizont cultural vast, interdisciplinar, gust estetic pronuntat, formulari clare si concise.

Prin interferenta joc de rol-studiu de caz, procesul literar devine o cale moderna de interpretare a operei, care ii educa pe "lectorii inocenti" si ii ajuta sa devina "lectori eficienti", cu speranta de a ajunge, candva,si "lectori competenti".

Pentru profesori, pregatirea acestei activitati complexe inseamna si autoinitiere fiindca: "Invatand pe altii te instruiesti, povestind observi, afirmand examinezi, aratand privesti, scriind gandesti, pompand iti aduci apa in fantana ta." (H. F. Amiel).

2. Etape pe care le-am urmǎrit in practica jocului de rol

a)     Stabilirea obiectivelor concrete ale activitatii prin discutii cu elevii.

b)     Identificarea situatiei ce urmeaza a fi simulata

c)      Precizarea rolurilor implicate de situatia reala.

d)     Alegerea modului de desfasurare: povestire cu narator si personaje; sceneta in care personajele inventeaza; proces literar

e)     Conceperea scenariului jocului (prezentarea subiectului, a unor situatii de joc)

f)      Alegerea "actorilor " si a observatorilor (dupa aspiratii, aptitudini, preferinte)

g)     Familiarizarea elevilor cu fisele cu indicatii.

h)     Crearea, interiorizarea, invatarea rolurilor.

i)       Momente de analiza a situatiei (cum ai reactiona daca.).

j)       Derularea jocului, urmarit de observator si consemnat in fise de observatie pentru asigurarea feed-backului.

k)     Reflectarea la experienta de invatare (analiza jocului de rol prin intervievarea actorilor, audierea comentariilor observatorilor).

Prin jocul de rol, elevii se transpun in diferite ipostaze ale vietii reale, cu scopul de a exersa diverse comportamente si de a dobandi abilitati: actionarea conform unei pozitii sociale, adecvarea comportamentului in situatii similare. Identificandu-se cu personajele ale caror roluri le interpreteaza, vor fi capabili sa le (se) inteleaga, sa-si evalueze propriile actiuni si sa invete din situatia simulata.

Metoda jocului de rol stimuleaza dialogul, actiunea si interactiunea indivizilor, faciliteaza formarea spiritului de echipa, raspunsul spontan si reactia adecvata intr-o situatie neasteptata, caci "Jucandu-se, copiii reusesc sa asimileze realitatile intelectuale" (J. Piaget)

In capitolul Jocul didactic - o constanta a didacticii alternative (Chiprian, C., Ciuperca, L., 2002, p. 25-32) sunt trecute ca variante ale jocului de rol "interviul simulat", "scaunul autorului", "procesul", "dezbaterea". Pentru ca in programe si in manualele clasei a X-a sunt consemnate inteviul, interviul de selectie, am recomandat elevilor sa citeasca din reviste literare sau din volume interviuri cu personalitati culturale.

Argumentand de ce au ales un anumit interviu sau un fragment dintr-o carte, elevii au remarcat rolul intrebarii in provocarea confesiunii si in structurarea textului, ordonarea lor logica vizand debutul scriitorului, formarea literara, receptarea critica a operelor sale, perspective, etc. Ca tema pentru a doua ora le-am cerut realizarea a doua interviuri, unul imaginar cu personajul Pacala (dupa lectura volumului de snoave si vizionarea filmului) si altul cu un folclorist sau un rapsod cunoscut. Dificultatea consta in faptul ca elevii urmau sa redacteze si raspunsurile. Pentru unii, tema a constituit un excelent exercitiu de stil si de imaginatie, care a dovedit o intelegere atenta a genezei operei folclorice sau a muncii cercetatorului. Ora a putut deveni astfel un spatiu de intersectare a intrebarilor elevilor adresate profesorului, colegilor, operei sau autoadresate, caci nu mai este suficient ca ora de literatura sa-l "activizeze" pe elev prin intrebari oricat de problematizante, ci trebuie sa-l si formeze in asa fel incat sa poata "interoga" singur textul.

O tehnica de invatare prin colaborare este interviul in trei trepte. Dupa lectura basmului Praslea cel voinic si merele de aur, fiecare elev se gandeste la intrebarea de mai jos, notandu-si si opinia, raspunsul:"Daca ai fi in situatia unuia din fiii imparatului, cum ai proceda pentru a izbuti? Formati grupe de trei, discutati, stabiliti cate un plan si prezentati-l in fata colegilor. Alegeti-l pe cel mai bun dintre ele.

Trei dintre voi cititi in fata clasei, pe roluri (povestitorul, imparatul si unul din fii) fragmentul din textul basmului ales pentru discutii. Ceilalti ascultati, discutati si evaluati lectura colegilor in functie de de reperele de mai jos, apreciind jocul lor cu calificative foarte bine (f.b), bine (b) satisfacator (s) si alegand "chipul" care v-ar putea exprima cel mai bine reactia la ceea ce ati vazut si ati auzit".

Avantajele metodei: toti elevii expun si asculta idei, invata sa formuleze intrebari clare, sa raspunda prompt si sa evalueze raspunsurile primite.

Scaunul autorului. Dupa o secventa de redactare libera, acest procedeu de evaluare si feed-back presupune folosirea unui scaun aflat in fata clasei, pe care se asaza "autorul". El va raspunde intrebarilor clasei legate de activitatea de redactare si de produsul acesteia. Am folosit procedeul pentru a evidentia deosebirile dintre balada Monastirea Argesului si drama Mesterul Manole de L. Blaga. "Autorul" a fost intrebat: Ce si-a propus sa realizeze? Ce surse de inspiratie a folosit? Ce modificari ale mitului original si-a propus si de ce? Ce fragment ii place mai mult? Crede ca a realizat ce si-a propus? etc.

3. Studiul de caz- metoda aplicativa de stimulare a gandirii si creativitatii, de evaluare a competentelor

Bazat pe cunoasterea inductiva, studiul de caz, spre deosebire de metoda lecturii, are la baza utilizarea descrieiii unor situatii specifice, cu intentia de a-i ajuta pe cei interesati sa descopere si sa dezvolte un cadru propriu si unic pentru rezolvarea de probleme. Datele si informatiile sunt prezentate intr-o forma narativa pentru a incuraja rezolvarea activa a problemelor, identificarea surselor de informare, gandirea critica si activitatea de grup.

Cazul, ca suport al cunoasterii intuitive este o situatie-problema particulara, autentica sau ipotetica, modelata sau simulata si care necesita diagnostic sau decizie. Sunt cazuri de viata, din literatura sau din cinematografie, sau cazuri fictive, imaginate de profesor, care permit gasirea unei solutii cu sanse generatoare.

In capitolul Strategii si tehnici de realizare a sensului bazate pe investigatie si rezolvarea situatiilor-problema ( Dulama,M.,E., 2002, op. cit.),metodei studiului de caz i se adauga "minicazurile", investigatia de grup", investigatia comuna", "sinectica", "explorarea interdisciplinara", etc.

Model de fisa de lucru:

Dupa terminarea fisarii, elevii au recitit "dosarul" pregatit, si conturat intr-un discurs argumentativ (disertatie) ce contine propriul punct de vedere.

Prin intermediul metodei studiului de caz, elevul se autoinstruieste, se educa si se autoevalueaza. Pornind de la intrebari convergente sau divergente (Cine are dreptate? Cine este vinovatul? Cum poate fi aparat sau acuzat? Cu ce argumente?) Cazul va fi detaliat de elevi prin intocmirea unor mape documentare (portofoliul) sau prin conceperea unei banci de studii de caz specifice literaturii.

4. Jocurile de simulare si utilizarea lor in instruirea scolara

"Copilul rade:

<<Intelepciunea si iubirea e jocul!>>

Tanarul canta:

<<Jocul si intelepciunea mea-I iubirea!">>

Batranul tace:

<<Iubirea si jocul meu e intelepciunea!>>

(L. Blaga - Trei fete)

Montaigne observa ca: "Jocurile copiilor nu sunt deloc jocuri si este mai corect ca ele sa fie considerate drept cea mai importanta si mai profunda preocupare a acestei varste".

Cele mai cunoscute jocuri de simulare ca modele de explorare si formare educationala pentru atingerea unor obiective prestabilite sau doar anticipate sunt jocurile de rol: jocuri cu roluri structurale, jocuri de previziune, de competitie, de strategie, cu inversari de roluri, de scenarii, etc.

AVANTAJE:

1. Jocurile de simulare au efecte benefice asupra calitatii procesului de invatamant, asupra personalitatii profesorului si a elevilor.
2. Dezvolta spontaneitatea si fantezia, pregatesc premisele gandirii divergente, ale creativitatii (prin varietatea cailor de rezolvare, originalitatea solutiilor, bogatia asociatiilor, fluiditate)
3. Amplifica memoria vizuala, a raporturilor spatio-temporale si a combinatiilor de semne, numere si simboluri.
4. Accentueaza functiile perceptive - intelegerea cunostintelor, a raporturilor si structurilor, planificarea pasilor de rezolvare, intrezarirea solutiilor.
5. Dezvolta noi competente in invatare, abordarea unui domeniu prin solutii extrametaforice si extralingvistice.
6. Favorizeaza aparitia unor atitudini prosociale (receptarea unor situatii problematice noi, ameliorarea atitudinii fata de parteneri, interes si motivatie in realizarea unor situatii.)
7. Deplaseaza accentul compensator extern, conjunctural, punitiv, spre situatii automotivante, recompensatoare sau sanctionabile prin continutul lor modelator.

Pentru ca dezbaterea sa fie bine pregatita, motiunea a fost anuntata chiar cu doua saptamani inainte. "Jucatorii'', nestiind ce rol vor avea ,s-au pregatit pentru ambele ipostaze. "Deoarece fiecare candidat este constient ca are punctele sale slabe de care un oponent va incerca sa profite ... membrii echipei se pot pregati reciproc, asumandu-si rolurile oponentilor in sedintele de pregatire" ( W. Driscoll, 2002, p. 64).⁴¹

Initial, s-a aprobat un regulament al dezbaterii, dar, pe parcursul pregatirii, numarul "afirmatorilor" a crescut direct proportional cu al "negatorilor". Obisnuiti toti cu rigorile comunicarii sociale, cu respectarea tehnicilor dialogului, dezbaterea a castigat valente formative in plan civic, invatandu-i sa practice toleranta, sa rezolve conflictele prin dialog civilizat, fara atac la persoana, toate acumularile regasindu-se in redactarea lucrarilor tip disertatie.

In volumul Invatarea activa, (MEC 2001) jocul de rol este trecut alaturi de dezbatere la "metode de intelegere a conceptelor, in timp ce "studiul de caz" este considerat "metoda care stimuleaza gandirea si creativitatea" alaturi de rezolvarea de probleme, exercitiu si jocul didactic.

Modalitate alternativa conturata de didactica ultimului deceniu, portofoliul folcloric a subliniat drumul parcurs de elev prin colectarea textelor elaborate intr-o perioada mare de timp. Remarcabile au fost propunerile de coperta pentru portofoliu, ilustratii pentru texte, benzi desenate reprezentand episoade ale textului, intrebari pe marginea textului, texte rescrise prin parodiere sau prin modificarea perspectivei, a personajelor, interviuri imaginare cu personajele, monologuri imaginare ale personajelor, scrisori adresate acestora.

5. Proiectul individual sau colectiv

PLANUL PROIECTULUI cu tema Structura baladei Miorita (varianta V. Alecsandri)

Clasa a VIII a

Durata: ultimile patru saptamani ale anului scolar

Obiective de referinta din programa: 1.5, 2.3, 3.1, 4.3

Etape:

I.         Stabilirea unor criterii de apreciere a proiectului:Vom realiza un proiect colectiv despre structura capodoperei literaturii populare romanesti.

II.       Alcatuirea listei de subiecte pentru referate. Cei 22 de elevi ai clasei si-au ales pentru studiu apecte legate de:

1. Miorita - geneza operei (varianta Alecsandri) si aspecte legate de:
2. Semnificatia titlului baladei
3. Cadrul ocultatiei: "picior de plai", "gura de rai" (spatiul mioritic)
4. Timp mioritic
5. Componenta initiatica a grupului ("trei turme de miei cu trei ciobanei")
6. Opozitia doi-unul
7. Moartea creatoare si compensatorie
8. Oaia nazdravana
9. "Postul" recuperator
10. Mesajul mioarei
11. Lipsa numelui "stapanului"
12. Moartea posibila - caracterul ei liber-consimtit
13. Dezmembrarea corpului
14. Fluierele - determinante postexistentiale
15. " Maicuta batrana" - personaj recuperator
16. "Mandrul ciobanel" - pastorul-zeu
17. Eros si Thanatos - "un dublu testament"
18. Lamentatia liturgica - prolog al "reinvierii"
19. "A fi si a nu fi tot cu voi"
20. Miorita - oglinda etica, estetica si filozofica a neamului
21. Sinteza genurilor literare
22. Asemanari si deosebiri cu romanul Baltagul

III .       Programarea etapelor de lucru

In prima etapa, toti elevii vor studia ca bibliografie generala:

-Alecsandri, V. Poezii populare ale romanilor, Bucuresti, Ed. Minerva, 1971

-Branda, N. Mituri ale antropocentrismului romanesc, Bucuresti, Ed. Cartea Romaneasca, 1991

-Eliade, M. De la Zalmoxis la Genghishan, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1995

IV. Monitorizarea procesului prin discutii cel putin saptamanale cu elevii, observarea modului de lucru, a stadiului parcurgerii bibliografiei, alegerea unor variante de rezolvare

V.        Evaluarea rezultatelor - prezentarea si discutarea referatelor, planselor, etc.

Proiect de tip invatare pentru imbunatatirea unei tehnici sau proceduri de instruire:

cercetarea semnificatiilor unor obiceiuri -ex. transhumanta

cautarea unei bibliografii speciale pentru o tema

Etapele urmarite in demersul proiectiv sunt: (Dulama,M.E., op. cit. p. 158)

Unde suntem?                             Unde am vrea sa fim? Cum ajungem?

1.Diagnoza starii actuale 1.Descrierea starii dorite 1.Precizarea obiectivelor

(SWOT) puncte tari, slabe                   (CE?)

opurtunitati, amenintari

2.Identificarea nevoilor               2.Stabilirea motivelor 2. Identificarea rezultatelor

(DE CE?) (CU CE?)

3.Identificarea problemelor        3.Stabilirea scopurilor 3. Stabilirea strategiei

(CE?) (CUM?)

4.Stabilirea rezultatelor 4. Succesiunea actiunilor

(CE VOM FACE?)

5. Responsabilitati (CINE?)

6.Termene (CAND?)

Proiectul cultural Dor de traditii ,literaturǎ si alte arte s-a desfasurat din 2004 pe parcursul a trei ani,, avand ca grup-tinta elevi din liceele gǎlatene : ''Dunarea'', " Mihail Kogalniceanu" , ''Liceul Pedagogic '', Grupul Scolar ''Sf.Maria''. Coordonator de proiect este prof.Mariana Anton, de la Liceul cu Program Sportiv, colaborator Bogdan Lupascu de la Centrul Cultural ''Dunarea de Jos''.

6. Metoda eseistica este ipotetica, provizorie, alternativa, individuala. Pentru definirea ei, Montaigne foloseste termenii: "cautare", "proba", "inventie", etc.

Cu trimitere etimologica la cuvantul latinesc "exagium"- "eseu'' inseamna "cantarire" la figurat, examen, proba, verificare. Un alt sens trimite la "assagiare" - a gusta, eseul devenind o hrana spirituala prin care "autorul trateaza sau atinge un subiect particular fara pretentia de a-l epuiza" (A. Pamfil,  2000, p. 50).

La noi, termenul a aparut pentru prima data intr-o nota a lui Octavian Goga, care anunta publicarea volumului Eseuri, iar primul eseu valoros ii realizeaza Al. Odobescu, in anul 1894. Parafrazandu-l pe C. Noica, putem spune ca istoria acestui gen se confunda la noi cu insasi "istoria culturii noastre".

In 1997, a fost publicata o Enciclopedie a eseului, coordonata de Tracey Chevalier.

Tipologia eseului scolar si reforma continuturilor

Numit de scoala franceza "dissertation, essai", eseul scolar este o compozitie specifica pe o tema data, pornind de la premise indicate in formularea subiectului.

Incadrat in categoria itemilor cu raspuns deschis (SNEE-Ghid de evaluare, 2001 p. 49-66) dupa dimensiunile raspunsurilor, eseul scolar poate fi:

a) cu raspuns restrans (cu numar limitat de cuvinte, randuri sau paragrafe)

b) cu raspuns extins (este limitat doar timpul de rezolvare)

Dupa tipul raspunsului asteptat pot fi:

a)     eseul structurat (semistructurat) in care raspunsul asteptat este "ordonat" si "orientat"

b)     eseul liber (conform obiectivelor care vizeaza gandirea, scrierea creativa si imaginativa, creativitatea).

Definirea eseului scolar presupune atentie acordata metodologiei si nu e doar o chestiune de terminologie lamurirea diferentelor fata de "comentariu", "referat", "paralela, "analiza", etc. Eseul imbina "metodele de creatie" tocmai fiindca nu are o "metoda", sau metoda si obiectul, in cazul sau, se substituie reciproc"(A.Marino, 1973,Dictionar de idei literare, Ed.Eminescu, p. 8)

Din exces de zel, unii profesori solicita redactarea de eseuri chiar si la ciclul gimnazial, considerand un raspuns de cateva randuri la o intrebare ca fiind "eseu cu raspuns restrans".

In ciclul liceal, proiectarea continuturilor urmareste inca din clasa a IX a exercitii de redactare a unor eseuri privind modul de reflectare a unei idei, ele devenind obligatorii in clasa a X a, cand sunt studiate alte forme ale prozei: eseul, discursul oratoric, prelegerea. In clasa a XI a si a XII a redactarea de compozitii referitoare la texte literare sau nonliterare (eseul critic) ocupa un loc important.

Eseul scolar este un tip de compunere, un "exercitiu de realizare a educatiei formale functionale . o comunicare structurata in conformitate cu o viziune si intr-un anumit scop, avand o logica interna, integratoare, "un text bine organizat care comunica un fapt de natura intelectuala si, implicit, un coeficient de natura subiectiva" (C. Parfene, 1980, p. 28-29)

In manualele alternative, este definit prin raportare la:

a)     invatare: eseul este "scriere in proza de dimensiuni variabile", "mesaj in stil artistic", "compunere scolara care trateaza o tema data"

b)     evaluare: eseul desemneaza "o proba de evaluare care are in vedere tratatrea unei probleme dintr-o perspectiva originala, creatoare, fara a presupune rigoarea unui studiu cu mijloace care sa se adreseze si sensibilitatii" (S.Angelescu, 2000, p. 201)

In metodici, figureaza doar ca proba globala, in tipologia testelor, in lista comentariilor literare sau a compozitiilor libere.

Dupa criteriul strict cantitativ, intalnim minieseu (microeseu), eseu cu raspuns extins si chiar macroeseu.

Orientarea generala a subiectului face ca eseurile sa fie:

I. de tipul analiza / reflectie critica (discutati, comentati, explicati)

II. de tipul comparatiei si paralelei (comparati, alegeti, apreciati)

III. cu subiect implicand explorarea unui domeniu (definiti, explorati)

IV. cu subiect implicand cautarea cauzelor si consecintelor unui fapt (studiati cauzele)

7. Lectura dramatizata a unor povesti incepe cu audierea unor interpretari celebre. Seri de basm, carnavaluri, serbari tematice pot fi organizate atat in scoala cat si in atmosfera prielnica a unui teatru, muzeu, anticariat, librarie sau biblioteca. Concursurile Recunoasteti personajul?, Parada mastilor, Travesti pot fi si improvizatii fara scenariu ,(teatru nescris, dupa modelul teatrului popular) fara repetitie prealabila, dupa fragmente din opere epice sau dramatice.

Scrisa pentru a fi jucata, opera dramatica solicita implicarea spectatorului, face legatura intre textul dramatic si propria experienta de viata. Interpretarea productiva a textului dramatic, citirea "scenica" a unui text "prelucrat" urmareste obiective educative ca: regasirea elevului in personaj, transpunerea in gandirea personajului, intelegerea relatiilor dintre personaje, argumentarea schemei comportamentale, cunoasterea comportamentului social, perceperea conflictului dramatic, motivarea actiunii lui, etc.

Am studiat trei dintre motivele folclorice ale fondului mitic romanesc transpuse in dramaturgie: Soarele si Luna, Fat- Frumos si Mesterul Manole. Liantul intre" Miorita," "Legenda lui Bucur" si" Legenda"Varfului cu Dor "il realizeaza Adrian Maniu in piesa Pastorul, o "balada dramatica", Pe-o gura de rai, publica in 1972 Vasile Rebreanu si Mircea Zaciu, o "balada tragica" este Dansul uratilor de V. Nicorovici (1974) iar despre basm si balade se vorbeste in Muzica si poezie, revista" Filarmonica ", an I, nr. 3, 1936 p. 5.

Intr-unul din cele opt "acte" ale surghiunului lui Ovidiu (cate unul pentru fiecare an de solitudine) in piesa Dumnezeu s-a nascut in exil (1960) de Horia Vintila, Geta ii canta lui Ovidiu balada Mioritei, insotindu-si cantecul cu urmatorul comentariu: "E-o poveste veche, de pe la noi, balada mioritei. Le e frica de moarte, acolo, la Roma, nu-i asa? Pe noi nu ne infricoseaza". Valeriu Anania dezvolta intelesuri luminoase in acord cu filozofia crestina a vietii in doua reusite intalniri ale folclorului cu teatrul, Mesterul Manole (1969) si Miorita (1999). Urmand exemplul acestor dramatizari-model ale unor capodopere epice folclorice, se pot pune in scena basme populare, snoave cu Pacala, Povestea vorbii de Anton Pann, etc. Se poate ajunge chiar la conceperea integrala a unui spectacol de teatru prin colaborare interdisciplinara, pentru realizarea decorurilor, afiselor, programelor de sala, ilustrarii muzicale, costumelor, cronicii dramatice, filmarii, etc.

"Festivalul povestilor"

Editia I, Bucuresti, 3 -5 iunie 2005 a acestei manifestari s-a constituit in trei zile de petrecere "ca-n povesti", in care s-au implicat ca organizatori: Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO, Uniunea Scriitorilor, Muzeul Literaturii Romane. Scriitorul Iuliu Ratiu aprecia ca: "Festivalul are ambitii mari, dar este inceputul unei traditii pentru stimularea imagintiei si creativitatii copiilor, dar si a scriitorilor pentru cei mici".

Din iunie 2006, MEC, Asociatia "Inteligent" si Editura Nomina au lansat o invitatie in "Labirintul fanteziei", concurs national la care am participat cu elevii de gimnaziu, care a constat in doua probe: rescrierea unui basm stabilit pentru fiecare clasa (ex. Danila Prepeleac pentru clasa a Va, Fat Frumos din lacrima pentru clasa a VIIIa) prin redefinirea personajelor si prin schimbarea finalului, dar si alcatuirea unui slogan pentru un produs. Din pacate nu li s-a sugerat nicio legatura intre cele doua cerinte, dar,daca exista un cititor ideal, acesta este, fara nici un dubiu , copilul, care traieste la temperatura ridicata cele lecturate si se implica total in actul lecturii prin imaginatia sa vie, nepoluata de prejudecati. Examenul pe care il are de trecut scriitorul in fata unui astfel de cititor ideal nu este deloc usor, mai ales pentru cei care, ratand in domeniul literaturii "pentru cei mari", se refugiaza in "creatii pentru cei mici".