Evaluarea in contextul cresterii calitatii actului educational

In etapa actuala problema calitatii constituie una din sarcinile principale ale invatamantului. Calitatea activitatii personalului didactic constituie premisa asigurarii calitatii invatamantului prin calitatea instruirii elevilor. Aceasta dimensiune complexa presupune calitatea accesului la studii, calitatea si diversitatea programelor de invatamant pe domenii si specializari, caliatea consultarii elevilor in alegerea propriului traseu educational, calitatea responsabilitatii civice a elevilor.

Procesul de invatamant este activitatea fundamentala care confera sens si identitate oricarei institutii scolare. Acest proces afirma relatia dintre educat si educator, iar evaluarea, in mod inerent, il vizeaza pe fiecare dintre agentii umani aratati.

Demersurile evaluative se efectueaza pentru nivelul procesului de invatamant ceea ce implica faptul ca se realizeaza evaluarea predarii/evaluarii, ca actiune de apreciere a cadrului didactic si se produce evaluarea invatarii si a rezultatelor ei ca activitate apreciativa asupra elevului.

In evolutia conceptului de evaluare identificam trei categorii de definitii:

1) definitiile "vechi" care puneau semnul egalitatii intre evaluare si masurare.

2) definitiile care interpretau evaluarea in raport cu obiectivele educationale.

3) definitiile care concep evaluarea ca emitere de judecati de valoare.

Din multiplele definitii retinem doua concepte fundamentale care fac parte din procesul       evaluativ normal si concordant cu studiul actual al evolutiei evaluarii scolare:

- notiunea de obiectiv in raport cu care trebuie sa situam rezultatele elevilor.

- notiunea de criterii de apreciere adecvate obiectivului fixat.

A evalua inseamna, prin urmare:

- a verifica ceea ce a fost invatat ;

- a judeca o activitate a elevului in functie de anumite recomandari;

- a estima nivelul competentei unui elev;

- a situa elevul in raport cu posibilitatile sale sau in raport cu ceilalti;

- a reprezenta printr-o nota sau calificativ gradul reusitei unei productii scolare a elevului in functie de diverse criterii;

- a da un verdict asupra cunostintelor sau abilitatilor pe care le are un elev;

- a da un aviz asupra valorii unei prestatii a elevului.

In actul evaluarii sunt implicate trei cuvinte-cheie: a verifica, a situa, a judeca.

Indiferent de optiune pentru una sau alta din cele trei conceptii enuntate mai sus, se desprind cateva caracteristici:

- prin evaluare se obtin informatii utile care permit judecati de valoare si determina decizii de optimizare a invatarii;

- daca definim judecata ca act care permite luarea unei decizii se poate afirma ca ,,a judeca" este conceptul care se afla astazi in centrul definirii evaluarii.

In prezent in sistemul de invatamant se observa o orientare spre evaluarea moderna, centrata pe competente, pe procesele cognitive ale elevului, dar si pe alte componente ale personalitatii.

Practica scolara promoveaza evaluarea centrata pe procesul invatarii, pe cognitie ca ansamblu al proceselor prin intermediul carora elevul achizitioneaza si utilizeaza cunoasterea si metacognitia, ca proces de "cunoastere despre autocunoastere".

Evaluarea moderna nu este un scop in sine, un simplu control, si se realizeaza in vederea adoptarii unor decizii si masuri ameliorative.

Evaluarea moderna:

- pune accent pe problemele de valoare si pe emiterea judecatii de valoare;

- acorda preponderenta functiei educative a evaluarii;

- acopera atat domeniile cognitive cat si pe cele afective si psihomotorii ale invatarii scolare;

- se ocupa atat de rezultatele scolare, cat si de procesele de predare si invatare pe care le implica;

- se constituie parte integranta a procesului didactic, nu mai este privita din exteriorul acestuia;

- dezvolta tot timpul o functie de feed-back pentru elev;

- isi asuma un rol activ, de transformare continua a proceselor de predare si de invatare, de interventie formativa;

Eseu: Fise de desenat - lumea acvatica Proiect: Evaluare semestriala - toamna - iarna - grupa pregatitoare

- vizeaza deschiderea evaluarii spre mai multe perspective ale spatiului scolar (competente relationale, comunicare profesor-elev, disponibilitati de integrare sociala);

- elevul devine partener cu drepturi egale, intr-o relatie educationala care are la baza "un contract pedagogic";

- ofera transparenta si rigoare metodologica.

In conditiile invatamantului modern cadrul didactic este un auxiliar in conducerea unui proces.

Evaluatorul trebuie:

- sa stabileasca obiectivele;

- sa stabileasca modelele competentei cognitive;

- sa construiasca dispozitive si instrumente de masurare, de interpretare, de comunicare a rezultatelor.

Evaluatorul trebuie sa manifeste:

- sobrietate, pentru a se proteja de ameteala puterii pe care o cere ca evaluator;

- respect fata de ceilalti (elevi, colegi);

- modestie, pentru a se proteja de ambitii si slabiciuni si pentru a se centra pe cerintele impuse.

In contextul evaluarii moderne evaluatorul trebuie sa respecte cateva reguli simple, dar foarte importante. Iata cateva:

- sa fie capabil ,,sa citeasca'' si ,,sa interpreteze'' mesajul educational, care are multiple semnificatii;

- sa precizeze intotdeauna intentia dominanta a activitatilor evaluative pe care le realizeaza;

- sa plaseze evaluarea in serviciul unei bune gestionari a activitatii instructiv-educative;

- sa-si puna de fiecare data intrebarea: Care este utilitatea activitatii de evaluare pe care o realizeaza?

- sa tinda spre semnificatia si economia mijloacelor de evaluare folosite;

- sa se intrebe de fiecare data: Care sunt capcanele specifice care il pandesc si pe care trebuie sa le evite?

In esenta ei si in acceptiunea ei actuala, evaluarea poate si trebuie sa fie in slujba unei actiuni mai eficiente pentru a o conduce mai bine.

Pentru a realiza acest deziderat insa, evaluatorul trebuie sa evite urmatoarele capcane:

Capcana obiectivitatii exagerate

Evaluatorul trebuie sa tina seama de faptul ca evaluarea este "o lectura" orientata. El nu trebuie sa uite ca demersul sau nu poate fi asemanat cu "apucarea" unui obiect concret si "masurarea" lui cu ajutorul unui instrument, dupa anumite dimensiuni obiective, in cazul evaluarii estimative si nici cu emiterea unei judecati asupra acestui obiect de evaluat prin referinta la norme sau criterii care il transcend (in cazul evaluarii apreciative).

Capcana autoritarismului.

In anumite contexte evaluatorul abuzeaza de puterea sa si ca atare substituie functiile specifice unei evaluari normale cu alte functii nespecifice, cum ar fi de exemplu mentinerea ordinii si disciplinei.

Capcana tehnicista.

Unii evaluatori si chiar factori de decizie, institutii specializate crediteaza ideea potrivit careia "dificultatile evaluarii pot fi rezolvate prin punerea in practica a solutiilor pur tehnice".

Termenul clasic de evaluare tinde sa fie inlocuit de conceptul de activitate evaluativa. Aceasta schimbare doreste sa semnifice faptul ca din perspectiva pedagogiei moderne, trebuie sa se produca tranzitia evaluarii de la manifestarea ei ca instrument de masura si control la interpretarea acesteia din punctul de vedere al procesualitatii, al functionarii si al rolurilor pe care trebuie sa le joace diferiti actori.

Activitatea evaluativa are ca ,,tinte" moderne-competentele.

Evaluarea prin competente este o problema centrala a ultimului deceniu si jumatate. In esenta, aceasta semnifica faptul ca atentia in procesul evaluativ nu mai trebuie focalizata pe performante, ci pe activitatile mentale ale elevului si care sustin obtinerea acelor performante.

Teoria pedagogica dar si practica educationala ne conduc la ideea ca innoirea evaluarii, ca activitate ce insoteste procesul de invatare, se produce din doua perspective:

- Ca urmare a reconsiderarii problematicilor si preocuparilor mai vechi, cum sunt strategiile de predare si de autoevaluare;

Sub presiunea apartiei unor noi ,,obiecte'' ale acestui demers, si anume competentele.

Jacques Baillé spunea ca, o asemenea deplasare de accent are multe consecinte, pune multe probleme, caci evaluarea se vede confruntata cu intrebari care vizeaza functionalitatea sa.

Dintr-o asemenea perspectiva, evaluarea nu mai este sinonima cu masurarea si nu mai reprezinta doar suportul deciziei, ci trece pe analiza proceselor cognitive ale celui care invata.Abordarea evaluarii prin competente pare sa dea functii noi evaluarii.

Astazi nu ne mai concentram numai pe a regla activitatea de invatare, de a o orienta sau de a certifica, ci este vorba, inainte de toate, de a-l motiva pe elev. Definirea competentelor achizitionate in scoala trebuie sa permita elevilor sa analizeze ceea ce stiu sa faca, pentru a raspunde mai bine profilului asteptat prin definirea initiala a competentelor. Pentru aceasta, evaluatorii trebuie sa dispuna de ,,profilul de formare" sau ,, profilul de competenta" pentru a pune in evidenta ceea ce functioneaza dintr-o perspectiva dinamica.

Profilul de competenta in lumea scolii trebuie sa aiba cel putin doua functii principale:

sa permita elevului sa se situeze in raport cu un obiectiv de atins;

sa-l stimuleze sa raspunda mai bine cerintelor care s-au formulat, pentru diverse orizonturi de tip: an scolar, ciclu de invatamant.

Orientarile moderne in activitatea evaluativa considera ca trebuie sa ne concentram pe o caracteristica esentiala a competentei: aceea care presupune mobilizarea diferitelor capacitati, cunostinte, abilitati ,,savoir-faire", ,,savoir ệtre'' etc. Una din functiile esentiale ale evaluarii trebuie sa raspunda cerintei de ,,a mobiliza", de ,,a stimula" elevul in procesul de invatare.

Evaluarea prin competenta este ultima intre practicile care s-au succedat in organizarea invatamantului a planurilor si programelor scolare. Este interesant de constatat ca nu se poate vorbi de competente fara a se vorbi de evaluare.

In educatie se opereaza o distinctie intre doua tipuri de competente:

Competente teoretice, de cunoastere, care se impart in:

competente cognitive, axate pe ,, a sti ceva" ;

competente stiintifice, axate pe ,,a sti de ce";

Competente de expertiza practica, cu puternice componente actionale,

vocationale, profesionale, axate pe ,, a sti cum".

Evaluarea pe competente in educatie este mai dificila decat in sfera socialului. Ea se practica totusi mai frecvent si cu mai mult succes in zona vocationala/profesionala a educatiei.

In prezent evaluarea scolara trebuie sa devina dinamica, centrata pe procesele mentale ale elevului, sa favorizeze autoreglarea, autoreflectia sa inlocuiasca conceptia statica bazata pe control, examinare, sanctiune.