Conditiile interne ale invatarii

Conditiile interne ale invatarii

Eficienta invatarii scolare depinde, in mare masura, de modul in care tinem cont de legitatile vietii psihice, de particularitatile diferitelor procese psihice angrenate in efortul elevilor de a intelege si de a progresa ( I. Radu - Procesul de invatamant- 1979 ) .

a) O evidenta insemnatate o are orientarea si concentrarea atentiei elevilor asupra celor ce se discuta in cadrul unei lectii. Pentru a o facilita, trebuie avute in vedere conditii elementare care o favorizeaza. Atentia este trezita imediat de ceea ce este nou, necunoscut. Banalitatea adoarme atentia. Observam usor stimulii imensi, obiectele mari, in culori vii. De aceea materialul intuitiv trebuie sa fie mare, in culori contrastante. De asemenea, miscarea, variatia atrag atentia, de unde valoarea filmului. Dar, mai importanta decat toate aceste conditii externe este prezenta interesului. Ceea ce ne intereseaza ne atrage atentia, chiar daca nu iese in evidenta prin intensitate sau miscare. De aceea preocuparea de a trezi interesul copiilor are o importanta cruciala in procesul invatarii.

b) Cunoasterea are insa la baza informatiile furnizate de simturi, sintetizate in perceptie (o cunoastere a obiectelor si fenomenelor in integritatea lor, in momentul actiunii asupra organelor senzoriale). in ciuda aparentei, perceptia e un act foarte complex, iar scolarii pot sa nu vada ceea ce profesorului ii sare in ochi; datorita experientei lor reduse, a saraciei bagajului de reprezentari. in acest scop nu trebuie subestimate metodele intuitive.

O a doua dificultate apare prin aceea ca elevii disting cu greu aspectele esentiale de cele neesentiale, mai ales ca acestea sunt adesea mult mai evidente. Pentru a inlesni distinctia intre principal si secundar, se recomanda utilizarea desenului schematic si in special folosirea unui material intuitiv cat mai variat. Un rol hotarator il are insa interventia profesorului prin cuvant. Pe de o parte el orienteaza observatia scolarilor in directia unei categorii de fenomene si pe de alta, cuvantul poate indica direct aspectul esential, inlesnind sesizarea lui. De fapt, este mai bina cand dirijarea copiilor se face sub forma de intrebari, urmand ca ei sa observe detaliile, deci cand facilitam observatiile lor independente.

c) Memoria este, desigur, functia care asigura trainicia asimilarii cunostintelor si priceperilor. Si in cazul memorarii, ca si in atentie, interesul pentru anumite cunostinte determina usurinta si durata invatarii lor. Apoi, este binecunoscut rolul esential al intelegerii materialului, organizarii sale logic-sistematice. Tot asa importanta este si vointa de a tine minte cat mai multa vreme, incercarea de a retine pana a doua zi, la lectie, duce la cunostinte foarte instabile. Repetitia 'mama invatarii' trebuie si, ea organizata rational: pauzele intre repetitii inlesnesc invatarea; in cazul textelor mai ample, e necesara imbinarea lecturii lor globale cu repetarea pe fragmente; e foarte productiva imbinarea cititului cu incercari de reproducere a textului, obligand la atentie sustinuta si eliminand lacunele ori greselile.

Memorarea este cu atat mai temeinica, pe cat mai activa este invatarea: sa nu se reduca la simpla lectura, ci sa se imbine cu solutionarea de probleme, cu aplicatii practice.

d) In centrul preocuparilor formative din scoala va sta totdeauna cultivarea gandirii verbal-abstracte. Este un scop central si totodata un instrument al reusitei in alte directii: al educatiei morale sau al celei estetice. Am sesizat ca intelegerea este o garantie a memorarii temeinice, de ea depinde in cea mai mare masura aplicarea cunostintelor, atat in teorie, cat si in practica, deoarece gandirea este activitatea ce duce la rezolvarea de probleme. O putem defini ca o succesiune de operatii primare, prin care sesizam aspecte importante ale realitatii si putem astfel solutiona variate probleme.

Cum am amintit, la baza formarii operatiilor mentale specifice sta interiorizarea unor actiuni reale. Ultima interiorizare este aceea in care, de la participarea la unele controverse reale, se trece la discutia pur mintala, in care ne luptam cu punctele de vedere ale unor interlocutori cunoscuti sau imaginari. Procesul e dificil si nu reuseste intotdeauna; sunt destui oameni care nu-si pot imagina alte opinii in afara convingerilor lor ferme. Dar el este esential si garanteaza posibilitatea abordarii si solutionarii problemelor abstracte, adica acelea de maxima generalitate. Acest aspect este deosebit de important si pentru crearea capacitatii de a intelege pe deplin un text stiintific. Comprehensiunea materialului presupune degajarea ideilor esentiale, sistematizarea lor si stabilirea de numeroase relatii cu cunostintele existente in memorie. Aceasta prelucrare implica mereu rationamente, discutia in limbaj interior. De nivelul ei depinde o intelegere aprofundata a unui text bazat pe idei.

Capacitatea de discutie interioara presupune organizarea unor discutii de nivel corespunzator cu clasa de scolari. Ca urmare, conversatia euristica, activitatile didactice pe grupe axate pe problematizari, trebuie sa stea in atentia profesorilor ele asigurand reale progrese in formarea gandirii.

De asemenea, stimularea gandirii, plasticitatea ei sunt facilitate de asigurarea varietatii problemelor. Nu atat cantitatea de teme, cat diversitatea lor e menita sa favorizeze transferul procedeelor si sa sporeasca resursele imaginative necesare solutionarii unor teme dificile.

Un profesor face apel necontenit la intelegere, la gandirea copiilor din fata sa, de aceea preocuparea de a asigura un progres al acestor complexe functii trebuie sa fie permanenta.

e) Cu toate ca se pot face distinctii (intre gandirea convergenta si cea divergenta), ramane cert ca incercand sa rezolvam o problema, facem un efort de gandire care presupune un dram de imaginatie, intrucat prin definitie, o situatie problematica, este tocmai aceea ce nu se poate solutiona imediat pe baza deprinderilor constituite, ci implica restructurari ale cunostintelor, adica no! combinatii, atribute ale unei minime doze de creativitate. Cum despre aceasta insusire complexa exista in acest curs un capitol intreg, aici vom sublinia numai un alt aspect: in invatamant sunt necesari nu doar germeni de imaginatie creatoare, ci si o bogata imaginatie reproductiva, adica posibilitatea elevilor de a-si imagina obiecte, fenomene, situatii, pe baza exclusiva a unor relatii verbale. intr-adevar, profesorul nu poate produce la tot pasul material intuitiv, filme etc., el face deseori simple descrieri verbale. Tine de maiestria lui sa poata exprima si sugera detalii, pentru ca imaginatia copiilor sa aiba suficient, material spre a se situa in ambianta dorita de el. E nevoie sa ne gandim din vreme ce amanunte, ce comparatii, ce metode vom utiliza pentru ca reconstituirea imaginilor sa se poata realiza in mintea scolarilor. Se pot face si exercitii in acest sens (li se cere sa infatiseze prin desen o anume situatie).

f) Randamentul in invatare nu depinde numai de respectarea cerintelor intelectului; antrenarea in activitate necesita existenta unor motive, interese, sentimente corespunzatoare, acestea furnizand energia necesara unei munci perseverente, fara de care nimic nu se poate realiza. Ele vor constitui obiectul paragrafului urmator.