Activizarea instruirii

ACTIVIZAREA INSTRUIRII

Activizarea instruirii reprezinta o calitate fundamentala a procesului de invatamant confirmata la nivelul subiectivizarii obiectului educapei, in conditiile unei strategii pedagogice care vizeaza constientizarea deplina a mesajului educatiei (vezi Actiunea educaponala/didactica).

In aceasta perspectiva activizarea instruirii are valoarea unui principiu didactic angajat, in mod special in stimularea participarii elevilor la realizarea, in conditii op-

time, a procesului de invatamant conform obiectivelor generale, specifice si concrete ale acestuia.

Acest principiu traduce la nivel operational cerinta psihologica a 'subiectiviza-rii'/constientizarii mesajului educational de catre 'obiectul educatiei' (prescolar, elev, student etc). Resursele sale strategice sunt dependente de capacitatea pedagogica a cadrului didactic de activizare optima a elevului, ceea ce presupune:

a)  realizarea activitatii de predare-invatare-evaluare la nivelul unui proces intelectual complex, bazat pe valorificarea deplina a unitatii dintre latura informationala si latura operationala a gandirii;

b)  energizarea activitatii de predare-invatare-evaluare la nivelul unui proces afectiv-motivational complex, care angajeaza structura caracteriala a personalitatii, medierea pedagogica a raporturilor acesteia cu lumea si cu sine.

Activizarea instruirii asigura fundamentul psihologic al didacticii moderne care proiecteaza saltul de la 'invatamantul intuitiv', bazat pe imitatie si rutina, la 'invatamantul activ', care stimuleaza operationalitatea gandirii elevului, capacitatea acestuia de participare efectiva la procesul de dobandire a deprinderilor, strategiilor, cunostintelor, atitudinilor proiectate pedagogic la nivelul planului, al programelor si al manualelor scolare/universitare (vezi Aebli, Hans, 1973).

Aplicarea acestui principiu implica valorificarea caracterului activ al constiintei individuale, care ofera premisa transformarii, in timp, a obiectului educatiei in subiect al propriei saleformari-dezvoltari. Interventia pedagogica a cadrului didactic directio-neaza acest activism natural, potential, care este structurat la nivelul unui model de participare care vizeaza interiorizarea mesajului educational prin construirea unui repertoriu comun intre subiectul si obiectul educatiei. Procesul declansat implica transformarea actiunii externe (respectiv a mesajului educational receptat prin intermediul repertoriului comun) intr-o actiune interna subiectivizata - (vezi structura de functionare a actiunii educationale).

Conceptul pedagogic de activizare explica mecanismele participarii elevilor la activitatea didactica (la fel cum conceptul pedagogic de intuitie explica mecanismele principiului interdependentei, existente in activitatea didactica, intre cunoasterea senzoriala si cunoasterea raponala). in aceasta perspectiva putem vorbi de principiul participarii elevilor la activitatea didactica.

Corelatia activizare-participare sustine eficienta activitatii didactice, pe circuitul pedagogic formare-dezvoltare proiectat si realizat confortn particularitatilor de varsta si individuale ale colectivului (pre)scolar/universitar, obiectivate la nivel intelectual (evolutia proceselor psihice cognitive si a aptitudinilor generale si specifice) si nonin-telectual (evolutia atitudinilor afective, motivationale, caracteriale, angajate in actul invatarii).

Participarea ideala presupune atingerea unui punct pedagogic optim, situat la 'intretaierea axelor dintre 'parametrii cognitivi-intelectuali' si 'parametrii afectivi-motivationali'. Acest punct pedagogic optim reflecta nivelul real de activizare a elevului intr-o situatie didactica/educationala concreta. Un asemenea nivel poate fi evaluat in functie de intersectiile posibile si necesare, in cadrul activitatii didactice, intre actiunea factorilor intelectuali si actiunea factorilor nonintelectuali (vezi Nicola, Ioan, 1996, pag.353). - vezi Principiile didactice.