Sa comunicam eficient cu elevii nostri

Sa comunicam eficient cu elevii nostri

Scoala de astazi este un spatiu al confruntarilor si al conflictelor. O asemenea realitate obiectiva impune un mod de abordare total diferita de metodele si practicile utilizate pana deunazi de cadrele didactice. Transformarile profunde care au loc in sfera invatamantului romanesc determina oamenii de la catedra sa-si analizeze si nuanteze continuu experienta acumulata, sa o adapteze la cerintele actualei societati si mai ales la conditiile concrete intalnite la clasa.

Managementul clasei de elevi este eficient daca se fundamenteaza pe negocierea sistemului de reguli care functioneaza in clasa. Inca de la primele contacte intre elevi si profesor trebuie stabilit (de elevi cu ajutorul prof.) un set de reguli ale gruplui ce trebuie restectate de catre toti membrii grupului, dar si sanctiunile in caz contrar.

Parteneriatul si negocierea sunt necesare nu numai pentru a asigura un control eficient al clasei, dar si pentru implicarea elevilor intr-un exercitiu esential al democratiei: alegerea si acceptarea responsabilitatilor pentru alegerea facuta. Thomas Gordon care s-a ocupat de problema stabilirii unor relatii pozitive intre profesor si elev, credea ca utilizarea unor modalitati de comunicare precise si relativ neutre contribuie la reducerea comportamentelor negative din partea elevilor.

Este necesar ca practica educationala continua sa fie dominata de autoritatea excesiva a dascalului care mentine monopolul asupra situatiilor de vorbire, care controleaza in mod exagerat continuturile vehiculate. In aceasta situatie este explicabila lipsa de implicare a elevilor in dialogul scolar desi stiu ca au libertate de exprimare si manifestare. Pentru a evita acesta situatie Helena Cornelius si Shoshana recomanda ascultarea activa, adica 'acordarea temporara a propriului punct de vedere la punctul de vedere al partenerului.'(pag 43)

Ideea este de a-l ajuta pe elev sa gaseasca singur calea de rezolvare, iar autoarele prezinta cateva elemente care vor sustine ascultatrea activa:

-Nu vorbiti despre dumneavoastra.

-Nu schimbati subiectele.

-Nu da-ti sfaturi, nu diagnosticati, nu incurajati, nu criticati, nu hartuiti.

-Nu va ganditi inainte la ceea ce veti spune.

-Nu ignorati sau nu negati sentimentele celuilalt.

-Nu pretindeti ca ati inteles ce vrea sa spuna daca, de fapt nu l-ati inteles.

-Intrebati-l despre nevoile, preocuparile, anxietatile si dificultatile lui.

-Confirmati ca l-ati inteles.

Tot Gordon recomanda o abordare din partea profesorului care sa centreze mesajul pe persoana

sa si nu pe elev. Iar daca situatia nu se schimba, aplicati o procedura cu mai multe etape care il implica

pe profesor si pe elevul (elevii) in cauza deopotriva. 

Relatia profesor-elev este primordiala pentru desfasurarea cu succes a comunicarii didactice. Profesorul nu informeaza, ci comunica. Informatiile sale variaza ca amplitudine si profunzime in functie de informatiile primite de la elevi, care dau seama de ceea ce astepta ei sau sunt in stare sa intampine. Profesorul, ca si elevul dealtfel, este un rezonator. Asadar comunicarea didactica inglobeaza si acele fluxuri informationale, intentionate sau nu, verbale sau nonverbale, profiland un univers de discurs pluridirectional, multicanal si polisemantic.

Plecand de la tipologia atitudinilor interindividuale, Jean-Claude Abric (2002) stabileste cinci reguli ale unei comunicari eficiente si de calitate :

1       sa asculti (adica sa tii seama de punctul de vedere al celuilalt) ;

2       sa observi (adica sa te interesezi de tot ceea ce se petrece in situatia de comunicare) ;

3       sa analizezi (adica sa degajezi elementele componente ale campului psihologic si social care ii determina pe indivizi) ;

4       sa te exprimi (adica sa-ti spui punctul de vedere in functie de interlocutor sau de natura obiectului comunicarii) ;

5       sa controlezi (adica sa urmaresti calitatea si pertinenta mesajului, precum si procesele care pot perturba transmisia).

Pentru un profesor, respectarea acestui ansamblu de exigente ale unei comunicari didactice eficiente inseamna a dispune de competenta comunicationala.

In relatia de comunicare, profesorul trebuie sa isi asume rolul de o asemenea maniera, incat elevul sa simta ca se doreste intalnirea cu el ca persoana si ca partener de dialog. Situatia care poate favoriza cel mai bine exprimarea elevului este aceea in care el nu se simte nici judecat , nici interpretat, nici sfatuit, nici manipulat prin intrebari. Este o situatie in care el se simte ascultat. A stii sa asculti este caracteristica fundamentala a unei comunicari ce favorizeaza exprimarea celuilalt. Absenta comunicarii poate rezulta si din absenta ascultarii reale a interlocutorului.

Lectorul univ.dr. Liliana Ezechil aminteste doua tipuri de comunicare:

• comunuicarea aparenta: desi partenerii sunt intr-o relatie 'fata in fata', raporturile dintre ei raman formale in ciuda faptului ca educatorul emite mesajul sau educational (si poate face acest lucru cu destul de multa competenta), caci destinatarul nu-l recepteaza sau il recepteaza fragmentar, confuz, neimplicandu-se suficient in actul receptiei. (Consecinta, schimbul de semnificatii nu se produce).
• comunicare autentica: exploatand faptul ca se afla 'fata in fata' cu partenerii sai, educatorul ca principala sursa de influenta educativa, emite mesajul sau (cu functii simultane in plan educativ si interpersonal), fiind preocupat explicit de modul in care se realizeaza receptia (cat de bine e receptat mesajul, cat de bine e inteles, cat de bine e asimilat, cum e prelucrat, care sunt reactiile de raspuns ale interlocutorilor). Consecinta, schimbul de semnificatii se produce deoarece receptorul participa activ la relatia de comunicare, acest fapt fiindu-i favorizat de catre educator, care isi elaboreaza si isi construieste interventia tocmai in acest scop.

Raportul profesor - elev  permite constituirea unor roluri active, dinamice, deoarece profesorul se raporteaza in primul rand la elevi. Astfel, J. Withal (1949) distingea 7 roluri ale profesorului in raport cu elevii: ii ajuta si ii sprijina, ii confirma, le pune probleme, se arata indiferent, ii indruma, ii dezaproba, ii incurajeaza sa se ajute singuri. Prin comportamentul sau, profesorul poate confirma sau infirma asteptarile celorlalti fata de el, confirmarea ducand la o echilibrare a rolurilor, iar infirmarea generand un conflict de rol.

Comunicarea profesor - elev este foarte importanta din punct de vedere psihosocial, avand o puternica incarcatura afectiva ce faciliteaza aparitia acelui climat psihosocial care poate amplifica sau diminua colaborarea dintre cei doi parteneri. Prin umanizarea si personalizarea interactiunii educationale, profesorul "devine acea persoana care creeaza conditiile ca elevul sa se comporte intr-un anumit fel, sa-si puna probleme si sarcini de cunoastere, stimuleaza si intretine activismul investigator al elevului".

BIBLIOGRAFIE:

1.     Cosmovoci,A., Psihologie generala, Ed. Polirom,Iasi,1966

2.     Iucu, R.B.,Managementul si gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iasi, 2000

3.     Kulcsar,T, Factorii psihologici ai reusitei scolare, EDP, Bucuresti, 1978

4.     Ezechil,Liliana,  Educatorul-agent principal inrelatia de comunicare de tip scolar, rev. Invatamantul primar, nr. 1-2 /1999

5.     Stan,Emil, Profesorul intre autoritate si putere, Ed. Teora

6.     Helena Cornelius/ Shoshana Faire, Stiinta reyolvarii conflictelor, Bucuresti, Ed. Stiinta si Tehnica, 1996

7.     E. Wragg, Class Management and Control: A Teaching Pctice, London,Routledge, 1989