Educatia nonformala

Educatia nonformala

Aceasta forma a educatiei cuprinde totalitatea influentelor educative relativ organizate si structurate, avand un oarecare grad de prelucrare si adecvare la varsta, particularitati de grup si/sau individuale, care actioneaza asupra individului si care provin din partea unor institutii, adica a unui mediu institutionalizat, dar inafara sistemului de invatamant. Din acest punct de vedere putem vorbi despre educatie extra-para-periscolara.

Termenul „non-formal” desemneaza - in raport cu activitatea educationala - o actiune cu efecte modelatoare asupra fiintei umane dar care se realizeaza in alte contexte/medii decat cel al institutiei scolare.

Actiunile incluse in acest perimetru se caracterizeaza printr-o mare flexibilitate in raport cu interesele, aspiratiile copiilor/tinerilor, fiind adaptate si inclinatiilor sau/si aptitudinilor acestora, sexului sau categoriilor socio-profesionale, se deruleaza ca activitati de autoeducatie, de petrecere a timpului liber intr-o maniera relativ organizata si orientata socio-cultural, actiuni destinate refacerii echilibrului fizic si psihic, prin distractie si divertisment.

Vorbim despre educatie non-formala atunci cand ne referim la actiuni si influente educative care provin si din partea unor institutii/organizatii (dar altele decat scoala) care au programe si/sau oferte de natura educationala, propunandu-si, alaturi de alte finalitati si obiective de natura educativa. Ele isi desfasoara activitatea in conformitate cu legi, regulamente, reguli, care reglementeaza si controleaza activitatile intreprinse (legea audio-vizualului, de exemplu)

In anumite situatii, educatia nonformala poate sa devina o cale de ajutor pentru cei care au sanse mai mici de a accede la instructie si educatie oficiala: saraci, locuitori din zonele retrase, analfabeti, tineri in deriva, persoane cu nevoi speciale. (Landsheeare, 1992, dupa C. Cucos, 1996, p. 36)

Printre obiectivele specifice acestei forme a educatiei – dincolo de obiective generale, vizand largirea orizontului de cunostinte - se pot distinge:

sustinerea celor care doresc sa-si dezvolte activitati profesionale in diferite sectoare de activitate (comert, servicii, industrie, etc)

ajutarea populatiei pentru a valorifica eficient resursele locale sau personale

alfabetizarea

perfectionarea profesionala sau recalificarea/calificarea intr-o alta activitate

educatia pentru sanatate sau timp liber, etc

Mediile, contextele, institutiile care ofera astfel de programe educative sunt diverse si depind de nivelul de dezvoltare, masura/gradul in care este valorizata personalitatea umana, precum si de forta economica a societatii. Astfel, putem grupa aceste medii/institutii in:

institutii educative traditionale (familia, organizatii de copii si tineri, case de cultura, cluburi, muzee, biblioteci, universitati populare, etc)

institutii moderne - mijloacele de informare in masa /mass-media (presa scrisa , radio, televiziune, internet)

medii socio-profesionale

organizatii (ale parintilor, confesionale, etc)

Desigur ca fiecare dintre aceste medii poate genera si influente educationale informale, neorganizate si nestructurate. De aceea, in diferite surse bibliografice, vom putea intalni referiri la influentele educative ale familiei ca fiind de natura spontana, informala, sau la cele ale televiziunii, mass-media, in general, ca apartinand acestei forme de educatie. Plasarea uneia sau alteia dintre institutiile mentionate, in legatura cu una sau alta dintre formele educatiei depinde de masura in care ne raportam la existenta unor programe/oferte si intentii educationale explicit formulate. Familia, de exemplu, este o institutie ale carei influente si actiuni educative sunt precis si clar stipulate prin lege, drepturile copilului de a beneficia de „bune tratamente” in familia din care face parte includ referiri precise la necesitatea existentei unor influente educationale coerente. Desigur ca, si in acest caz, influentele nestructurate, neorganizate si cu actiune spontana, neplanificata, etc. coexista cu cele intentionate, in proportii diferite, specifice pentru fiecare familie in parte.

Educatia nonformala prezinta avantajul unui spatiu instructiv-educativ mai atractiv si mai flexibil fata de cel scolar (vizite la muzeu, excursii, cluburi, cercuri stiintifice, vizionari de filme), oferind astfel o mai mare libertate de actiune, o mai buna selectare si asimilare a informatiilor si experientelor.

Influentele educationale nonformale actioneaza asupra personalitatii umane pe tot parcursul vietii, ca si cele de natura informala, de altfel. Ele pot avea atat efecte pozitive, cat si efecte negative asupra dezvoltarii, in functie de gradul de convergenta in raport cu exigentele educatiei oficiale, formale sau/si cu valorile promovate de societate la un moment dat.

Exista riscul –afirma C. Cucos (1996, p. 36) - „ca activitatile derulate sub insemnele nonformalului sa cultive derizoriul, sa vehiculeze o cultura minora, desueta”. Trebuie constientizat faptul ca procesul de vulgarizare a stiintei, artei, culturii se realizeaza, in buna masura, prin influente care provin din aceste contexte si medii cu impact extrem de puternic asupra copiilor si tinerilor.

Raportul educatiei nonformale cu educatia oficiala trebuie sa fie unul de complementaritate, atat sub aspectul continutului, cat si sub cel al modalitatilor si formelor de realizare. (Cozma, 1998, C. Cucos, 1996)