Abandonul - aspect al insuccesului scolar

Abandonul - aspect al insuccesului scolar

Abandonul scolar este o tema "eterna" a invatamantului romAnesc, dar dupa 1990, fenomenul de abandon a luat o amploare fara precedent.

Cauzele care genereaza acest fenomen sunt multiple. In primul rand una din cele mai grave cauze consta in aceea ca scoala a ajuns sa fie abandonata pentru ca nu mai este perceputa ca valoare in sine.

O alta cauza o constituie conditia socio-economica a familiei si caracteristicile individuale ale elevilor. Abandonul scolar se regaseste in randul grupurilor defavorizate si este generat de saracie si marginalizare, de costurile colaterale pe care le presupune invatamantul, chiar daca este gratuit. Scoala nu dispune de fonduri proprii pentru sustinerea diferentiata a familiilor. Astfel in perioada 1993-2001, in ceea ce priveste fenomenul abandonului scolar in invatamantul general obligatoriu, rata abandonului a oscilat in jurul valorii de 0,6%. Studiile puse la dispozitia opiniei publice de organizatia ,,Salvati copiii" consemneaza ca minoritatea rroma are cea mai scazuta rata de cuprindere scolara a copiilor. In anul scolar 2001-2002 dintre copii rromi cu varsta cuprinsa intre 7 si 9 ani nu urmau nici o forma de scolarizare 29,9% iar intre 10 si 16 ani-17,2%. Intr-un articol din ziarul Gazeta de Sud[1] se arata ca ,,impreuna cu parintii multi dintre copii rromi exploreaza gramezile imense de deseuri din cartierele marginase de unde strang sticle, borcane, obiecte din plastic, fier vechi si alte materiale refolosibile, aceasta fiind singura lor sursa de venit. Munca impusa copiilor rromi face parte dintr-un set de valori traditionale transmise din generatie in generatie, iar scoala este privita cu dispret ca o pierdere de vreme."

In sondajele care s-au facut in comunitatea rromilor, scoala nu se regaseste printre valorile care ar putea asigura succesul in viata.

Initierea unor programe scolare speciale pentru copiii rromi, care sa-i atraga catre invatatura, crearea cat mai multor posturi pentru invatatorii de etnie rroma, discutii de sensibilizare cu parintii si liderii comunitatilor, ar fi cateva dintre masurile care ar trebui luate pentru a-i atrage.

Analizand contextul socio-economic actual din Romania, desi se afirma in lucrarile de specialitate ca "in prezent saracia in Romania este, in cea mai mare parte, o saracie temporara" (Tesliuc, Pop, Tesliuc, 2001), prelungirea crizei economice si cronicizarea deprivarilor populatiei aflate in saracie duce la o permanentizare a saraciei, putand astfel sa discutam de un segment al populatiei aflat in saracie extrema. Saracia extrema nu se refera, exclusiv la lipsuri financiare si materiale, ci este un complex de factori care cronicizeaza in timp situatia persoanelor afectate, ducand la excluderea sociala a acestora din viata socio-economica si culturala a societatii. Acesti factori sunt legati de lipsa/calitatea foarte scazuta a locuintei, lipsa unui loc de munca din cauza conditiilor economice din zona in care traiesc precum si a calificarii profesionale reduse a acestora, si implicit lipsa veniturilor, lipsa accesului la sanatate, la educatie, precum si la viata sociala a comunitatii.

Datorita efectelor pe termen lung, intre saracie si accesul la educatie exista o relatie de influenta reciproca, lantul cauzal conducand la transmiterea inter-generationala a starii de saracie, cu efecte atat la nivel individual cat si colectiv, societal. Cu alte cuvinte, unui copil provenind dintr-o familie aflata in saracie extrema, din cauza lipsei de resurse materiale si a suportului social adecvat, i se va limita accesul la educatie si la instruire profesionala adecvata. Lipsa instruirii scolare si profesionale va scadea sansele sale pe piata muncii si va creste riscul de excludere sociala, iar efectul pe termen lung este caderea sa sub pragul de saracie, transmitandu-se astfel starea de saracie de la o generatie la alta.

De aceea, atat statele membre ale Uniunii Europene cat si Romania identifica accesul la educatie ca un drept fundamental. Acesta reprezinta atat un mod esential de prevenire a riscului de saracie si excluziune sociala, cat si o modalitate importanta de sprijinire a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.

Accesul la educatie al copiilor provenind din familii sarace este o problema atat de natura educationala, cat si socio-economica. Cu alte cuvinte, cauzele pentru care acestor copii le este ingradit accesul la educatie sunt in egala masura legate de disfunctiile din sistemul educational, cat si de problemele de natura socio-economica, pornind de la imposibilitatea asigurarii hranei zilnice si a pachetelului pentru scoala, a imbracamintei si incaltamintei adecvate fiecarui anotimp si terminand cu cheltuielile educationale care depasesc cu mult posibilitatile parintilor, care sunt confruntati astfel cu o situatie paradoxala, in care beneficiile materiale conditionate de frecventarea scolii sunt cu mult sub costurile educationale pe care le presupune participarea scolara.

Abandonul scolar are consecinte ingrijoratoare: consumul de droguri, prostitutia, traficul de fiinte umane, violenta, delincventa. Intr-un studiu facut in 1995 din totalul infractorilor minori inregistrati, 45% erau elevi.

Este imperios necesar ca scoala si toate institutiile abilitate ale statului sa sprijine mai mult procesul instructiv-educativ, eradicarea saraciei, diminuarea delincventei, a abandonului scolar.