Paraziti, parazitism - definitie tipuri

Parazitii sunt organisme care folosesc ca sursa de hrana si adapost alte organisme. Sunt organisme care traiesc in/pe alte organisme (gazde) situate mai sus pe scara zoologica si cu care au o relatie metabolica si biologica pe o durata mai scurta sau mai lunga de timp. Acest mod de viata al parazitului este obligatorie pentru o parte sau pentru intreaga sa viata.

Tipuri - ectoparaziti - externi (capuse, pureci)

-          Endoparaziti  - interni (in tesuturi si organe)

-          Ectodenoparaziti - Hypoderma

Parazitismul este un fenomen biologic, biopatologic sau relatia interspecifica dintre paraziti si gazda si este caracterizat de o relatie conflictuala obilgatorie cu efecte benefice pentru parazit si daunatoare sau chiar letale pentru gazda.

Parazitismul este un fenomen complex care, pe langa caracteristicile comune biosistemelor, are si unele unsusiri specifice (agresivitate, patogenitate, dependenta totala sau partiala, reactivitatea antiparazitara.

Tipuri - facultativ si obligatoriu - cel obligatoriu - temporar si stationar - cel stationar - permanent si periodic - cel periodic - larvar si imaginal.

Alte tipuri - parazitism eratic - localizarea parazitului in alte organe sau tesuturi decat cele obisnuite.

-          Hiperparazitism - parazit in organismul altui parazit (Babesia)

Ciclul biologic este reprezentat de metamorfozele prin care trece un parazit de la stadiul de ou pana la cel de adult capabil de reproducere. In cadrul ciclului biologic parazitul poate avea nevoie de una sau mai multe gazde pentru a trece prin toate stadiile de dezvoltare.

2. Parazitofauna - definitie, structura, dinamica

Parazitofauna este reprezentata de totalitatea parazitilor prezenti in organismul sau pe corpul unei gadze la un moment dat. Mai este denumita si parazitocenoza, incluzand si interactiunea dintre paraziti si conditiile de mediu ale gazdei.

Are o structura si o dinamica spatio-temporala, variind de la o gazda la alta.

Factori care tin de gadza - specie, rasa, varsta, alimentatie, sistem de crestere

Factori care tin de mediu - regim termic, conditiile geoclimatice

Alti factori - economici, sociali, tehnici.

Dinamica parazitofaunei este influentata de fluctuatiile climaterice care pot fi sezoniere, anuale sau pe o perioada mai lunga de timp.

Fluctuatiile sezoniere se intalnesc in zone cu clima temperata si la paraziti di- sau trixeni.

3. Gazdele parazitilor - tipuri, contaminare, infestare, migratie

Gazda definitiva - gazda in care se intalnesc formele adulte ale parazitilor sau in care are loc inmultirea sexuata

Gazda intermediara - gazdele in care se dezvolta stadiile preimaginale sau are loc inmultirea asexuata

Gazda paratenica/de asteptare - gazdele care interin in mod accidental in viata parazitului

Gazda vector - gazdele care transporta la distanta paraziti in diferite stadii de dezvoltare

Contaminare - contact direct (ectoparaziti) sau indirect (obiecte din adapost, asternut, harnasament

Infestare - cale orala - la majoritatea endoparazitilor gastrointestinali sau viscerali; ingerarea de oua, larve, chisturi

-          Cale galactogena - Toxocara canis

-          Calea mucoaselor - genital, nazala, conjuctivala

-          Calea transcutanata - la ectoparaziti

-          Calea transplacentara - toxoplasmoza, Toxocara canis

-          Calea transovariana - prin intermediul oualor (capuse)

Migratia parazitilor este reprezentata de traseul pe care parazitul in parcurge de la momentul infestarii pana cand ajunge la organul tinta, putand ajunge in acelasi loc sau in locuri diferite, traseu in care parazitul sufera metamorfoze.

Exista paraziti cu migratie completa sau incompleta sau paraziti fara migratie

In cadrul migratiei se deosebesc doua faze

-          Faza prepatenta - se formeaza stadiile larvare sau se intalnesc schizonti sau trofozoiti

-          Faza patenta - se formeaza stadiul adult sau are loc gametogonia sau sporogonia

4. Adaptairi ale parazitilor la viata parazitara

Adaptari morfologice

-          Forma corpului - la ectoparaziti este turtit dorsoventral sau laterolateral. La endoparaziti este cilindric, piriform, turtit dorsoventral

-          Dimensiuni - de la cativa microni la cativa centimetri. In cadrul aceleiasi unitati taxonomice se pot intalni dimensiuni variate

-          Pigmentatia - la endoparaziti este absenta, la ectoparazti este cenusie-bruna

-          Aparatul loclomotor - la ectoparaziti este specializata pentru agatare, la endoparaziti este atrofiat

-          Organe interne - aparat digestiv dezvoltat la unii paraziti temporari iar absent la unii paraziti interni. Aparat bucal specializat. Sistem nervos slab dezvoltat. Sistem circulator slab dezvoltat. Organe genitale foarte dezvoltate

Adaptari fiziologice

-          Nutritie - hranire prin osmoza

-          Repsiratie - influentata de mediul aeromb sau anaerob in care traieste

-          Reproducere - a suferit importante modificari. Prolificitate mare datorata fertilitatii crescute a oualor, fenomenului de poliembriogenie, rezistentei crescute a oualor la mediul extern, numarului mare de oua, hermafroditismului.

5. Actiunile parazitului asupra gazdei

Actiunea mecanica - ocluzii sisubocluzii intestinale (cestode), perforatii intestinale (acathocefali), traumatisme si hemoragii interne (Fasciola)

Actiunea de compresiune si atrofiere a tesuturilor si organelor infestate

Actiunea toxica - cea mai importanta. Datorata endo si exotoxinelor. Poate avea loc la nivel local sau sistemic

Actiunea inoculatoare - inocularea, introducerea sau vehicularea unor agennti microbieni; mai ales la ectoparazitii hematofagi si la parazitii migratori si semimigratori

Actiunea de spoliere - directa (consum de principii nutritive intestinale) sau indirecta (datorita spolierii selective)

Actiunile parazitului asupra gazdei sunt influentate de

-          Intensivitatea parazitismului - numarul de paraziti care se afla la un moment dat intr-un organism gazda

-          Extensivitatea parazitismului - numarul de indivizi infestati cu acelasi parazit intr-o populatie gazda

6. Reactii ale gazdei la actiunile parazitilor

In momentul infestarii cu un parazit, organismul gazda reactioneaza prin diferite medote generale si specifice pentru a impiedica patrunderea parazitului in organismul sau sau pentru a-l neutraliza si distruge. Aceste reactii pot avea efecte favorabile pentru gazda si nefavorabile pentru parazit si invers. Exista si situatii in care se instaleaza o stare de echilibru care poate dura o perioada mai scurta sau mai lunga de timp.

In reactiile de aparare ale gazdei intervin sistemele componte

-          Subsistemul celular - prin fagocitoza, hipertrofie celalra, hipereozinofilie

-          Subsistemul tisular - hipertofia si hiperplazia tisulara, incapsulare (granuloame), inflamatii (exsudaive, proliferative, acute, cronice)

-          Subsistemul umoral - prin actiunea imunitatii naturale sau dobandite. Pot aparea si alterari ale raspunsului imun.

7. Caracterizare generala a protozoarelor

Protozoarele sunt organisme din increngatura Protozoa, eucariote unicelulare, cu perete necelulozic, cu nucleu dine delimitat. Pot si uni sau binucleate. Au citoplasma diferentiata in endo si ectoplasma si prezinta incluziuni citoplasmatice.

Hranirea se face prin transport activ de substanta (osmoza, pinocitoza, fagocitoza).

Reproducerea poate fi

-          Asexuata - prin bipartitie (longitudinala sau transversala), inmugurire sau schizogonie

-          Sexuata - prin gametogonie cu gameti si conjugare.

Clasificare generala a protozoarelor

-          Clasa Sarcomastigophora (flageli si/sau pseudopode) - subclasa Sarcodina (Rizopoda) cu pseudopode si subclasa Mastigophora (Flagelata) cu flageli

-          Clasa Apicomplexa (Sporozoa) - fara organite de miscare, prezinta spori cu sporoblasti si un complex apical

-          Clasa Microspora - fara organite, cu spori complecsi unicelulari

-          Clasa Mixozoa - fara organite, cu scpori complecsi pluricelulari

-          Clasa Ciliata - cu 2 nuclei si cili

8. Durina cabalinelor (sifilisul cabalin)

Mastigoforoza produsa de flagelatul Trypanosoma equiperdum cu localizare la nivelul mucoasei genitale si sange si cu transmitere pe cale sexuala. Se manifesta pin edeme, ulcere, inflamatii, paralizie progresiva.

Trypanosoma equiperdum este un protozoar flagelat, de forma ovala (suveica), de 18-28 microni, cu nucleu mare, rotund sau oval, situat central, cu citoplasma granulara, un flagel care delimiteaza mebrana ondulanta dupa care devine liber.

Hranirea se face prin osmoza. Reproducerea este asexuata prin bipartitie.

Surse de infestare sunt animalele bolnave, insectele hematofage

Contaminare - prin contact sexual sau experimental prin producerea de microleziuni la nivelul mucoasei genitale sau bucale.

Patogenitatea este data de puterea mare de multiplicare si are 3 teorii - asfixica, toxica, hipogliceminata.

Exista 2 suse

-          Susa africana - este mai virulenta, produce tripanosomie, se poate reproduce in laborator

-          Susa europeana - mai putin virulenta, nu produce tripanosomie, nu se reproduce in laborator.

Boala se manifesta sub forma - cronica, acuta, atipica si latenta.

In forma cronica exista 3 faze

-          Faza 1 - dureaza 10-15 zile

-          Faza 2 - mai agresiva la susa africana, dureaza peste un an

-          Faza 3 in care apar semnele nervoase, paralizia si chiar moartea

In primele doua faze din forma cronica boala se manifesta sub forma de vezicule, ulceratii, edeme. In faza a treia a formei cronice apar ramolismentulmaduvei spinarii, cahexia, nevrite, polinevrite.

In forma acuta boala se manifesta si hipertrofie splenica si hepatica, paralizii, si febra peste 40 de grade. Se manifesta la susa africana.

Forma atipica se intalneste in focare enzootice iar forma latenta in focare enzootice de lunga durata.

Prognosticul este favorabil daca se intervine in primele doua faze ale formei cronice si in forma acuta.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si paraclinice (ELISA). Se poate completa cu un examen microscopic.

Tratament - Salvarsan, Neosalvarsan, Atoxil

Profilaxie - controlul animalelor, castrarea masculilor fara valoare zootehnica, boala carantinabila si declarabila.

9. Trichomonoza taurinelor (avortul tricomonotic)

Boala parazitara produsa de flagelatul Trichomonas foetus (trichomonas genitalis bovis) cu localizare la nivelul mucoasei genitale. Se transmite prin monta sau prin insamnatari cu material seminal contaminat. Se manifesta prin inflamatii uterovaginale, avort si infecunditate la femele. La masculi boala are o evolutie clinica stearsa sau inaparenta.

Trichomonas foetus este un flagelat din familia Trichomonadiidae, cu corp piriform, de 12-16 microni, cu 4 flageli (3 liberi, si 1 orientat recurent), 4 blefaroblasti, nucleu mare si axostil.

Hranirea se face prin osmoza cu secretiile mucoaselor. Reproducere asexuata prin bipartitie, se cultiva bine in vitro. Rezistenta mare la mediul extern.

Surse de infestare - masculi cu infectie cronica latenta.

Contaminare - monta cu masculi neocntrolati si folosirea materialului seminal necongelat.

Boala se manifesta

-          La femele - inflamatii ale aparatului genital (vaginite, cervicite, metrite, piometru)

-          La masculi - inflamatii ale furoului, penisului, uretrei

-          La avorton - leziuni necrotice nespecifice

Patogenitatea este data de puterea mare de multiplicare, a mobilitatii crescute si a propagarii ascendente spre uter.

Diagnosticul se pune pe baza anchetei epidemiologice corelate cu manifestarile clinice caracteristice. Se efectueaza si un examen microscopic. La avortoni se examineaza si lichidul din cavitati.

Prognosticul este clinic favorabil dar grav economic.

Tratamentul

-          Administrarea de tricomonacide

-          La vaci - bujiuri cu nitrofuran, comprimate cu metronidazol

-          La masculi - spalaturi cu metronidazol si unguent cu tripoflavina

Profilaxie - controlul periodic si sistematic al fermelor de vaci si al centrelor de insamantare, carantina animalelor noi venite, neintroducerea animalelor bolnave in fermele indemne, castrarea masculilor fara valoare zootehnica.

Referat: Biologie celulara - secretia celulara, secretie exocrina Referat: Genetica umana - tipuri mendeliene de eredit

10. Trichomonoza altor mamifere

a. Trichomonoza suinelor

Se intalneste mai ales la tineret. Este produsa de T suis, buttreyi, rotuna. Are localizare la nivelul intestinului subtire si gros. Se manifesta ca un sindrom dizenteriform. Se produce in conditii favorabile (stres, infometare).

b.Trichomonoza manjilor

Produsa de T equi, fecalis. Localizare la nivelul cecumului si colonului. La adulte evolueaza asimptomatic, dar sunt purtatoare. Se manifesta ca sinfrom diareic si deshidratare.

c.Trichomonoza carnivorelor

Intalnita la catei si pisici. Produsa se T canistomae si felistomae. Localizare la nivelul mucoasei bucale. Se produce excesiv, masiv si devine patogena. Produce gingivite si stomatite.

11.Trichomonza pasarilor

Afecteaza mai frecvent tineretul aviar, mai ales porumbelul, gaina, curca si rata. produce leziuni digestive, incetinirea cresterii, mortalitate.

Se intalneste cu precadere in fermele si crescatoriile cu deficite nutritive si igiena precara.

Boala este produsa de T gallinae sau T columbae, un flagelat piriform de 9-15 microni, cu 4 flageli (3 liberi, 1 recurent) cu localizare la nivelul cavitatii bucale, esofagului, gusii, ficatului, intestinului subtire si cecumurilor. Afecteaza porumbelul, galinaceele si pasarile salbatice.

Alte specii - T gallinarium, eberthi, anatis, Cochlosoma anatis.

Receptivitate crescuta au puii si bobocii de pana la 4 luni.

Surse de infestare - adultele purtatoare si tineretul bolnav.

Contaminare -  pe cale orala odata cu hrana si apa de baut.

Patogenitatea este data de virulenta tulpinii, varsta si starea fiziologica a pasarii. Cea virulenta tulpina este considerata T gallinae.

Leziunile sunt predominant de tip necrotic. Leziuni la nivelul cavitatii bucale care in timp se transforma in noduli cazeosi de diferite marimi. Leziuni la nivelul intestinului (enterotiflita catarala sau pseudomembranoasa). Leziuni la nivelul ficatului - hepatita necrotica insulara.

Boala evolueaza sub forma acuta la tineret si cronica latenta la adulte. Forma cronica este mai rar intalnita si se caracterizeaza prin prezenta exsudatului buco-faringian cazeos cu miros fetid.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a anchetei epidemiologice coroborate cu examenul raclajului buco-faringian.

Tratament - se administreaza intregului efectiv metronidazol, ranidazol, spartix, hepsida.

Profilaxie - igiena padocurilor si a volierelor, separarea tineretului de adulte, alimentatie bogata, chimioprofilaxie.

12.Histomonoza/boala capului negru/tiflohepatita

Este o mastigoforoza contagioasa care afecteaza mai frecent tineretul de curca si de gaina si mai rar fazanul si gasca. Boala este produsa de Histomonas meleagris care are localizare la ivelul aparatului digestiv si produce tulburari digestive, hepatice, distrofice.

Histomonas meleagris face parte din familia Monocercomonadidae si este un flagelat polimorf cu trei forme de existenta

-          Vegetativa - sferica, ovala, 5-20 microni, 1-4 flageli, localizare la nivelul mucoasei cecale si mai rar in ficat

-          Ameboidala - fara flageli, 8-15 microni, cu pseudopode digitiforme sau filiform, localizare intracelulara

-          Chistica - mica, 5 microni, fara flageli, cu localizare in excrementele de pasare si ouale si larvele de Heterakis gallinae

Este un parazit obligatoriu care se hraneste cu secretiile celulare si flora microbiana.

Are mobilitate scazuta. Se reproduce asexuat prin bipartitie. Are rezistenta scazuta in mediul extern dar o longevitate mare in ouale de Heterakis (1 an).

Receptivitate crescuta o au puii de 4-5 luni.

Surse de infestare - adultele purtatoare, pasarile care au trecut prin boala, pasarile bola ve care au ramas in rezerva.

Rezervor principal - ouale de Heterakis.

Contaminare - ingerarea chistilor direct din excrementele de pasare si consumarea oualor de Heterakis.

Patogenitatea este data de multiplicarea excesiva a histomonodelor. Actiunile principale sunt inflamatorii si citohistolitice la care se adauuga actiunile florei enterale. Modificari la nivelul cecumurilor si ficatului.

In forma acuta - tiflohepatita fibrino-necrotica; inflamatia cecumurilor, depozite cazeoase.

In forma cronica - leziuni mai discrete, aderenta cecumurilor la organele din jur.

Diagnosticul se pune pe baza tabloului clinic si a datelor epidemiologice cu confirmare prin examen anatomo-patologic si coproparazitologic, examen histopatologic, cultural.

Prognosticul vital este rezervat spre grav iar cel economic este rezervat.

Tratament - metronidazol, furazolidona

Profilaxie - dehelmintizarea pentru Heterakis; profilaxie generala.

13. Eimeriozele

Sunt boli parazitare intalnite la numeroase specii de mamifere si pasari, fiind produse de diferite specii ale genului Eimeria. Aceste boli afecteaza mai ales tineretul aviar, leporid sau rumegatoarele.

Eimeriile sunt protozoare polimorfe, ele prezentand elemente diferite in corpul gazdei si in mediul extern.

Oochistul este elementul de rezistenta in mediul externe. Are forma  variabila (oval, ovoid, piriform, rotund), dimensiuni variabile (12-15 microni pana la 20-40 microni, putand ajunge in cazuri rare si la 80 microni). Prezinta substanta interna cu aspect granular, centrala, lasand loc in jur (oochist nesporulat). Ulterior, datorita conditiilot favorabile, acesta va sporula.

Unele specii prezinta micropil si opercul.

Substanta interna se divide, formand 4 sporooblasti (sporochisti) fiecare avand in interior 2 sporozoiti (oochistul sporulat).

Oochistul sporulat ingerat de gazda elibereaza sporozoiti. Acestia patrund inn celulele epiteliale intestinale, se maresc si cresc pe baza celulei gazda si dau nastere a trofozoitul cu aspect vacuolar.

Trofozoitul se transforma prin diviziuni nucleare in schizont tanar si matur cu merozoiti.

Merozoitii sunt eliberati prin ruperea celulei epiteliale si se repeta multiplicarea de 2-3 ori.

Merozoitii de generatia a 3-a patrund in celule formand gamonti - macrogamonti si microgamonti.

Microgamontii fecundeaza macrogamontii rezultand zigotul care isi dubleaza membrana transformandu-se in oochist sporulat si apoi in oochist nesporulat.

Aceste transformari se grupeazain 3 faze ale ciclului biologic:

a)      Faza schizogonica -> trofozoit  - schizont adult cu merozoiti (faza asexuata si endogena)

b)      Faza gametogonica -> formarea macrogamontilor - eliberarea oochistului (faza endogena)

c)       Faza sporogena -> sporularea exogenica

Patogeneza eeste dependenta de factori care tin de parazit si de gazda.

Factori care tin de parazit:

-          Unele au patogenitate mare (E tenella), altele mai slaba

-          Localizarea parazitului

Factori care tin de gazda:

-          Varsta

-          Starea fiziologica

-          Reactivitatea gazdei

-          Alimentatia

-          Conditiile de intretinere

Principalele actiuni ale eimeriilor:

a)      Actiunea mecanica - distrug enterocitele, celulele epiteliale, mucoasa, submucoasa, capilarele sanguine -> dischinezie, malabsorbtie, maldigestie -> rahitism, dismineraloza, encefalomalacie

b)      Actiunea toxica - datorita toxinelor parazitului care actioneaza ca antivitamine si asupra organelor hematoformatoare

c)       Actiunea inoculatoare - ruperea barierei epiteliale favorizeaza patrunderea bacteriilor, micetiilor, fapt care agraveaza patogeneza.

Imunitatea are un rol deosebit in evolutia bolii, fiind naturala sau dobandita. Cea naturala apare in urma trecerii animalului prin boala sau in urma vaccinarii.

Diagnosticul se stabileste prin datele epidemiologice confruntate cu cele clinice, anatomo-patologice si examen microscopic.

Intotdeauna este necesara stabilirea stadiilor de dezvoltare a eimeriilor.

14. Tratamentul eimeriozelor (grupe majoore de anticoccidiene)

15. Eimerioza puilor de gaina

Are evolutie grava mai ales la puii de gaina crescuti in sistemul intensiv, unde boala produce pierderi mari prin scaderea ritmului de crestere si scaderea sporului de crestere.

Mortalitate peste 70% in evolutia acuta.

Boala evolueaza mai rar in forma mai usoara in cresterea extensiva.

Specii  - E hagani, acervulina, mittis, maxima, necatrix, brunetti, tenella

Prezinta paraziitism strict specific, parazitand un anumit segment al tubului igestiv.

Oochisturile au dimensiuni variate si specificitate in functie de specie. Rezistenta oochistilor:

-          Sol de 10-15 cm - 6 luni

-          Padoc la umbra - 2 ani

-          Nu rezista la dezinfectante

Sursa de infestare sunt puii bolnavi, cei trecuti prin boala, pasari adulte cu forme subclinice sau cronice.

Calea de contaminare - prin oochisti sporulati

Receptivtate - tineret pana la 90 de zile, foarte sensibili sunt puii de 10-40 de zile; starea de intretinere este un factor favorizant; este influentata de rasa.

Dinamica si evolutia bolii:

-          Influentata de conditiile si factorii de crestere, dar si de presiunea de infectie

-          Sistem intensiv - evolueaza tot timpul anului

-          Sistem extensiv - mai frecvent primavara si vara

Tablou clinic:

Perioada de incubatie - 5-10 zile

Forma acuta: intalnita la puisori; inapetenta, anorexie, diaree alb varoasa la inceput apoi sangvinolenta, polidipsie, adinamie, horiplumatie, paralizii, mortalitate dupa 5-7 zile de 70-90%. Puii care supravietuiesc sunt hipotrepsiici.

Forma subacuta - intalnita la tineret; evolutie insidioasa; diaree intermitenta, slabore, rahitism, mortalitate 20%

Forma cronica - intalnita la puii mai mari; diaree; la pasarile ouatoare - slabire si scaderea ouatului.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, epidemiologice cu confirmare coproscopica (forma acuta - schizonti si merozoiti, forma cronica - oochisturi)

Profilaxie: bazata pe masuri geneale si specifice; dezinfectie, dezinsectie, deratizare, respectarea principiului "totul plin, totul gol", respectarea tehnologiilor de crestere, asigurarea factorilor de microclimat optim, chimiopreventie.

Tratament: nicrazen, clopedol, monenzim, amprol, clinacox, imeriocide, zvalen, darcigal.

16. Eimeriozele altor specii de pasari

a)      Eimerioza puilor de curca - produsa de E adenoides, meleagri vitis, galopavones. Evolueaza in sistemul intensiv de crestere. Mortalitate peste 10%, dar in perioade acute ajunge si la 50%. Tablou clinic si profilaxia sunt asemanatoare cu cele de la gaina.

b)      Eimerioza bibilicilor - produsa de E numidal, colchici, duodenalis, pacifica.

c)       Eimerioza fazanilor - produsa de E phasiani, duodenalis, colchici, pacifica. Evolutie asemanatoare cu forma subacuta la gaina - evolutie insidioasa, diaree intermitenta, slabire, rahitism, mortalitate 20%

d)      Eimerioza plamipedelor - produsa de E anatis, danailovi. Poate fi intestinala si digestiva la gasca (E anseris, noceus, parvula la rata; E tizzeria, perniciosa) cu evolutie subacuta si tratament cu sulfamide; renala (E truncata) ce produce hipertrofia rinichilor, congestia acestora si produce tulburri locomotorii, tratament cu sulfamide

e)      Eimerioza porumbeilor - produsa de E columbae, columbarum, laelseana. Mortalitate 15-20%. Simptome - diaree, abatere, lipsa dezvoltarii. Tratament - sulfamide, amprolium, furazolidona.

17. Eimerioza taurinelor/diareea rosie

Deosebit de grava producand intarzieri de crestere sau mortalitate la vitei.

Produsa de E zurni, bovis, bukidnonensis, auburnensis, helenae.

Localizarea formelor schizogonice se face in intestinul subtire, iar a celor gametogonice si sporogonice in intestinul gros, cecum si rect.

Are rezistenta de peste 2 ani in mediul extern (oochisturile).

Receptiv este tineretul de 22-60 de zle, fiind favorizata de conditii deficitare de igiena.

Animalele care au trecut prin boala sunt purtatoare si elimina coccidii prin fecale.

Contaminare pe cale bucala.

Leziuni - zona piloasa a trenului posterior murdara de fecale; mucoase palide, anemice; mucoasa intestinala congestionata; fecale lichide, hemoragice, fetide.

Simptome - cel mai important semn este diareea.

a)      Forma acuta - evolutie 3-6 zile; fecale moi, diareice chiar hemoragice; tenesme, gemete; incubatie aproximativ 20 de zile; inapetenta; anorexie; anemie; deshidratare; polidipsie; moarte

b)      Forma subacuta - diaree fara sange; polidipsie; anemie; prezenta la viteii peste 3-4 luni

c)       Forma cronica - diaree permanenta; slabire; cifoza si tenesme; complicatii pulmonare; morbiditate peste 50%.

Diagnosticul se pune in functie de caracterele epizoologice, anatomo-clinice cu confirmare microscopica.

Tratament - amprolium, monensin, clorovit, galisan.

Profilaxie - izolarea purtatorilor si bolnavilor; dezinfectia adaposturilor.

18. Eimeriozele ovinelor si caprinelor

Intalnite frecvent la miei.

Exista 13 specii la ovine - E arloingi, ahsata, faurei, intricata, crandalis, parva, danielle, gilruthi.

Semnele clinice apar dupa o incubatie de 14-21 de zile, la mieii de 1-4 luni cu o forma acuta cu diaree uneori hemoragica, apetit capriicios, stare depresiva, deshidratare, anemie, slabire, enoftalmie. Moartea apare dupa 77-10 zile, in procent de 10-30%.

La iezi evolutia este grava, cu anorexie, diaree, fecale hemoragice, anemie, slabire, ataxie.

Leziuni - enterocolita catarala; hemoragie; tiflocolita ulceroasa; hipertrofie hepatica si renala. La iezi - enterocolita catarala hemoragica si hipertrofia ganglionilor mezenterici.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, a modificarilor anatomopatologice cu confirmarea examenului microscopic.

Tratament - suldrazin, sulfaveridin, sulfaquinoxalina, carbadox, dimetridazol.

Profilaxie - dezinfectie, izolarea animalelor purtatoare si eliminatoare de eimerii, administrarea de amrpolium, monensin si lasalocid.

19. Eimeriozele suinelor si ecvinelor

a)      Eimerioza suinelor

Semnalata la porcii de 3 saptamani - 3 luni, in sistemele de crestere intensiva. Contaminarea se face de la animalele adulte, mai ales la scroae, care sunt purtatoare.

Produsa de - E deblieki, scabra, perminuta, spinosa, polita, suis, porci, romanie, Isospora suis.

Patogenia se realizeaza prin actiunea mecanica a eimeriilor care distrug celulele epiteliului intestinal.

Leziuni - inflamatia catarala si hemoragico-necrotica

Forma acuta - subfebrilitate, inapetenta, diaree, deshidratare, anemie.

Forma subacuta si cronica - semne mai sterse si intarziere de crestere.

Diagnosticul se confirma microscopic prin examen direct sau metode de flotatie si prin examen anatomo-clinic.

Tratament - amprolium, sulfaguanidina, galisan, dimetridazon.

Profilaxie - aceleasi ca la tratament, decoquinat, lasalocid.

b)      Eimerioza ecvinelor

Diagnosticata mai rar. Produsa de E leucarti. Apare la caii peste 2 luni.

Manifestare - inapetenta, diaree, anemie, subfebrilitate, moarte (in 12 ore)

Leziuni - congestii, hemoragii, enterita hemoragica, edeme.

Diagnosticul se pune pe baza examenului anatomo-clinic si a celui microscopic.

Tratament - sulfaguanidina, sulfamiina, rehidratare, vitamica C.

20. Isosporoza si eimerioza carnivorelor

21. Criptosporidioza

Protozooza neonatala intalnita la mamifere si pasari, dar si la pesti sau reptile. Produsa de protozoare din genul Criptosporidium, fam. Criptosporidiidae. Boala caracterizata prin tulburari digestive, sindrom diareic, bursita, bronsita.

Exista 2 specii majore - C parvum si muris.

Paraziteaza in jejun, ileon, intestin gros; pasari - aparat respirator si urinar.

Fazele ciclului biologic (sporogonie, schizogena, gametogena) se realizeaza in tubul digestiv.

Oochist mic (6-7 microni), sferic sau usor ovalar, cu 4 sporozoiti dispusi in potcoava.

Surse de infestare sunt animalele bolnave ce elimina oochisti sau animalele purtatoare.

Oochisti rezistenti in mediu extern in conditii favorabile (3 luni).

Contaminare pe cale digestiva si aerogena.

Sunt receptive toate speciile de mamifere, fiind influentata de varsta si de imunitatea animalului.

Patogeneza este datorata dezvoltarii particulare a criptosporidiilor, dezvoltarii intracelulare , extracitoplasmatic. Dupa patrunderea in tubul digestiv se ataseaza de peretele membranei, perforeaza membrrana celulara si formeaza vezicula parazitofora. Dezvoltarea veziculei determina atrofia si necrobioza mecrovililor intestinali, perturband motilitatea si absorbtia intestinala. Vezicula afecteaza canalele de Na si K de la nivelul membranei cu schimbarea inversa a fluxului, rezultand o diaree de tip secretor, urmand deshidratarea si slabirea.

La pasari - caile respiratorii - inflamatii si necroze locale, bronhopneumonii, pneumonii.

Leziuni - enterite, tiflite, tiflo-colita catarala, balonarea anselor intestinale,  zone de necroza.

Tablou clinic - manifestarile apar dupa o incubatie de 5-10 zile; sindrom diareic postnatal; sindrom respirator; bursita; diaree apoasa; deshidratare; slabire; moarte pana la 3-7 zil; mortalitate peste 50-60%.

Diagnostic - tablou clinic si date epidemiologice, examenn coproparazitologic  (metoda Willis), examen serologic.

Prognostic - rezervat spre grav cu tratament dificil.

Tratament - sulfamide, tratament general de sustinere

Profilaxie - igienizarea adaposturilor, igiena alimentatiei la sugari, eliminarea rapida a dejectiilor, dezinfectii periodice, chimiopreventie, imunoprofilaxie.

22. Sarcocistoze

Protozooze produse de coccidii dixene din genul Sarcocystis. GD - omul. GI - diverse specii de mamifere si pasari, chiar si pesti.

Evolueaza subclinic la animale, dar cu semne clinice grave. Uneori este letala pentru om.

Produsa de:

-          Bovine - S bovicanis, bovifelis, bovihominis

-          Suine - S suicanis, porcifelix, suihominis

-          Ovine - S ovicanis, ovifelis

-          Iepuri - S cuniculis, canis, felis, hominis, lepori canis, leporifelis, leporihominis

-          Gaina - S horvathi, gallinarum

-          Rata - S rileyi

-          Cerb - S hemionilatrantis

-          Caprioara - S gracilis

-          Om - S lindemani - GI omul (sarcochisti in musculatura), GD - caine, pisica.

Oochistii sunt de tip isospora (2 sporoblasti cu 4 sporozoiti). Peretele oochistului se muleaza pe cei 2 sporoblasti astfel incat oochistul are forma particulara. Este posibil ca peretele oochistului sa se rupa in tubul digeestiv al gazdei si sa fie eliberati sporoblasti cu infestarea GI.

In peretele intestinului GI se realizeaza o prima schizogonie rezultand merozoiti care patrund in endoteliul vascular, fiind diseminati in organism, urmand apoi cea de-a doua schizogonie.

Multiplicarea schizogonica are loc mai ales in musculatura cu activitate intensa, a limbii, esofagului, miocard, intercostali.

Rezulta sarcochisti de 50-150 microni cu perete simplu si merozoiti.

Macrochistii (aproximativ 500 microni-cativa mm) au peretele dublu, mai gros, trimit travei care impart peretele in loje in care se gasesc metrocite, iar catre centru au merozoiti.

Sarcochistii macro/micro ingerati de GD elibereaza merozoiti care patrund in peretele tubului digestiv si realizeaza gametogonia.

Perioada prepatenta la GD dureaza 9-12 zile dupa care incepe eliminarea oochistilor (masiv timp de 40-60 de zile).

La GI prima schizogonie are loc la 3-5 zile, iar formarea sarcochistilor dureaza 60 de zile.

Sursa de infestare - carnivoree - caini 16%, pisici 8%, vulpi 6%.

Contaminarea se face pe cale digestiva si la GD si la GI.

Oochistii si sporoblastii au rezistena mare la mediu (2,5 ani)

Mecanismele patogenetice (agresivitatea) sunt dependente de specia de Sarcocystis si doza infeestanta, fiind insa mai grave la am decat la animale.

Carnivore - infestarile sunt subclinice

Om - tulburari digestive; S suihominis - tulburari grave, sindrom dizenteriform, colaps circulator, exitus.

Leziuni la carnivore - eroziuni, necrobioze ale epiteliului intestinal.

Leziuni la bovine - experimental - avort, encefalomielite, sindrom febril, prostratie.

Diagnosticul este dificil de precizat pe baza semnelor clinice, fiind asimptomatic. La examenul necropsic - sarcochisti in musculatura limbii. Examen serologic - imunofluorescenta.

Prognostic - vital este favorabil, economic si social este grav.

Tratament - nu se realizeaza un tratament curent (la GI). La GD - la carnivore se administreaza sulfamide, la vitei (experimental) se administreaza amprolium.

Profilaxie - igiena generala, limitarea accesului carnivorelor, reducerea numarului carnivorelor si control parazitologic periodic, interzicerea carnii crude in hrana carnivorelor.

23. Toxoplasmoza

Protozooza, grava parazitozoonoza produsa de coccidia dixena Toxoplasma gondi. Are specificitate pentru GD (pisica), dar poate aveapeste 300 de specii pentru GI (mamifere, pasari, reptile). Evolueaza mai grav la tineret si la organismele imunosupresate. Are manifestari nervoase, pulmonare, avorturi, obtinerea de produsi cu malformatii.

Toxoplasma gondi este o coccidie dixena din familia Sarcostidae a carei GD este pisica, avand localizare in tubul digestiv unde are loc gametogonia (astfel se elimina oochisti). Oochistii sunt de tip isospora (2 sporoblasti cu 4 sporozoiti), 10-14 microni.

Oochistul ingerat de GI se inchisteaza si elibereaza sporozoitii care patrund in peretele inestinal si realizeaza prima schizogonie cu formarea de vacuole parazitiforme cu producerea de merozoiti. Acestia patrund in circulatie, disemineaza in organism (celule nervoase, retine, coroida, sistem reticulo-endotelial) unde se realizeaza urmatoarea schizogonie (schizonti) in 24 de ore. Aceasta diviziune duce la formarea pseudochistilor toxoplasmicisi diseminarea de noi trachizoiti.

Chistii toxoplasmici (creier, ochi, peretele uterului gestant, alte organe, musculatura) apar  dupa 7-8 zile si reprezinta forma de mentinere a toxoplasmelor pe o perioada mai lunga de timp. Sunt responsabili de mecanismele patogenetice.

Surse de infestare - animalele bolnave, mai ales cu infectie latenta.

Contaminare - cale bucala, transplacentara, galactogena, transcutanata.

Cele mai receptive animale sunt soarecii, iepurii, cobaii, ovinele, tineretul animal, animalele imunosupresate, femelele gestante.

Mai rezistente sunt cabalinele si bovinele.

Mecanismele patogenice sunt datorate multiplicarii sistemice a toxoplasmelor in celule. Dezvoltarea masiva duce la necroze.

Leziuni - forma acuta - ascita, degenerescente si focare miliare necrotice, limfonoduli mariti, degenerescente neuronale, congestii, procese fibrinoase, ulcere (carnivore).

-          Forma cronica - focare necrotice, calcificari.

Tablou clinic:

a)      Forma acuta - se intalneste la tineret, animale imunodeficiente. Manifestari - sindrom nervos, cardio-pulmonar sau digestiv, metrite, avort sau avorturi cu malformatii. Bovine - diaree profuza, deshidratare, inapetenta. Ovine - jetaj, insuficienta respiratori, ataxie. Caprine - dispnee, diaree, febra, tremuraturi. Carnviore - poate fi cofundata cu boala Carre. Pasari - tulburari digestive si nervoase.

b)      Forma cronica - simptome clinice sterse sau asimptomatic.

Diagnostic - pisica - examen coproscopic pentru oochisti

-          Celelalte specii - examen serologic, histologic

Tratament - daraprim, sulfatiazina, spiramicina, biseptol (om)

Profilaxie - impiedicarea accesului pisicilor in ferme, combaterea vagabondajului pisicilor, distrugerea cadavrelor, educatia sanitara a populatiei.

24. Besnoitioza, pneumocistoza  si neosporoza

a)      Neosporoza

Protozooza produsa de Nneospora caninum 9coccidie dixena), cu GD cainele si GI bovinele. N caninum se aseamana cu toxoplasma.

Manifestari:

-          Caine  - semne ale encefalomielitei necrozante, cu manifestari nervoase, musculare, cutanate

-          Taurine - avort 16-30% ->90%

Diagnostic - serologic prin ELISA cu confirmare prin imunohistochimie din creierul avoronilor

Tratament - nu e sterilizant, sulfamide, indamicina, trimetroprim, lasalocid

b)      Besnoitioza (Globidioza, anazarca bovinelor)

Protozooza ce afecteaza doar bovinele. Produsa de protozoarul Besnoitia besnoiti, coccidie dixena cu GD pisica  si GI bovinele.

La pisica - simptome subclinice aproape asimptomatice

L bovine - sindrom de anazarca, depilare, dermatita cronica

Diagnostic - eexamenul frotiurilor prin amprenta sau biopsii, bioproba pe pisica sau iepure.

Tratament - dificil, sulfamidoterapieprofilactic i.v., tratament pentru dermatita.

c)       Pneumocistoza

Pneumonie interstitiala cu caracter de zoonoza. Produsa de Pneumocistiscarinii, un protozoar ubicvitar. Evolutia este favorizata de imunodeficienta (persoane cu HIV, dupa chimioterapii sau corticoterapii indelungate).

Se intalneste mai ales la manjii Pur Sange Arab, cu o evolutie cu semne respiratorii grave si mortalitate la manjii de 2 zile-2 luni.

La suine si iepure - apare in momentul intarcarii.

Tratament - substante antibacteriene, antibiotice, antiprotozoare, clotrimoxazol, pentamidin, sulfamide.

25. Babesioza

26. Theilerioza

27. Microsporidioze

Boli parazitare produse de protozoare din clasa Microscpora, ce produc spori unicelulai cu structura complexa. Sporul este oval, de aproximativ 12 microni lungime, peret gros la interior, 1-2 nuclei.

Ciclul biologic 0 de regula monoxen, parazit obligatoriu, intracelular la nevertebrate si unele vertebrate.

Contaminare - prin ingestia sporilor, urmand faza proliferativa cu multiplicare prin schizogonii sau bipartitii repetate. Apoi urmeaza sporroggonia prin care se obtin sporonti ce produc sporoblasti din care rezulta sporii.

a)      Nosemoza albinelor (diareea alba a albinelor)

Microsporidioza ce afecteaza albinele adulte. Provoaca diaree si tulburari digestive. Produsa de Nosema apis (intestin mediu) ce prezinta doua forme - una sporulata si una vegetativa.

Sporozoit in celulele epiteliale ale intestinului ->trofozoit -> spooront -> sporoblasti ->spori.

Ciclul biologic dureaza 3-4 zile la temperaturi favorabile. Sporii au rezistenta mare la mediu (1-2).

Infestarea se face prin albine adulte si matci infeectate si obiecte de inventar apicol murdare de eexcremente.

Contaminarea se face pe cale orala prin ingestia sporilor.

Receptivitate - albine adulte, imbatranite sau slabite.

Parazitii au actiune mecanica iritativa asupra epiteliului intestinal - inflamatii, fenomene toxice, tulburari digestive, diaree, paralizie, mortalitate.

Forma acuta - albine agitate, abdomen balonat, nu pot zbura; matcile mor; multe albine moarte in stup.

Forma latenta - fara semne clinice evidente.

Diagnosticul se suspicioneaza pe baza anchetei epidemiologice, a semnelor clinice cu confirmare prin examen microscopic.

Prognostic - rezervat in formele acute

Tratament - fundin, nosemak, nosem

Proffilaxie - respectarea tehnologiei de crestere, igiena corespunzatoare, asigurarea rezervelor de hrana iarna.

b)      Nosemoza virmilor de matase  (pebrina, boala petelor)

Produsa de Nosema bombycis cu localizare in intestinul mediu si ovare la adulti. Cilcul biologic dureaza 4-10 zile.

Surse de infestare - larvele bolnave.

Parazitii au actiune mecanica, inflamatorie si toxica.

Contaminare pe care orala, transovariana si transstadiala.

Simptome - inapetenta, imobilitate, slabire, dezvoltare neuniforma, apar pete maronii pe cap.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice cu confirmare prin examen microscopic.

Prognosticul este grav economic si vital.

Tratament - flumidil B, cloramfenicol palmitat.

28. Balantidioza

Protozooza digestiva produsa de Balantidium coli. Localizare in  colon si cecum la omnivore, carnivore si rumegatoare.

Balantidium coli are doua forme:

-          Vegetativa - 80 microni, cili, localizare in tubul digestiv

-          Chistica - in fecale, 40-60 microni, sferica, 2 nuclei, fara cili, cu 2 membrane

Boala evolueaza ca o enterita cu diaree. Leziunile au aspect ulcerativ, uneori necrozant.

Tratament - metronidazol, dinametilin

Profilaxie - echilibru alimentar, conditii de igiena.

29. Entamoeba histolitica

Produce amoebioza, boala parazitara ce afecteaza mai ales omul (copiii). Este o boala conditionat patogena. Evolutia este conditionata de imunosupresie, evolutia altor boli, dezechilibru alimentar.

Poate evolua si la carnivore, porci, magari, capre.

Se transmite de la om la animale.

Manifestare clinica de tip digestiv, diaree, deshidratare, slabire.

Diagnosticul se pune prrin examen coprologic.

Tratament - derivati imidazolici, tinidazol, stovarsol, carbason

Profilaxie - masuri de igiena, mentinerea statusului imun.

30. Malpigamoeboza albinelor

Protozooza produsa de protozoarul Malpigamoeba melliphica. Localizare in intestinul subtire si tubii malpighi la albine. Are 2 forme - trofozoidala (vegetativa) si chistica.

Trofozoit in celulele epiteliului intestinal si malpighi.

Albinele bolnave elimina chistul. Chistii ingerati vor da nastere la trofozoiti.

Patogeneza este datorata multiplicarii masive a formelor trofozoidale.

Simptome - balonamentul albinelor afectare, diaree albicioasa.

Evolueaza primavara impreuna cu Nosemoza.

Leziuni la nivelul tubilor malpighi (ingrosati, celule distruse complet).

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice cu confirmare prin examen microscopic.

Tratament - noetektin

Profilaxie - conditii optime de crestere, intretinerea stupinelor, rezerva de hrana iarna, controlul bolii, chimiopreventie.

31. Giardioza

Este o zoonoza cu localizare digestiva, cu un tablou clinic polimorf la om si sindrom diareic la tineretul aviar. Este produsa de specii din genul Giardia.

Acest gen face parte din familia Hexamitidae, fiind un protozoar flagelat cu 4 perechi de flageli, piriform, convex dorsa, concav ventral, cu un disc adeziv pe fata ventrala, dimensiuni de 10-20 microni la forma vegetativa si oval, de 10-15 microni la forma chistica.

Specii - G intestinalis, canis, catii, bovis, caprae, cuniculi, muris.

Sursele de infectie sunt inddiivizii bolnavi, mai ales tineretul cu semne clinice, dar si adultii purtatori.

Chisturile de giardia rezista in mediu aproximativ 3 luni, dar nu si in conditii de putrefactie. Contaminarea se face pe care digestiva, prin ingerarea formei chistice.

Are o specificitate larga (om - G muris, totti, intestinalis).

Patogeneza se datoreaza multiplicarii masive a giardiilor care invelesc sau tapeteaza zone inttinse de mucoasa intestinala.

Cadavrul este de regula  cahectic, iar zona perianala este murdara de fecale.

Giardioza are evolutie latenta, uneori subclinica mai ales la adulti; la tineret - sindrom diareic acut sau cronic, sllabire, deshidratare, mortalitate 2-3%.

Diagnosticul se stabileeste pe baza taboului clinic cu confirmare prin examen microscopic (colorare cu Lugol; metoda Blagg).

Prognosticul este favorabil la adulti si la animalele cu stare buna de intretinere si este rezervat la cele cu imunodeficiente.

Tratament - metronidazol, furazolidon, fenbendazol, vitamine

Profilaxie - igiena, alimentatie corespunzatoare, dezinfectie, dezinsectie, deratizare

32. Leishmanioza

Produsa de protozoarul din genul Leishmania, protozoar dixen, care nu produce chisti si se transmite prin insecte sau contact.

Flagelul protozoarului nu depaseste marginea celulei snu formeaza membrana ondulanta,

Leishmania produce leismanioza la om

Are trei forme:

-          Viscerala (Leishmania donovani) - febra, anemie, splenomegalie, hepatomegalie, sindrom hemoragic

-          Cutanata (Leishmania tropica) - forme ulceroase, macula, papulam crusta

-          Muco-cutanata (Leishmania brasiliense) - leziuni ulceroase muco-cutanate, forme ganglionare cu hiperadenopatii.