Muschii scheletici - endomisiumul, perimisiumul

MUSCHII

Muschii scheletici sunt organele active ale aparatului de sustinere si miscare. Ei sunt alcatuiti din patru componente distincte histologic: fibre musculare striate; componente conjunctive, reprezentate de epimisium, perimisium  si endomisium; vase sanguine si limfatice; formatiuni nervoase.

Fibrele musculare striate scheletice apar relativ cilindrice, neramificate, cu extremitatile usor rotunjite. In majoritatea muschilor scheletici,fibrele musculare sunt mai scurte decat lungimea muschilor, fara a exista o relatie directa intre lungimea fibrelor musculare si lungimea muschiului ca organ. O extremitate a fibrei musculare scheletice se prinde de o formatiune conjunctiva intramusculara, iar cealalta extremitate se insera pe un tendon sau pe un sept conjunctiv din interiorul muschiului.

Fibrele musculare striate scheletice pot atinge lungimi de ordinul centrimetrilor (exemplu: 35 cm, in muschiul croitor la om). Lungimea fibrelor musculare scheletice reprezinta un avantaj functional deosebit de important, permitand realizarea unei viteze de contractie.

Grosimea fibrelor musculare scheletice atinge 25 - 100 mm, variind atat de la un muschi la altul, cat  si in cadrul aceluiasi muschi. La parturitie, fibrele musculare striate au o grosime relativ uniforma (de 6 - 7mm).In timpul vietii animalului, grosimea fibrelor musculare scheletice creste

cu varsta, diferentiat in functie de gradul si tipul de solicitare a diferitelor grupe de muschi. In muschii solicitati intens, grosimea fibrelor creste foarte mult, realizandu-se o hipertrofie de utilizare. In caz de imobilizare prelungita (dupa fracturi), fibrele musculare devin mai subtiri, producandu-se o hipotrofie de repaus, simpla, fara hipoplazie.

1. Componentele conjunctive ale muschilor striati

Endomisiumul este o fina teaca conjunctiva, alcatuita dintr-o retea de fibre de reticulina si fibre de colagen (de tip Y); ce inconjoara fiecare fibra musculara. Contine fibroblaste, macrofage, filete nervoase si capilare sanguine, lipsind capilarele limfatice. Capilarele sanguine, dispuse paralel cufibrele musculare scheletice, realizeaza numeroase anastomoze transversale, formand o retea perifibrilara; cu o densitate de 2 000 capilare sanguine/mm².

Perimisiumul, mai gros decat endomisiumul, format din fascicule de fibre de colagen (de tip III)  si elastice, inveleste fiecare fascicul muscular (perimisiumul intern) sau fascicule secundare si tertiare. Perimisiumul cuprinde arteriole,venule, capilare, limfatice si nervi.

Fasciculele de fibre musculare sunt mai subtiri in muschii implicati in miscari fine si mai groase in muschii care dezvolta o forta mare de contractie. Arhitectura realizata prin dispunerea fasciculelor si a perimisiumului, influenteaza forta de contractie pe care o dezvolta un muschi. Daca fasciculele sunt lungi si dispuse paralel cu axul longitudinal, muschiul realizeaza contractii ample, dar cu o forta mica. Daca fasciculele sunt dispuse oblic fata de insertiile conjunctive (exemplu, in muschii penati), se realizeaza contractii mai putin ample, dar cu o forta mai mare.

Epimisiumul (sau perimisiumul extern) este tesutul conjunctiv (cu mult colagen de tip I), ce inveleste muschiul ca organ, ancorandu-l de fascie. Structurile conjunctive din muschi se continua intre ele, cat si cu tesutul conjunctiv din structurile adiacente (tendon, aponevroze, fascii, periost

Analiza: ADN-ul exista in genomul uman Analiza: Dezvoltarea prenatala si nasterea - factorii ce influenteaza dezvoltarea

etc. ).

Tesutul conjunctiv dintr-un muschi scheletic ocupa circa 10 % din volumul sau, compartimentand muschiul in fascicule si facilitand contractia independenta a fasciculelor. Componentele conjunctive intramusculare indeplinesc un rol important in reglarea si integrarea contractiei unui muschi scheletic. Intrucat fiecare fibra musculara se contracta dupa legea "tot sau nimic", tesutul conjunctiv intramuscular permite o coordonare sub control nervos a contractiei muschiului ca organ unitar.

Cantitatea de tesut conjunctiv dintr-un muschi confera consistenta muschiului respectiv si calitatile sale alimentare. Cu cat un muschi scheletic contine mai putin tesut conjunctiv, cu atat este mai apreciat (exemplu, muschiul psoas). In tesutul conjunctiv intramuscular se observa

nuclei de celule endoteliale, de fibroblaste  si de neurolemnocite, care apar mai mici si densi, heterocromatici, decat nucleii fibrelor musculare. Proportia dintre aceste tipuri de nuclei variaza in functie de varsta.

2. Dezvoltarea musculaturii

Muschii scheletici, cu exceptia celor proveniti din mezoblastul arcurilor branhiale, se dezvolta din miotoamele siutate in regiunea dorso-laterala a somitelor. Celulele mezodermului se alungesc si devin mioblasti, in care apar, ca organite specifice, miofibrilele striate (in luna a treia, la hominide). Spre sfarsitul vietii intra- uterine, mioblasrii devin polinucleati. In partea a doua a gestatiei, se formeaza noi fibre musculare, atat prin diferentierea a noi mioblasti, cat si prin clivarea longitudinala a fibrelor existente. Nervii abordeaza de timpuriu fibrele musculare, in regiunea lor mijlocie (fig. ).

Fig.  Dispunerea miotoamelor:

1 - Miotoame preotice; 2 - Miotoame occipitale; 3 - Miotoame cervicale; 4 - Miotoame toracale; 5  -Miotoame lombare ; 6 - Miotoame sacrale.

Mioblastii proveniti din miotoame se deplaseaza, formand un grup dorsal, numit epimer, si altul ventral,numit hipomer. Din epimer se dezvolta musculatura extensoare a coloanei vertebrale, iar din hipomer se vor forma muschii trunchiului (toracali, abdominali) si muschii membrelor. Musculatura extremitatii cefalice, masticatoare, cutanata a fetei si laringiana se dezvolta din mezenchimul arcurilor branhiale.

Muschii netezi se dezvolta din celulele mezodermice siutate sub epiteliile care, in embrionul foarte tanar, delimiteaza lumenul tubului digestiv, canalele excretoare si canalele vasculare.

Miocardul se diferentiaza din mezodermul splanchnopleural. Tesutul nodal al cordului va fi format din miocite care isi pastreaza unele caractere embrionare.

Tulburarile de dezvoltare a musculaturii insotesc, de obicei, anomaliile scheletului sau pot imbraca aspecte minore, precum: - fascicule si  muschi supranumerari sau absenti; - anomalii de forma, de alcatuire sau de rapoarte; - insertii aberante.