Motto:

"Fixeaza-ti in minte chiar de acum o regula si un ideal de purtare carora sa te conformezi atat in singuratate cat si intre oameni, caci intelepciuna e a ta numai cand o dai altuia, astfel ea este numai in tine."

Nicolae Iorga

anatomia aparatului locomotor

Aspecte generale privind sistemul osos

Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul musculara, ambele asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.

Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar) legate intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor.

Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.

Datorita compozitiei chimice si arhitecturii substantei osoase, ele au proprietatea de a rezista la:

presiune

tractiune

torsiune

Rolul oaselor in organism

1. determina forma corpului, iarimpreuna cu articulatiile dintre ele, asigura suportul partilor moi;
2. participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia craniana, canalul verteberal, cutia toracica, bazinul );
3. sunt organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea articulatiilor si servesc capunct de insertie pentru muschi;
4. maduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din oasele late si scurte)are rol in hematopoeza;
5. deposit de substanta fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la nevoie (sarcina).

Structura oaselor

Oasele sunt organe tari si elastice.In structura lor predomina tesutul osos.

Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Tesutul osos este un tesut conjunctiv metaplaziat.

TESUTUL OSOS ESTE FORMAT DIN:

celule osoase

substanta fundamentale

substanta osoasa

CELULA OSAOASA - numita in stadiul tanar osteoblast, iar in stadiul adult osteocit, deriva din celula mezenchimala.

Osteocitele au forma ovala, turtita, cu numeroase prelungiri.

Ele sunt adapostite in mici cavitati stelate (fiziforme) sapate in substnta endamentala, numita osteoplasta.

Din peretii osteoplastelor pleaca numeroase canalicule subtiri care se anostomazeaza cu canaliculele osteoplastelor vecine.

Osteblastii  au o bogata aactivitate secretorire, participand la formarea oscinei si a unei fosfatoze. Osteoblastul se poate forma in osteoclast si invers.

Osteoclastul este o celula care intervine in procesul de formare a osului, indeplinind rolul de distrugere si limitare a formarii tesutului, in functie de necesitatile fiziologice.

Pe masura ce osteocitul imbatraneste, activitatea lui secretorie scade ca si volumul sau.

SUBSTANTA FUNDAMENTALA - a osului se compune din:

o parte organica

o parte minerala / anorganica

Componenta organica reprezita 34% si sete formata din oseina (substanta secretata de osteoblaste).

Componenta minerala reprezinta 66% din substanta fundamentala si este formata din minicristale de fosfat tricalcic la subrafata caruia sunt absorbite cristale foarte fine de carbonat de Mg si carbonat Na.

TESUTUL OSOS -formeaza scheletul corpului si reprezinta aparatul de sustinere a partilor moi ale organismului; este totodata un important rezervor de substante fosfocalcice.

In functie de structura si arhitectura sa, exista doua varietati de tesut osos:

TESUTUL OSOS COMPACT

TESUT OSOS SPONGIOS

TESUTUL OSOS COMPACT - formeaza diafiza vaselor lungi, portiunea externa a epifizelor si oselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.

Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:

in portiunea centrala de canalul medular

la exterior de periost.

Microscopic, substanta ososasa a diafizei, prezinta o serie de canale numite canalele Havers, acestea contin:

Eseu: Musculatura genunchiului - muschi cu actiune principala si secundara Referat: Olimpiada de Biologie - subiecte

capilare sanguine

terminatii nervoase

tesut conjunctiv lax in cantitate redusa.

In jurul canalelor Havers, substanta ososa este dispusa in lamele osoase concentrice, in grosimea carora se gasesc osteoblase ce contin osteocitele.

Scheletul lameleorl este format din oseina si fibre de calogen paralele intre lele. Fibrele de calogen din lamelele vecine au directii oblice, spiralate sau circulare.

Aceasta structura asigura o deosebita rezistenta a osului.

Un canal Havers impreuna cu lamelele din jur formeaza osteonul / sistemul Havers unitatea morfofunctionala a osului.

Intre sistemele haversiene se gasesc arcuri de lamele osoase, resturi de osteoane rezultate in urma remanierii ososase, formand sistemele internaversiene.

TESUTUL OSOS SPONGIOS - formeaza epifizele oaselor lungi, scurte si late. Este format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din mai multe lamele.

Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi diferite, numite areole, care dau osului aspect de burete.

Areolele si lamelele osoase sunt sisteme haversiene incomplete.

Areolele comunica intre ele si contin maduva osoasa.

Osteogeneza

Procesulde formare a osului se numeste osteogeneza.

Formarea scheletului osos caracteristic adultului, din scheletul cartilaginos al embrionului si fatului , presupune un lung proces care se incheie in jurul varstei de 25 ani.

Osteogeneza este de doua tipuri:

1. OSIFICARE DE MEMBRANA / DESMALA, prin care in modelul conjunctiv al osului, apar puncte de osificare care se intind in pete de ulei.

Celulele conjunctive se transforma in osteoblasti si secreta oseina. Prin impregnare cu saruri de Ca, in prezenta fosfatazelor alcaline, se formeaza osulprimar.

In faza urmatoare acesta va fi modelat prin procese de distrugere, de remaniere osoasa sub actiunea osteoplastelor si a fostfatazei acide formandu-se osul definitiv.

Acest tip de osificare este caracteristic oaselor cutiei craniene, oaselor fetei; prin osificare de membrana se face cresterea in grosime a osului si se formeaza calusul supa fracturi.

2. OSIFICARE DE CARTILAJ / ECONDRALA, prin care celullele cartilaginoase se hipertrofiaza si degeneraeaza. Substanata fundamentala a carilajului se distruge partial iar restul se va impregna cu Ca.

In fazaurmatoare, membrana care inveleste matricea cartilaginoasa a osului (pericondru), pleaca muguri conjuctiva vasculari spre celulele cartilaginoase distruse de osteogeneza.

Celulele acestui tesut devin osteoblasti si secreta oseina care se impregneaza saruri de ca si formeaza osul primar.

In oasele lungi, mugurii conjunctiva vasculari formeaza canalul medular.

In ultima faza are loc distrugerea si remanierea osoasa, sub actiunea osteoplastelor si se formeaza osul definitiv.

Acest tip de osificare este caracteristica majoritatii tipurilor oaselor corpului si totodata se face cresterea in lungime a osului, la nivelul cartilajelor de crestere (diafiza - epifizari).

Este un proces general al organismului controlat de sistemul nervos care coordoneaza activitatea mai multor factori:

mecanici;

endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali);

vitamine (vitamina d);

enzimatici (fosfalozele alcalina si acida);

factori metabolici.

Morfologia oaselor

Formarea oaselor este adaptatata functiilor pe care leindeplinesc in organism. Se impart in trei categorii:

oase lungi (humerus, radius,femur,tibie)

oase late (oasele calotei craniene, omoplatul)

oase scurte (oasele carpiene, tarsiene, vertebrele)

In canalul medular si canalele tesutului spongios se gaseste maduva oaselor care se prezinta sub trei varietati:

a)            maduva rosie / hematopietica se gaseste in majoritatea oaselor fatului si in oasele scurte ale adultului. Au rol in formarea gobulelor sangelui in perioada de dezvoltare a osului, maduva rosie participa la procesul de osteogeneza prin osteoblastii si osteoclastii diferentieti din celulele conjunctive medulare. In fracturi intervine formarea calusului.

b)            maduva galbena se afla in toate oasele adultului, exceptie osele late si scurte. Se caracterizeaza prin continutul de caelule adipoase, care ii dau culorea galbena. Este un depozit al organismului.

c)             maduva cenusie se gaseste in osaele varstnicului. Este formata preponderent din tesut conjunctiv si are rol de umplutura.

Maduva oaselor alcatuieste cu osul un intreg morfofunctional, avand aceeasi inervatie si vascularizatie.

Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste osul cu exceptia suprafetelor articulare. Este bogat inervat si vascularizat. Prin stratul extern, periostul participa la formarea osului, celulele sale transformandu-se in osteoblasti atat in procesul de dezvoltare a osului cat si in cazul de fracturi, formand calusul.

Vascularizatia osului este asigurata de artere si vene.

Rolurile importante ale maduvei sunt:

participa la formarea tesutului osos n timpul osificarii, rol osteogen;

rol hematopoetic, contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui;

constituie un factor mecanic, diminuand greutatea oaselor;

ca orice tesut adipos serveste ca substanta de rezerva

Scheletul - prezentare generala

SCHELETUL este alcatuit din vase grupate pe regiuni, formand elementul de sustinere si de protectie ale diverselor aparate:

Scheletul axial (format din craniu coloana vertebrala) si scheletul toracelui membrelor (superioare si inferioare).

SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene (neurocraniu) si oasele masivului facial (crescerocraniu).

NEUROCRANIUL (craniul cerebral) este alcatuit din optoase: patru neperechi (frontal, etneoid, sfenoid si occipital) si patru perechi (doua parietale si doua temporale fiecare cu detalii caracteristice).

VISCEROCRANIUL (splahnocraniu) este alcatuit din 14 oase diverse dintre care doua neperechi: vomerul si mandibula si sase perechi: maxilar, zigomatic, nazal, lacrimal, palatin si conca nazala inferioara.

SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei vertebrale, toracelui si bazinului osos.

COLOANA VERTEBRALA: formata din 33 - 34 vertebre suprapuse, avand fiecare caracteristici speciale.Pe regiuni se disting 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate intr-un singur os, osul sacru si 4 sau 5 vertebre invaluate si sudate intre ele formend osul coccis.

SCHELETUL TORACELUI - o componete a scheltului trunchiului este format din coloana brocala, de care cele 12 perechi de coaste: primele 7 perechi de coaste adevarate, 5 perechi de coaste false, dintre care 2 perechi sunt coaste foltante.

Acestea la randul lor se articuleaza pe resa anterioara si mediana - sternul - prin intermediul cartilajelor coastele exceptand coastele flotante (11-12).

SCHELETUL BAZINULUI cuprinde centura pelviana formata din cele doua oase coxale, articulate posterior cu osul sacru (articulatia sacrailiaca), iar anterior articulate intre ele prin semifiza pelviana. Bazinul (pelvisul) incheie terminal cavitatea trunchiului. Osul coxal este format, prin sudarea la puberate a 3 oase: ilium, ischium, puers unite prin cartilajul in Y, menajand intre ele si gaura obturata, inchisa de membrana obturatoare. Prin fata lor interna contribuie la constituirea foselor iliace si a stramtorii superioare a bazinului care formeaza limita intre bazinul mare si bazinul mic pe fata lor externa si central aflandu-se o cavitate scobita prin care se face articulatia cu capul femural.

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din piese osoase proprii fiecrui segment.

Umarul este format din oasele centurii toracale (scapulare), clavicula care  fixeaza membrul superior de torace (articulatia sternoclaviculara) si scapula (omoplatul) os plat de forma triungiulara.

Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata posterioara si superioara a toracelui (unghiul sau inferior corespunde coastei a 12-a si se articuleaza cu capul numeral prin intermediul cavitatii glenoide.

Bratul - prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distala cu antebratul  care prezinta osul radius, iar medial vena in pozitia de sustinere a maine. Aceste prin extremitatea distala se articuleaza oasele mainii: oase carpiene (8), metacarpiene (5) si falange.

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior are trei segmente:

coapsa, al carui schelet este format din femur;

gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;

piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele

FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si tromantere.

capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se articuleaza cu cavitatea cotiloida;

gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de pas in pas;

trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului cu corpul.

La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur patrulater care prezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre gat si corp se gaseste o proeminenta mai mica care prezinta trahanterul mic. De la trahanterul mare porneste spre trahanterul mic, creasta intreahanterica. Trahanterele si creasta intrahanterica servesc pentru insertii musculare.

Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si netede. Dintre muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea de linie aspra. In partea mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa; extremitatea superioara este trifurcata, iarextremitatea inferioara este bifuracta. Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Extremitatea inferioara este alcatuita din doua mase voluminoase ovoide, numite codili, un codil intern si unul extern. Pe fata anterioara, codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de scripete, trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei sunt despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei.

OASELE GAMBEI:

Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula.

TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai voluminoasa decat fibula.

Prezinta un corp si doua extremitati.

Extremitatea superiaora - este mai columnioasa decat cea inferioara, este formata din doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si condilul mediu.

Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile glenoide ale tibiei care se articuleaza cu condili femurali. Pe partea anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei. Corpul tibiei are forma de prisma triungiulara. Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul candilului lateral si merge in jos si medial; ea se numeste linia oblica a tibieisi serveste pentru insertia muschiului sobar si tibial posterior. Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei mijlocie, creasta anterioara.

Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Ea prezinta o fata articulara pentru trahelea astrogalului. La partea interna, extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei apofize numita maleala mediala, caresearticuleaza tot cu astrogalul. Pe fata laterala a acestei extremitati se gaseste o fateta articulara, fibula.

FIBULA - este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Este un os lung, mai subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei. Prezinta un corp si doua extremitati prin carese articuleaza cu tibia.

Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei. Pe fata superioara are o articulara pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de acesta este apofiza piramidala, apofiza stibiala. Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma triunghiulara cu suprafete neregulate, pentru insertia muschilor.

Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o ingrosare ovala, turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii ionferioare a tibiei. Pe fata mediala are  suprafete articulare pentru tibie si pentru astrogal.

ROTULA - os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea anterioara a genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o baza si un varf. Pe suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului iar pe ia se insera muschi si ligamente. Este cuprinsa in grosimea tendonului, muschiul cvadicepsla nivelul genunchiului, din care cauza este considerata un os sesanoid.

OASELE PICIORULUI

Piciorul este ultimul segment al membrului inferior, format di 26 de oase. Ca si la man, oasele sunt asezate in trei grupe: tarusul, metatarusul si falangele.

TARUSUL - format din 7 oase scurte, numite oase tarsiene, aceste oase sunt mai mari si mai puternice decat oasele corpului datorita rolului pe care il au in sustinerea greutatii corpului. Oasele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri:

In randul 1 (proximal) sunt doua oase cele mai mari suprapuse: astrogalul si calcaneul.

Astrogalul (talus) are forma neregulata si este asezat sub extremitatile inferioare ale fibiei si fibulei deasupra calcaneului. El are fete articulare pentru  aceste oase si pentru osul scafoid. Pentru articularea cu tibia, pe fata superioara se afla o parte lombata trahea astrogalului.

Calcaneul (calcanus) este cel mai mare os tarsian, este asezat sub astrogal si are forma cuboida alongit antero-posterior. Pe fata superioara are o fateta articulara pentru astrogal, iar prin fata anterioara se articuleaza cu osul cuboid. Pe fata posterioara prezinta o ingrosare, tuberculul calcaneului, pe care se insereaza tendonul lui Ahile

In randul al II-lea (distal), se afla cubidul, la exterior scofoidul, la interior inaintea scofoidului se afla trei oase cumiforme (I, II, III)

METATARUSUL - esteformat din 5 oase metatarsiene. Un os metatatrsian prezinta: baza,corp si cap. Prin baza se articuleaza cu osul tarsian corespunzator,iar prin capcu falanga corespunzatoare. Oasele metatarsiene se numeroteaza de la I la V, incepand din interior in exterior, astfel ca primul metatarsian este cel mai intern corespunzator, iar al V-lea cel extern.

Considerate in totalitatea lor tarusul si metatarusul alcatuiesc o bolta, cu o fata dorsala, convexa si una plantara, concava.

SCHELETUL DEGETULUI PICIORULUI - este format din falange. Ele sunt oase lungi, turtite darso-plantar. Fiecare falanga are o baza un corpsi un cap. Falangele se numeroteaza incepand de la baza degetelor,degetul mare de doua falange (1,2,3), in general falangele degetelor de la picioare sunt mai putin dezvoltate decat falangele degetelor mainii. Baza primelor falange (1) se articuleaza cu metatarsienele, corespunzatoare.