Meningele - invelitori de protectie ale sistemului nervos central

Meningele

Meningele (meninges) sunt invelitori de protectie ale sistemului nervos central, reprezentate de dura mater, arahnoida si pia mater. Ele invelesc si radacinile nervilor periferici si nervul optic.

Dura mater (pahimeningele) reprezinta meningele dur, format din fibroblaste, fibre de colagen, fibre elastice, fibre nervoase, corpusculi senzitivi si formatiuni vasculare.

Pe fata sa interna, dura mater (dura mater) este tapetata de mai multe straturi de fibroblaste aplatizate, ce vin in contact intim cu arahnoida, delimitand un spatiu virtual, ce contine o cantitate infima de lichid. In interiorul cutiei craniene, dura mater (dura mater encephali) se formeaza prin fuzionarea a doua membrane distincte embriologic: o membrana interna (lamina interna), aflata in prelungirea durei mater spinale; o membrana externa (lamina externa), ce reprezinta endoperiostul oaselor neurocraniului. Intre cele doua membrane sunt gazduite sinusurile venoase cerebrale, care, avand pereti rigizi, dreneaza sangele venos din interiorul cavitatii craniene.

Dura mater spinala (dura mater spinalis) este despartita de peretele osos al canalului rahidian printr-un spatiu epidural, umplut cu tesut conjunctiv lax sau adipos si cu plexuri venoase.

In totalitatea sa, dura mater joaca rolul de protectie fizica, mecanica si de amortizor al socurilor.

Arahnoida (arahnoidea) are origine embriologica comuna cu pia mater, formand impreuna leptomeningele. Arahnoida este lipsita de vase nutritive. Prezinta o componenta membranoasa in contact cu dura, mater si o componenta trabeculara, formata din numeroase trabecule (trabecula arachnoidealis) de fibre conjunctive, dispuse in retea intre portiunea membranoasa si pia mater.

Intre arahnoida si pia mater se delimiteaza un spatiu subarahnoidian care are un aspect areolar si contine lichidul cerebrospinal. La nivelul marilor depresiuni ale creierului, acest spatiu apare mai dilatat si formeaza cisternele arahnoidiene (cisterna subarachnoidealis). Ochiurile retelei trabeculare sunt captusite de un singur rand de celule aplatizate, denumite fibroblaste leptomeningeale, cu aspect de celule mezenchimale. Ele sunt solidarizate intre ele prin desmozomi in banda si pot desfasura activitate fagocitara.

Spatiul subarahnoidian comunica cu ventriculii cerebrali prin mai multe orificii. Lichidul cerebrospinal trece, pe masura ce este produs din ventriculi in spatiul subarahnoidian, de unde este drenat in sangele venos din sinusurile durei mater, prin evaginari denumite vilozitati arahnoidiene. La animalele batrane (cabaline, rumegatoare) vilozitatile arahnoidiene pot cuprinde formatiuni calcaroase, denumite granulatii arahnoidiene (ganulatio arachnoidealis) Pacchioni. Spatiul subarahnoidian se extinde pe o mica distanta si in jurul vaselor, care patrund in creier sub denumirea de spatiu perivascular.

La nivelul maduvei spinarii (arachnoidea spinalis), spatiul subarahnoidian este cilindroid si poate fi punctionat pentru a se extrage lichid cerebrospinal in scop de diagnostic sau terapeutic.

Pia mater (pia mater) se afla in contact intim cu substanta nervoasa, urmarindu-i toate neregularitatile si acompaniind vasele ce patrund in substanta nervoasa. O fina membrana bazala, formata numai din lamina densa, separaa pia mater cerebrala (pia mater encephali) si spinala de membrana gliala externa (membrana limitans gliocyti externa). Pia mater este formata din elemente fibrilare si elemente celulare. Elementele fibrilare sunt constituite din colagen si formeaza o retea rara in vecinatatea membranei bazale, fiind acoperita de unul sau mai multe straturi de fibroblaste leptomeningeale, stratul superficial fiind format din celule mezoteliale. Celulele mezoteliale se comporta ca si elementele adventitiale, facand parte din sistemul macrofagic si furnizand microglia in sistemul nervos central.

La nivelul maduvei spinarii (pia mater spinalis), de-a lungul fetelor laterale, fibrele de colagen din pia mater, lamina externa, sunt foarte groase si formeaza ligamentele denticulate (ligamentum denticulatum), care se insera pe fata interna a durei mater, suspendand maduva spinarii in interiorul cilindrului dural.

etc. ).

Tesutul conjunctiv dintr-un muschi scheletic ocupa circa 10 % din volumul sau, compartimentand muschiul in fascicule si facilitand contractia independenta a fasciculelor. Componentele conjunctive intramusculare indeplinesc un rol important in reglarea si integrarea contractiei unui muschi scheletic. Intrucat fiecare fibra musculara se contracta dupa legea "tot sau nimic", tesutul conjunctiv intramuscular permite o coordonare sub control nervos a contractiei muschiului ca organ unitar.

Cantitatea de tesut conjunctiv dintr-un muschi confera consistenta muschiului respectiv si calitatile sale alimentare. Cu cat un muschi scheletic contine mai putin tesut conjunctiv, cu atat este mai apreciat (exemplu, muschiul psoas). In tesutul conjunctiv intramuscular se observa

nuclei de celule endoteliale, de fibroblaste  si de neurolemnocite, care apar mai mici si densi, heterocromatici, decat nucleii fibrelor musculare. Proportia dintre aceste tipuri de nuclei variaza in functie de varsta.

2. Dezvoltarea musculaturii

Muschii scheletici, cu exceptia celor proveniti din mezoblastul arcurilor branhiale, se dezvolta di

Pia mater este bogat vascularizata, oferind un suport pentru vasele nutritive ale organelor nervoase. Arterele si venele de calibru mic, impreuna cu ramurile lor de distributie, patrund in sistemul nervos inconjurate de prelungiri ale piei mater, care delimiteaza un spatiu perivascular (Virchow-Robin), virtual in conditii normale si aflat in continuitate directa cu spatiul subarahnoidian. Astfel, sistemul nervos central nu contine vase limfatice, lichidul interstitial fiind drenat direct in lichidul cerebrospinal prin spatiile perivasculare. In sistemul nervos central, capilarele sunt tipice, cu membrane bazale continue si celule endoteliale nefenestrate, legate intre ele prin jonctiuni impermeabile. Membrana bazala a capilarelor este dublata la exterior de prelungirile perivasculare ale astrocitelor, teaca piala fiind absenta la nivelul capilarelor. Intre sangele din capilare si tesutul nervos se interpune o bariera hematoencefalica, formata din peretele capilarului (endoteliu si membrana bazala) si dintr-o membrana gliala, alcatuita din microglii si piciorusele perivasculare ale astrocitelor, care au, probabil, cel mai important rol in aceasta bariera. Bariera hematoencefalica actioneaza selectiv, fiind impermeabila pentru moleculele mari.

Plexurile coroide. Plexurile coroide (plexus choroideus) sunt cute intracerebrale ale piei mater (tela choroidea), alcatuite dintr-o axa conjunctivo-capilara, acoperita de un epiteliu unistratificat cubic, format din nevroglii ependimare modificate. Epiteliul se sprijina pe o membrana bazala, care il delimiteaza de reteaua capilara (glomus choroideum) si de tesutul conjunctiv lax. Celulele epiteliului coroidian prezinta la polul apical numerosi microvili, fiind solidarizate intre ele prin desmozomii in banda. La polul bazal sunt prezente invaginari profunde ale plasmalemei. Citoplasma lor contine numeroase mitocondrii si un complex Golgi dezvoltat. Aceste aspecte structurale arata ca celulele epiteliului coroidian desfasoara o activitate secretorie intensa, participand si la resorbtie. Capilarele plegurilor coroide prezinta pereti subtiri, uneori fenestrati.

Plexurile coroidiene produc lichidul cerebrospinal si regleaza presiunea intracraniana.

Lichidul cerebrospinal umple cavitatile intranevraxiale (ventriculii cerebrali, canalul ependimar) si spatiul subarahnoidian. Este produs si resorbit intr-o cantitate egala, incat organele sistemului nervos central plutesc intr-o cantitate constanta de mediu lichid, care il protejeaza de socuri.

Lichidul cerebrospinal este rezultatul unui proces de secretie si de ultrafiltrare. Secretia este demonstrata de prezenta veziculelor in citoplasma celulelor epiteliului coroidian, vezicule care migreaza spre polul apical. Ionii de sodiu trec in lichidul cerebrospinal prin mecanisme active de transport, in timp ce apa trece prin mecanisme paaive. Proteinele in cantitate mica si glucoza in aceeasi concentratie ca si in plasma sanguina sunt constituenti normali ai lichidului cerebrospinal. In plus fata de protectia fizica pe care o asigura, lichidul cerebrospinal indeplineste si rolul de limfa, fiind considerat o "neurolimfa".