Salmonidele

Salmonidele reprezinta un grup heterogen de pesti reuniti intr-o singura familie,   Salmonidae, cu 66 de specii. Sunt specii raspandite in emisfera nordica si care au fost introduse in foarte multe tari pentru pescuit sportiv si acvacultura. Majoritatea speciilor prefera in general apele reci, limpezi, cu fund pietros si bine oxigenate, in special din zona montana. Exceptie face Salmo trutta labrax, specie endemica bazinului Pontic, intalnita in Marea Neagra si Marea Azov si care isi desfasoara ciclul trofic in mediul marin. Indivizii acestei specii se reproduc in rauri, cautand o apa cat mai bogata in oxigen.

Importanta salmonidelor se manifesta atat la nivel comercial, cat si social. Unele specii de salmonide sunt crescute in conditii intensive in pastravarii, pentru consum alimentar si sunt de asemenea, foarte cautate pentru pescuit sportiv. In cateva tari din Europa (de exemplu, Suedia, Danemarca, Germania, Elvetia, Irlanda, Franta, Spania) speciile de salmonide prin importanta pe care o prezinta pentru pescuitul sportiv sustin o parte insemnata a turismului in regiunile in care se gasesc. Dintre speciile de salmonide, pastravul in special, este important pentru dezvoltarea turismului in regiuni unde industria este mai putin dezvoltata, si astfel, oportunitatile de angajare ale locuitorilor din zonele respective sunt mult mai scazute (de exemplu, in Vestul Irlandei sau in regiunea Galicia din Spania).

Romania este una dintre tarile europene cu un important potential salmonicol natural si cu bune perspective in dezvoltarea cresterii intensive a salmonidelor. In fauna tarii noastre sunt prezente la ora actuala 6 specii de salmonide: Salmo trutta fario (pastravul indigen), Salmo trutta labrax (pastravul de Marea Neagra), Salvellinus fontinallis (fantanelul), Hucho hucho (lostrita), Thymallus thymallus (lipanul) si Onchorynchus mykiss (pastravul curcubeu). La aceste specii se aduaga reprezentanti ai genului Coregonus (speciile Coregonus albula ladogensis si Coregonus lavaraetus maraenoides) care au fost introdusi expeimental in anumite lacuri din Romania, dar despre care nu exista date privind adaptarea si dezvoltarea.  Se pare ca la ora actuala cea mai raspandita specie din mediul natural este Salmo trutta fario L. (pastravul indigen), iar cele mai reduse populatii sunt cele de lostrita (Hucho hucho L.) si coregon (ambele specii). In cazul lostritei, degradarea arealelor si pescuitul au determinat o diminuare a efectivelor pana la limita supravietuirii. Din acest motiv, habitatul acestei specii este protejat atat la nivel european (Directiva nr. 92/43 EEC adoptata la 21 mai 1992), cat si in tara noastra (Legea nr. 462 din 18 iulie 2001). Alaturi de lostrita, pastravul de Marea Neagra (Salmo trutta labrax), sub-endemit pontic, inclus in "Lista Rosie a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii" (Otel 2007) este o alta specie periclitata din Romania, cu potential real pentru dezvoltarea salmoniculturii.

Pescuitul excesiv, construirea barajelor, poluarea si alti factori antropici care au determinat reducerea efectivelor de salmonide din mediul natural au impus adoptarea unor solutii de tipul dezvoltarii salmoniculturii intensive.  In plus, pastravul ca si aliment de consum este perceput ca bun pentru sanatatea omului pentru ca este sarac in calorii, bogat in proteine, vitamine, fier, fosfor si lecitina. Acesta reprezinta unul dintre motivele pentru care cresterea salmonidelor in sistem intensiv a cunoscut o mare dezvoltare. Prima incercare de a reproduce artificial aceste specii dateaza inca de al mijlocul secolul al XIV-lea, dar cei mai multi autori atribuie dezvoltarea fertilizarii artificiale la salmonide lui Stephan Ludwing Jacobi (1711-1784). Descoperirile acestuia au fost utilizate in 1842, in Franta, de Remy si Gehin care au obtinut prin reproducere artificiala indivizi de pastrav curcubeu pentru repopularea afluentilor raului Moselle. In 1848, Academia Franceza a obtinut sustinerea guvernului francez pentru construirea primei pastravarii in Huningue (Alsacia) (Blanco, 1995). In Statele Unite, prima pastravarie a fost inagurata in Maine, in 1871, iar in Japonia primul experiment de reproducere artificiala a salmonidelor a avut loc in 1876, folosindu-se aproximativ 17 000 de icre recoltate din fluviul Nakagawa.

In Romania cresterea salmonidelor a inceput prin infiinatarea unor iazuri si elestee, la inceput pentru a asigura peste proaspat si usor accesibil. Primele pastravarii din tara noastra dateaza din 1890 - Valea Putnei, 1902 - Barnar si Tarcau (Bucovina si Moldova); 1928 - Gudea, Finis (Transilvania).

Salmonicultura moderna a avut crestere exploziva incepand cu anii '80 ai secolului trecut, in special in Marea Britanie si Danemarca. Obtinerea si cresterea salmonidelor in conditii intensive necesita ape reci, bogate in oxigen si cu un nivel foarte scazut de poluanti, departe de marile centre urbane. Desi, salmonidele sunt specii cu originea in emisfera nordica, aproximativ 40% din productia salmonicola provine din tari din emisfera sudica, unde aceste specii au fost introduse cu succes. Chile si Norvegia sunt lideri la productia de somon si pastrav, detinand aproximativ 76% din totalul pietei. Alti producatori importanti sunt Marea Britanie, Canada, Turcia, Danemarca, Statele Unite, Franta, Spania, Japonia. Somonul de Atlantic (Salmo salar) este specia cel mai frecvent utilizata in acvacultura salmonidelor, urmata de pastravul curcubeu (Oncorhynchus mykiss) (Fig. 1).

Figura 1. Principalele specii de salmonide utilizate in acvacultura. Cifrele sunt exprimate in tone. (Sursa: FAO global databases: Aquaculture production 2005).

In Romania, Regia Nationala a Padurilor gestioneaza 43 de pastravarii. La acestea se adauga un numar important de pastravarii din sectorul privat.

La ora actuala, speciile folosite in cresterea intensiva la noi in tara sunt : pastravul indigen (Salmo trutta fario L.), pastravul fantanel (Salvelinus fontinalis M), pastravul curcubeu  (Oncorhynchus mykiss W.) si lostrita (Hucho hucho L.). Dintre acestea, pastravul curcubeu se preteaza cel mai bine la cresterea intensiva. Pastravul fantanel este o specie care preteaza la cresterea intensiva, dar prezinta o sensibilitate mai mare la boli, necesitand densitati de crestere mai scazute. Pastravul indigen se creste in special pentru repopularea apelor de munte.

Exista o practica destul de periculoasa pentru viitorul conservarii genofondului salmonicol din mediul natural: pentru a compensa declinul populational si suporta presiunea pescuitului sportiv se practica repopularea apelor de munte cu exemplare din specii neadaptate si hibrizi care nu sunt caracteristice bazinului hidrografic respectiv. Luand in consideratie acest fapt, se impune evaluarea distributiei si caracterizarea variabilitatii genetice a salmonidelor din Romania.

Pana in prezent in Romania, nu s-a efectuat un studiu unitar al salmonidelor din punct de vedere genetic, studiu absolut necesar pentru identificarea speciilor autohtone, alohtone sau hibride de salmonide.