Pionierii filmului britanic

PIONIERII FILMULUI BRITANIC

Aportul britanic la constituirea filmului ca arta se inscrie pe doua mari planuri:

1.   cel al consolidarii practicii genurilor cinematografice

2.       cel al descoperirii si / sau exersarii elementelor fundamentale ale limbajului propriu noii arte.

Cinematograful englez frecventeaza, ca si cel american, cateva genuri, cu osebire comedia intemeiata in UK de Robert William Paul (debuteaza sub semnul micii anecdote pe urmele modelului francez reprezentat de benzile lui Lumierč).

Primul film comic autohton apare in 1896, e produs de Paul si regizat de
Alfred Moul - "Soldatul curtezan". Extrem de rapid, cineastii de la Brighton asimileaza principala lectie oferita de comedia americana. E vorba de burlesc - formula de comic initiata de Wallace McCutcheon.

Paul va duce la apogeu un procedeu, esential pentru poetica burlescului, imprumutat de la regizorul american: cursa-urmarire intalnita in filmele pe care McCutcheon le realizeaza in 1903 - 1904. Paul aplica procedeul cu multa ingeniozitate in "Automobilistul" (1906). Urmarita de politisti, o masina devine bezmetica strivind pe unul dintre oamenii legii, pentru ca apoi sa traverseze un bar plin de clienti, sa escaladeze fatada unei cladiri, sa dea o raita pe inelul lui Saturn, sa revina pe Terra picand intr-o sala de tribunal, aglomerata si ea. Goana-urmarire se conjuga aici cu alte procedee dragi burlescului: comicul de distrugere (barul, tribunalul) si comicul metamorfozelor nastrusnice impins in fantastic (cand politistii sunt gata sa impinga masina, ea se preschimba intr-o sareta pe care urmaritorii n-o vor mai urmari, moment in care sareta redevine automobil).

Fantezia comica, organizarea dezvoltarii gag-urilor si ritmul vioi fac din "Automobilistul" veriga de legatura intre McCutcheon si Mark Sennett, cineastul care va izbuti sa rafineze stilul burlesc si sa transforme burlescul intr-o veritabila scoala comica.

Filmul de aventuri prezinta pentru pionierii cinematografului, indiferent de meridian, avantajul unei actiuni antrenante desfasurate in plain-air.

Reperele raman:

1.   "Atacarea unei misiuni in China" - R: James Williamson (1900)

2.   "Jaf indraznet in plina zi" - R: Frank Mottershaw (1903)

3.   "Salvata de Rover" - R: Cecil Hepworth (1905)

1.   "Atacarea unei misiuni in China", cu o actiune desfasurata in timpul razboiului boxerilor propune montajul paralel (2 sau mai multe actiuni simultane in timp), tip de montaj pe care Williamson il va relua un an mai tarziu in "Arde!" si pe care, sub certa inraurire a regizorului englez, il vor cultiva cinematograful american - Edwin Porter si, putin mai tarziu, D. W. Griffith.

2.   "Jaf indraznet in plina zi" e o mica naratiune spectaculoasa, constituita pe ideea de suspense: un hot urmarit de politisti chiar si pe acoperisurile caselor, isi continua fuga intr-un tren reusind sa se salvaze tocmai cand acesta pleaca din gara. Politistii sunt insa vigilenti si il gasesc.

3.   Istoria unui bebelus rapit de o vrajitoare si regasit de Rover, cainele familiei, e un film care contine mai multe scene decat de obicei, petrecute in spatii reale si povestit relativ dinamic, gratie catorva rudimente de miscari de aparat.

In sfarsit, in campul filmului de fictiune, englezii incearca o mica inovatie: orientarea melodramei spre elementul senzational cules din cronica faptului divers. Filmul care initiaza aceasta linie este "Maria Martin sau asasinatul de la Red Barn" realizat de Crickis si Martin (1899), inspirat din cronica judiciara a timpului.

"Maria Martin sau asasinatul de la Red Barn" opereaza deschiderea cinematografului britanic, si nu numai britanic, spre ideea de realism social, asa cum remarca Mitry, o idee prezenta, desigur, in termeni primitivi, infiltrata cu ajutorul povestii sangeroase, demers pe care il vor intreprinde in scurt timp Zecca - in cinematograful francez si Porter - in cel american.

Contributia engleza la dezvoltarea documentarului ramane una dintre cele mai pretioase si ea implica ca data memorabila anul 1902, cand Charles Urban infiinteaza o firma, "Charles Urban Trading Company", consacrata productiei de documentare nu numai de scurt, ci si de lung metraj. Operatorii firmei strabat pamantul in lung si in lat din Elvetia in India, din Canada in Egipt, pentru a face, fie actualitati reconstituite, fie reportaje propriu-zise. Deviza firmei este elocventa: "Va aducem universul in fata ochilor". Predomina documentarele de calatorie, intre care bogata serie realizata in Canada de Joseph Rosenthal.

Un punct de seama in productia firmei va fi reprezentat, cu incepere din 1903, de documentare de divulgare stiintifica ale lui Martin Duncan. Seriile lui Duncan - "Lumea invizibila", "Studii de istorie naturala", "Fauna submarina" - se vor difuza cu mare succes in toata Europa impolsionand aceasta formula de documentar stiintific, caci cealalta, documentarul de investigare, ramane inca privilegiul oamenilor de stiinta, transformati in cineasti ad-hoc. (Succesul documetarului de popularizare stiintifica e atestat de importantul aport al lui Roberto Omegna, casa Ambrosio de la Torino - cu filme ca "Neuropatologia" - 1908 - si "Viata fluturilor" - 1911).

Englezilor le revine meritul de a propune o premiera: aparitia primului corespondent cinematografic de razboi, profesionist. E vorba de Joseph Rosenthal care filmeaza episoade din razboiul anglo-bur din rascoala boxerilor, inclusiv executia lui Li-Tang si razboiul ruso japonez.

Punctul valoric cel mai inalt, inregistrat de documentarul britanic, e atins de Herbert G. Ponting cu "Marea tacere alba / Expeditia lui Scott la Polul Sud". Prima parte a documentarului apare pe ecrane in 1911, iar a doua, cuprinzand mateialul filmat pe care Ponting il recupereaza intre timp, este prezentata doi ani mai tarziu.

Filmul deschide gustul pentru documentarul geografic consacrat tinuturilor polare, alegere tematica pe care o va innobila peste ani Robert Flaherty cu "Nanook eschimosul" - 1922, film care transforma pitorescul jurnal de calatorie exotica intr-o reflectie asupra conditiei umane. "Expeditia lui Scot la Polul Sud" atrage atentia prin abilitatea cu care autorul pune in valoare fotogenia peisajului si printr-un procedeu neobisnuit in documentarul epocii - infatisarea modului in care sunt filmate cadrele vazute dintr-un unghi mai rar (cadrul care arata carena vasului care sparge gheata). Dupa acest cadru, documentarul descrie deindata instalatia nascocita de echipa de filmare care a facut posibila luarea acestui unghi neobisnuit (racoursi).

{coala de la Brighton contribuie intr-o masura decisiva la descoperirea si impamantenirea catorva dintre elementele fundamentale ale limbajului cinematografic.

Cativa dintre exponentii ei vin din arta fotografiei. Smith, de pilda, se specializase in portrete, iar Williamson in fotografia peisagistica. Formatia de cineasti a fotografilor britanici constituie din capul locului un avantaj. Ei se elibereaza mai repede si mai usor decat alti confrati de constrangerile viziunii scenice, in primul rand in ideea circumscriptiei spatiului. Vor practica filmarea in plain-air, ceea ce da o nuanta realista filmelor lor. Initial, filmele {colii de la Brighton prezinta spatiul actiunii. Eliberand camera de luat vederi din imobilitate, ele vor incerca intr-un timp relativ scurt sa exploreze acest spatiu. In acelasi timp, formatia fotografica a pionierilor englezi ai cinematografului ii face sa se preocupe de tipurile de planuri mai restranse in cuprinderea campului vizual. Prim-planul si gros-planul, mai frecvente la englezi decat la francezi, constituie o prelungire a detaliului fotografic, o marire de tip fotografic a amanuntului. Ele au meritul de a sugera ca esenta cinematografului implica modificarea distantei dintre obiect si subiect, spre deosebire de spectacolul teatral unde ea ramane imobila. Pe acest drum vor avansa cineastii americani - de la Porter la Griffith, cel caruia i se atribuie "descoperirea prim-planului", ca element estetic al noii arte. E vorba de sesizarea valorilor expresive ale prim-planului si gros-planului luate ca elemente constitutive ale frazei de montaj, intelese ca doua componente ale organizarii dialectice a imaginilor.

Smith realizeaza o suita de scurte benzi lucrate in prim-plan. Seria aceasta "Expresii faciale umoristice" - inceputa in 1900 - ne arata, intre altele, doua femei stand de vorba in fata unor cesti de ceai si luandu-se la harta, o cearta iscata intre doi barbati infierbantati de politica sau o batrana care se chinuie sa vare ata in ac. De la aceste exersari ale prim-planului dictate doar de ideea amuzamentului care il provoaca jocurile microfizionomice, cineastul trece la justificarea prim-planului printr-un alt tip de plan - planul general. Tipic in acest sens ramane "Ceea ce se vede printr-un telescop" (1901). Aici vedem un batran privind o tanara pereche pe o bicicleta. Fetei i s-a desfacut siretul de la o botina, ea il leaga, iar batranul se uita la piciorul fetei folosindu-se de un telescop. Planul reprezentand piciorul e impus de actiunea aratata in planul general. Corelarea dintre cele doua tipuri de planuri nu e, in ultima instanta, decat o intuire, difuza neindoielnic, a ideii de montaj.

In filmele ulterioare, Smith renunta la pretextul planului general. De pilda, in "Micul doctor", unde eroul jucandu-se de-a doctorul da pisicii un medicament. In acest moment al naratiunii apare un prim-plan infatisand capul pisicii band laptele cu medicamentul administrat dintr-o lingura. Schimbarea incadraturii tine aici de presimtirea ideii de naratiune cinematografica. Efortul de a articula o scurta povestire inregistreaza un net progres la Williamson cu "Atacarea unei misiuni in China". Montajul paralel de aici ne face partasi la momentul de suspense al  concomitentei celor doua actiuni - atacarea misiunii de catre chinezi si sosirea marinarilor spre locul asediat. In sfarsit, "Casatorie in automobil" (1903) al lui Alfred Collins, istoria urmaririi unei perechi de catre parintii mirelui si ai miresei, nemultumiti de casatoria mirilor, se consuma dupa tiparul imprumutat din cinematograful american al goanei sau al cursei cu urmarire. Noutatea filmului rezida in subiectivizarea miscarilor de aparat, atribuite uneia sau alteia dintre tabere; subiectivizarea panoramicelor si a travlingurilor se coreleaza evident si cu subiectivizarea unghiurilor din planurile statice.

Un film realizat aproximativ in totalitate din unghiuri si miscari de aparat subiective (cu exceptia unui cadru in care imaginea eroului se vede in oglinda): "Doamna lacului", R: Robert Montgomery, dupa un roman de Raymond Chandler - lucrat la Hollywood in anii '30.