Feuillade - cinematografie

FEUILLADE - CINEMATOGRAFIE

Feuillade consolideaza formula serialului, fie ca o succesiune de povestiri autonome, fie ca o unica ampla naratiune decupaste in segmente dupa tehnica foiletonului cu bine cunoscuta intrerupere a actiunii in momentele de climax. Pentru primul tip de serial, numit de unii estetici serial tipic, ramane "Fantômas", alcatuit din cateva filme distincte, iar pentru cel de-al doilea tip caracteristic sunt, intre altele, "Judex" (1916) si continuarea lui "Noile aventurile ale lui Judex" / "Noua misiune a lui Judex" (1917).

"Fantômas"  se centreaza pe aventura criminala, pe mitologia sangvinara. Personajul principal provine din literatura, din lunga succesiune de romane datorata lui Marcel Alain  si Pierre Sonvestre. Cei doi scriitori ofera un veritabil ciclu romanesc socotit un fel de cronica a vietii franceze dinaintea primului razboi mondial, un ciclu care apartine literaturii de larg consum si care profita de toate seductiile acesteia, de senzational si de pitoresc in primul rand. Feuillade va pastra nestirbite aceste caracteristici ale materiei literare, dupa cum, va respecta trasaturile fundamentale ale eroului cartii, intre care: capacitataea lui Fantômas de a conduce automobilul, avionul, submarinul si de a dovedi o agilitate fizica iesita din comun, ceea ce-l face un Superman "avant la lettre", precum si arta deghizarii pe care o stapaneste ca nimeni altul fiorosul criminal, caci FantômaS e "Omul cu o mie de fete", schimbandu-si mereu si pe neasteptate infatisarea fizica.

Fantômas, fiinta malefica, dar care da de furca lumii avute, apare ca o expresie difuza a sentimentului de nemultumire fata de establishement, ca o expresie a contestarii oridinii prestabilite, si in acest sens Ulrich Gregor si Enno Patalas considera ca personajul lui Feuillade propune intaiul mit de natura sociala din cinematograful francez, si chiar european.

Acuzat ca participa la sporirea violentei in viata publica franceza, cineastul va opta, dupa serialul "Vampirii" (1915), istorie extravaganta a unei bande de raufacatori al carei cap este o femeie fatala, va opta pentru figura justitiarului in "Judex" si "Noua misiune a lui Judex". Asa cum o sugereaza numele sau, Judex se ghideaza intotdeauna dupa lege, armele lui sunt inteligenta si curajul, el are oroare de sange si de violenta. In permanenta personajul va fi proiectat intr-o lumina romantica, lucru pe care il intelegem deindata ce il vedem pe acest barbat tanar cu o capa neagra cu agrafa de argint, cu cizme inalte si cu o palarie cu boruri largi, lasata pe ochi.

Judex nu se infatiseaza ca o varianta moderna a "Cavalerului fara frica si prihana", stiut dintr-o intreaga traditie literara. Tot in sfera sugestiilor romantice, se plaseaza geografia filmelor cu acele spatii privilegiate nascatoare de mister, pe care le reprezinta castelul in ruina, hanul in pustietatea naturii, hrubele. Cele doua seriale vor opera, ca si "Fantômas" si "Vampirii", deteatralizarea cinematografului francez; ele pun accentul pe multiplicitatea spatiala, pe ritmul relativ rapid al epicii si al decupajului, ca si pe evolutia fizica a actorului, elemente de natura sa contribuie la regenerarea reralista a jocului sau, scotandu-l din anchilozarea teatrala.

In sfarsit, serialele de aventuri ale lui Feuillade se inscriu intr-un spectru stilistic relativ bogat. In toate fundamental e farmecul peripetiei, cu miscarea ei abrupta, neprevazuta. In acelasi timp, cineastul nu uita sa-si exerseze umorul negru (prezenta acestuia, ironia la adresa autoritatilor, ca si erotismul Musidorei - interpreta aventurierei vampa - Irma Vep din "Vampirii" sunt pe placul poetilor suprarealisti A. Briton,
L. Dragon).

Dupa cum nu ocoleste inflexiunile de basm (poneiul vorbitor din "Noua actiune a lui Judex"), cele care amintesc science - fiction-ul (in acelasi serial eroul are la indemana un laborator dotat cu aparatura de-a dreptul miraculoasa: masina de scris care proiecteaza textul luminos pe perete) si cele comice in traditia burlescului (vezi personajul Cocantin din cele doua seriale cu Judex).

In fine, Feuillade exploateaza cu abilitate decorurile fotogenice ale periferiei parisiene, in "Judex" si in "Noua misiune a lui Judex", ale Coastei de Azur in
"Tih Minh" (1918), povestea unei bande de raufacatori al carei plan de distrugere al Angliei este descoperit si dejucat de o tanara si frumoasa asiatica.

Aportul lui Feuillade la progresul estetic al cinematografului francez nu se reduce la practica serialului. Extrem de prolific, industrios, cineastul lasa urme in mai toate genurile cinematografice si foloseste mai toate formulele aflate la loc de cinste in cinematograful epocii, incercand sa le confere o nota personala. Contributia la propasirea comediei rezida, pe de-o parte in deschiderea genului spre elementul fantastic, iar pe de alta parte in cultivarea comicului infantil.

Deschiderea spre fantastic se intalneste in "Omul magnetizat", comedie construita pe motivul magnetismului, un barbat incarcat cu energie in urma unei furtuni atrage irezistibil toate obiectele metalice.

Comicul infantil e reprezentat de seria "Bébé" (1912 - 1913), serie care are ca erou un baietel poznas si care d.p.d.v. stilistic marcheaza indepartarea regizorului de modelul burlesc si tentativa lui de a exploata accidentele comice ale vietii cotidiene; deasemenea, comicul infantil este reprezentat de seria "Bout de Zan" (1912 - 1913), serie al carei erou constituie o prefigurare a "Piciului" chaplinian si in care, ca si in alte comedii jucate sau nu de catre copii, Feuillade aplica gag-ul, nou pentru cinematograful autohton al cursei in butoaie, al urmaririi personajelor aflate in butoaie care se rostogolesc, varianta indigena stiuta din comedia anglo-saxona.

In campul dramei sentimentale si al melodramei, Feuillade aduce o grija sporita pentru realismul reprezentarii asa cum ne-o arata ambiantele refacute, cu simtul detaliului realist intalnite in seria "Viata asa cum e" sau ("Viata asa cum e ea") - 1911 - 1912, suita de povestiri in descendenta lui Zecca, brodata pe motivele sinuciderii, accidentului de automobil, mostenirii, geloziei si rapacitatii.

In sfarsit, o alta serie a cineastului intitulata "Filmul estetic", realizata in 1910, ramane un jalon in evolutia gandirii plastice a cinematografului francez de pana la primul razboi mondial. Aici Feuillade este interesat de compozitia cadrului, influntata asa cum spune cineastul intr-un eseu de pictura lui Millet si Puvis de Chavanne, de ecleraj si de culoare (e vorba de procedeul virarii peliculei), preocupari relativ rare in contextul epocii.