Thomas Harper Ince

Thomas Harper Ince

Thomas Harper Ince conteaza in evolutia cinematografului american in dubla ipostaza: ca producator si ca regizor. {n ambele calitati, cineastul are meritul indiscutabil de a propune o intelegere mai fina a specificului cinematografic, demers datorat mai ales atentiei acordate decupajului.

Ince producatorul supervizeaza toate scenariile pe care o serie de regizori de la Triangle au sarcina de a le transpune in imagini cu o maxima fidelitate. Ei sunt doar simpli executanti ai scenariului regizoral pe care Ince il asterne pe hartie in amanuntime. Elaborarea decupajului regizoral scris ca instrument menit sa asigure securitatea filmarii si sa constituie, tot in anumite limite, o oglinda a viitorului film, face din Ince un anticipator al lui Pudovkin, sustinatorul asa-numitului 'Scenariu de fier'. Decupajul filmelor realizate personal de Ince se caracterizeaza printr-o notabila fluenta, prin exploatarea pe urmele lui GriffIth a ideii de orchestrare a planurilor si pe exersarea efectelor de montaj, asa cum se intampla in 'Mania zeilor' (1914), unde montajul paralel se imbogateste cu valenta simbolica in stabilirea paralelismului dintre eruptia unui vulcan si zbaterea sufleteasca a eroinei (vinovata de sinuciderea sotului ei) ori cum se intampla in 'Civilizatie' (1916), film construit pe formula multiplicitatii spatio-temporale pentru a atinge alegoricul, dupa modelul lui 'Intoleranta', cu acelasi amalgam de epoci istorice - cea a lui Christ si cea a Kaiser-ului de pilda, dar fara virtuozitatea griffithiana.

Intuirea specificului cinematografic mai este argumentata si de tendinta lui Ince spre esentializarea epicului, tendinta pozitiva atunci cand filmul atinge prin lapidaritate eficacitate, tendinta regresiva atunci cand el ajunge la o schematizare excesiva.

{n sfarsit, tot de presimtirea posibilitatilor pe care le are expresia cinematografica tine si tentativa regizorului de a reduce importanta insertului. Ince limiteaza numarul inserturilor si le confera un rol pur indicativ (indicatii privind identitatea personajelor, precum si locul si timpul actiunii), evitand un mare pericol atat de raspandit in cinematografia vremii, pericolul de a transforma inserturile intr-un succedaneu (inlocuitor) al dialogurilor.

Tendinta spre abolirea insertului, initiata in 1913 de 'Baiatul de la munte' produs de firma italiana Celio Film avea sa se intareasca in anii '20 asa cum o dovedeste intre altele 'Ultimul dintre oameni'  Murnau si 'Omul cu aparatul de filmat' Dziga Vertov.

Limitarea importantei insertului operata de regizorul american e unul dintre pasii meniti sa duca spre experientele lui Murnau si Vertov, cu alte cuvinte spre afirmarea capacitatii noii arte de a se exprima prin insasi dialectica imaginilor suficienta siesi si nu cu ajutorul carjelor verbale; in epoca maturitatii, cinematograful mut reuseste sa devina -zice Jean Mitry - o naratiune in imagini, incetand sa fie o naratiune cu imagini.

Opera de producator a lui Ince se inscrie in cele mai diverse registre, cultiva cele mai felurite genuri, de la comedia sentimentala (specialistul in aceasta formula ramane Charles Miller) la drama psihologica cu substrat social (principalul regizor e, in aceasta zona, Scott Sidney, cu 'Italianul' (1915), film reper pentru realismul notatiei ambientale si pentru nota lui documentarista, rara in melodramele timpului).

Genul pe care il prefera Ince producatorul, ramane western-ul.

Sadoul spune ca Ince ca producator, de fapt ca veritabil autor al westernurilor semnate de simplii regizori artizani se dovedeste a fi un poet liric, sensibil la prezenta naturii, un poet inzestrat cu simtul epic al luptei.

Regizat de Ince in 1911, 'Peste campuri'/'Peste campii' indreapta productia de westernuri spre istorisire amintind de o saga a aventurilor romantizante ale cowboy-ului, personaj inconjurat de o aura eroica, aflat intr-un etern conflict cu violenta, necinstea, injustitia, prins in confruntarea dura cu natura potrivnica, mitizat.

Doua caracteristici principale au westernurile produse sub bagheta lui Ince:

a) tratarea peisajului natural ca personaj dramatic - lectie asimilata in scurt timp de cinematograful clasic suedez;

b) naturaletea actoriei dezbarata de ticurile teatrale, asa cum o dovedesc prestatiile lui William S. Hurt, eroul din 'Arianul'.

Ca regizor, Ince dovedeste stringenta epica (inclusiv in 'Invadatorii' (1912)-unul dintre putinele filme din epoca in care autorul ia partea indienilor), simtul efectelor spectaculare de anvengura (vezi, stiinta de a folosi o masa impresionanta de figuranti in 'Batalia de la Gettysburg' (1913)) si talent plastic indeosebi in ceea ce priveste compozitia cadrului si revelarea valorii dramatice a luminii (vezi, mai cu seama, 'Civilizatie').