Transportul naval - implicatii asupra ecosistemelor Deltei Dunarii

Transportul naval - Implicatii asupra ecosistemelor Deltei Dunarii

Principalele ecosisteme ale Deltei (dupa N. Botnariuc) sunt bratele Dunarii, canalele, garlele, lacurile, japsele, plaurii, terenurile inundabile, grindurile, nisipurile, pajistile de lunca, padurile de salcii, padurile Letea si Caraorman.

Dunarea se desparte in cele trei brate navigabile la vest de Tulcea (la Patlageanca), desprinzandu-se, spre nord, bratul Chilia. La est de Tulcea,  cursul se bifurca pentru a doua oara in bratele Sulina (directia vest-est) si Sfantul Gheorghe (directia NV-SE).

-Bratul Chilia, in nord, are lungimea cea mai mare (120 km) si debitul cel mai ridicat (aproape de 60% din volumul fluviului). Pe bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs (in dreptul grindurilor Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare, intre grinduri. Bratele secundare sunt: Tataru, Cernavoda, Babina.

La varsarea in mare se creeaza in prezent o delta secundara, Delta secundara a Chiliei, care avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an (40-80 m/an); aceasta portiune a deltei secundare apartine Ucrainei.

-Bratul Sulina este cel mai scurt (64 km) brat, regularizat si canalizat, in urma cu aproape un secol. Este cel mai navigat brat al Dunarii, deoarece este aproape drept, asigurand astfel cel mai scurt drum spre mare.

La varsarea in mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor, la contactul intre apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii, formandu-se bara de la Sulina, care are tendinta de a optura gura de varsare. Pentru a diminua acest efect, a fost construit un dig (in lungime de 10 km) care indeparteaza spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii. Acest brat al Dunarii este dragat continuu, servind navigatiei maritime.

-Bratul Sfantul Gheorghe (108 km) are directia dominanta spre SE si este foarte meandrat. In ultimii ani, meandrele au fost rectificate, lungimea traseului scurtandu-se la doar 70 km. La varsare, formeaza o acumulare de nisip sub forma unor insule ( Sacalinul Mic si Sacalinul Mare).

Din bratul Sfantul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se realizeaza legatura cu laguna Razim.

Fenomenul de inaintare al deltei, in dreptul gurilor de varsare ale Dunarii, in detrimentul marii, se datoreaza cantitatii mari de aluviuni (58,7 milioane tone) transportate anual de Dunare, din care o parte se varsa in mare, iar restul se depune in cuprinsul deltei, contribuind la continua ei aluvionare.

Delta Dunarii este zona care face tranzitia intre Campia Romana (pe care o continua), Dunare (prin hidrografie si functionalitatea sistemului hidric) si Marea Neagra (raportul Dunare-mare fiind variabil in timp). Relieful Deltei Dunarii cuprinde in regim natural terenuri joase si terenuri inalte.

Altitudinea medie a reliefului deltei este de 0.5 m, iar altitudinea maxima de 13 m. Aproximativ 3/4 din suprafata deltei este situata la altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de zero metri.

Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretinul Mic, Obretinul Mare, Matita, Merhei etc.), garle, canale (Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina etc). Acestea sunt terenuri inundabile si partial, in vest, indiguite si desecate.

Relieful pozitiv constituie cca. 13% din suprafata Deltei. Tipurile de grinduri care il formeaza sunt urmatoarele:

-grinduri fluviale /longitudinale - create de aluviunile depuse de fluviu si insotesc bratele principale;

-grinduri fluvio - maritime /transversale - constituite pe vechi linii ale tarmului de catre aluviuni si curentii circulari marini: Grindul Letea (altitudinea maxima din delta, 13m), Grindul Caraorman (cu o altitudine maxima de 8 m), Grindul Saraturile, Grindul Ivancea, Grindul Crasnicol si Grindul Petrisor;

-grinduri continentale - portiuni ale vechiului uscat predeltic: Grindul Chilia (cu altitudinea de 9 m) si Grindul Stipoc (cu altitudinea de 3 m).

Dintre bratele Dunarii, Chilia transporta cea mai mare cantitate de apa 58 %, bratul Sulina 18,8 % si bratul Sfantu Gheorghe 23,2 %. Debitul solid este de 58,7 milioane tone aluviuni pe an, din care o parte sunt depuse in Delta, iar cealalta parte este transportata in mare; la varsarea in mare se formeaza, datorita aluviunilor, Delta secundara a Chiliei, bara de la Sulina si insulele Sacalin.

In sudul Deltei se afla situata laguna Razim-Sinoie, cel mai mare complex lacustru (700 kmē), format din lacurile Razim (415 kmē), Sinoe, Zmeica, Golovita. Este despartit de mare prin grindurile Chituc si Perisor, are ape salmastre, adancimi mici, doua insule (Popina, mai inalta, de 48 m, rezervatie de fauna si insula Gradistea).

Cu o suprafata de aproape 600 000 ha, Delta Dunarii este cea mai mare zona umeda din Europa. Structura foarte diversa a ecosistemelor naturale, in cea mai mare parte inca neafectate de activitatile antropice, a facut ca Delta Dunarii impreuna cu complexul lagunar Razim-Sinoe sa fie

declarate Rezervatie a Biosferei si sa fie inscrise in Conventia de la Ramsar si pe lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural.

Ca urmare a eliminarii luncii inundabile, capacitatea Deltei Dunarii de a retine nutrienti a fost depasita incepand cu anii '80, iar astazi este afectata de o puternica eutrofizare, care a dus la:

-reducerea sau chiar pierderea macrofitelor submerse, schimbarea spectrului specific algal, perifitic si epifitic si proliferarea speciilor competitive in conditii de exces de nutrienti (algele verzi-albastre), datorita eliminarii efectului de filtrare a nutrientilor proveniti din practicarea agriculturii intensive si din deversarile neepurate ale oraselor riverane, efect posibil numai prin existenta unor lunci inundabile;

-modificarea spectrului specific piscicol si scaderea populatiilor de pesti cu valoare economica ridicata datorate disparitiei zonelor cu apa putin adanca din zona inundabila, propice depunerii icrelor si hranirii puietului;

-modificarea vegetatiei de stuf (de exemplu, prin distrugerea iremediabila a unei suprafete de 60 000 ha, datorita unui plan de exploatare intensiva din anii '50).

In afara efectelor negative cauzate de eutrofizare, diversitatea biologica a Deltei este afectata de modificarea sau distrugerea unor habitate prin modificarea regimului hidrologic datorat deschiderii unor canale artificiale sau taierii meandrelor (de exemplu Bratul Sfantul Gheorghe), prin transformarea unor mari suprafete in zone agricole (Pardina) sau piscicole (Ceamurlia, Popina etc.) sau prin schimbarea calitatii apei (de exemplu, transformarea lagunei salmastre Razim in lac cu apa dulce).

Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei - coordonatori, Artera navigabila Dunare - Main - Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag. 91

Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice din ultima perioada de timp, utilizarea intensa a resurselor naturale existente pe teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii pun in pericol permanent echilibrul ecologic, ducand la poluarea factorilor de mediu.

Principalele activitati economice cu impact semnificativ asupra ecosistemului deltaic sunt:

-transportul;

-activitatile industriale;

-activitatile agricole.

Transporturile rutiere sunt slab reprezentate in Delta Dunarii. Cea mai mare parte a transporturilor din delta se realizeaza cu ajutorul navelor.

Transportul fluvial constituie principala sursa cu impact negativ asupra calitatii apei si aerului. Determinarile efectuate in ultimii ani au scos in evidenta ca prin gazele de ardere evacuate de numarul mare al mijloacelor de transport naval ce tranziteaza anual rezervatia, se descarca in atmosfera oxizi de carbon (CO₂ si CO), hidrocarburi, oxizi de azot, oxizi de sulf, plumb, fier, vanadiu. Alti poluanti emisi de navele fluviale si maritime sunt apele din santina navelor atunci cand acestea sunt deversate direct in Dunare, accidental sau intentionat si care contin hidrocarburi, apele de racire care polueaza termic fiind deversate la temperaturi de 80-90⁰C, apele menajere ale navelor de pasageri sau marfuri prin continutul de substante organice, detergenti, etc.

Circulatia navala pe canale produce si alte efecte negative asupra ecosistemului deltaic prin:

-eroziunea si spalarea malurilor datorita valurilor 

generate de circulatia cu ambarcatiuni cu viteze

neadecvate

-rascolirea si antrenarea sedimentelor proaspat

aduse provocand cresterea cantitatilor de

suspensii in apa;

-deranjarea zonelor de cuibarit datorita valurilor

provocate;

-producerea zgomotelor si vibratiilor;

-distrugerea florei si faunei prin antrenarea directa

in instalatiile de propulsie.

Activitatile industriale din imediata vecinatate a rezervatiei au efecte negative asupra acesteia prin vectorii cei mai dinamici ai mediului: apa si aer. Sursele industriale polueaza atmosfera mai ales prin procesul de combustie. Se constata ca 30% din pulberile de suspensie si 80% din gaze provin din procese de combustie, diferenta provenind din alte procese industriale (elaborare feroaliaje, pregatirea materiilor prime etc.).

Dimensiunile particulelor emise in atmosfera din procesele industriale sunt variabile, predominand cele de dimensiuni mai mici de 0,075 mm. Particulele mai mari sufera fenomenul de sedimentare pe o raza de circa 1,8 km, iar punctul de emisie, concentratia acestora si dimensiunile lor variaza invers proportional cu distanta. Particulele fine persista in atmosfera fiind transportate de curentii de aer la distante foarte mari.

Unitatile industriale cu potential ridicat de risc si poluare asupra Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, sunt amplasate in municipiul Tulcea, zona industriala de nord-vest avand implicatii mult mai insemnate in poluare datorita specificului activitatilor industriale din aceasta zona. Societatile comerciale Ferom S.A. si Alum S.A. sunt sursele cu potentialul

cel mai ridicat de poluare cu pulberi rezultate din procese tehnologice. Acest lucru se datoreaza lipsei instalatiilor de epurare la cuptoarele de producere a siliciului metalic si fero-manganului rafinat, functionarii in regim neoptimizat a instalatiilor de epurare existente etc.

Alte surse cu impact semnificativ asupra rezervatiei:

-apele uzate provenite din reteaua de colectare a apelor pluviale de pe platforma societatilor;

-pulberile de pe haldele de zgura care sunt imprastiate de vant;

-procesul tehnologic de obtinere a aluminei calcinate;

-santierul naval Tulcea, datorita deversarilor accidentale de produse petroliere si deseuri grosiere;

-poluarea cu amoniac provenit de la diverse societati comerciale dotate cu centrale frigorifice pe baza de amoniac etc.

Activitatile agricole pot constitui surse de poluare a mediului prin:

-folosirea in exces a ingrasamintelor chimice, dar mai ales a pesticidelor;

-activitatea de pompare a apei pentru irigatii. Datorita lipsei unor instalatii de protectie a materialului piscicol la sorburile statiilor de pompare sunt absorbite si dispersate cantitati mari de puiet de peste odata cu apa pentru irigatii;