Raporturile serviciului sanitar al gurilor Dunarii cu Comisiunea Europeana a Dunarii

Raporturile serviciului sanitar al gurilor Dunarii cu Comisiunea Europeana a Dunarii.

Capitolul I. Observatie istorica.

Cea mai mare parte din epidemii de ciuma si holera au originea lor in Orient. Dunarea care-si ia sursa sa din inima Europei pentru a se varsa in Marea Neagra, la cateva ore de navigatie din Constantinopol si Odesa, prin navele care urca fluviul, constituie o cale de penetrare a acestor epidemii in acelasi timp de un grav pericol pentru Europa occidentala. De asemenea de la mijlocul secolului XIX, s-au organizat pe Dunare anumite mijloace impotriva invaziei epidemiilor.

In perioada cand Statul suveran la gurile Dunarii era Turcia, masurile sanitare relative la Dunare erau aplicate la Sulina prin Serviciul sanitar al gurilor, depinzand de Consiliul superior de Sanatate din Constantinopol, creat in 1839.

Ori, printre masurile de aparare stabilite prin Regulamentul sanitar otoman, una din cele mai jignitoare era institutia de carantina care, prin maniera ce se aplica riveranilor fluviului, aducea obstacole considerabile navigatiei. De asemenea aceasta problema a carantinei a atras atentia speciala a Plenipotentiarilor Congresului de la Paris. Tinand cont de preocuparile acestea, Tratatul de la Paris, instituind Comisiunea Europeana a Dunarii, stipula in articolul sau 15 ca Regulamentele politiei si de carantina care se vor elabora pentru siguranta Statelor separate sau traversate de fluviu, vor fi concepute de maniera de a favoriza cat se poate circulatia navelor.

O epidemie de holera, ce se intindea la Sulina, avand loc in 1865, Guvernul otoman a luat masuri sanitare riguroase ca navigatia sa fie practic oprita si exercitarea politiei fluviale total suspendata. Actul public din 1865 consacra carantinelor dispozitiile articolelor sale 18, 19 si 20.

S-a recunoscut Consiliului superior de Sanatate din Constantinopol dreptul de a reglementa masurile sanitare aplicabile gurilor Dunarii, precizand ca ele trebuie sa fie concepute de maniera consilierii intr-o masura justa garantiile sanitare si nevoile comertului maritim.

Se indica de asemenea dispozitiile de luat in materie sanitara, care erau urmatoarele :

Navele coborand fluviul Dunarea erau scutite de tot controlul sanitar.

La fel erau scutite, navele care veneau din mare, daca o perioada lunga de timp nici o epidemie de ciuma nu a domnit in Orient, acestor nave cerandu-li-se numai patenta de sanatate a autoritatilor din portul unde ancorase-ra.

Daca o epidemie de ciuma venea a se semnala in Orient, carantina de la Sulina putea fi restabilita. In acest caz, navele venind din mare erau tinute de a indeplini la Sulina formalitatile de carantinare si, daca epidemia nu a invadat provinciile Turciei din Europa, ele puteau reurca fluviul fara sa fie obiectul vreunei alte masuri sanitare. In caz contrar, introducerile de carantine puteau sa fie instituite in sectoarele care se considerau necesare, pe portiunea de fluviu care traverseaza teritoriul Turciei.

Urmare schimbarii suveranitatii rezultata din Tratatul de la Berlin, Guvernul roman a transformat Oficiul de sanatate Sulina intr-o institutie romaneasca, a pastrat personalul numit de Sublima Poarta si a aplicat Regulamentul sanitar otoman.

Apoi in 1879, la 26 octombrie/7 noiembrie, se publica in Monitorul oficial un Regulament sanitar pentru porturile romane din Delta, pregatit de Consiliul sanitar superior organizat pe langa Ministerul de Interne si este numit ca Director al Serviciului sanitar al gurilor Dunarii Directorul spitalelor Comisiunii Europene.

Cand Comisiunea Europeana a intreprins revizuirea Actului public, ea a admis ca Regulamentele sanitare ale gurilor Dunarii sa fie elaborate si modificate in acord intre ea si Consililu international de Sanatate din Bucuresti care tocmai se crea. Dispozitiile relative la Serviciul sanitar sunt continute in articolele 6 si 7 ale proiectului Actului aditional, adoptat in sedinta din 24 noiembrie 1879.

Conforma acestor articole :

Regulamentele sanitare aplicabile gurilor Dunarii, inclusiv Tarifele taxelor sanitare, vor fi elaborate in consens cu Comisiunea Europeana de catre Consiliul international ce se instituie la Bucuresti, dar Regulamentele existente vor ramane in vigoare pana la noi oridine, sub rezerva dreptului Comisiunii Europene de a cere abrogarea imediata a celor care au aparut a fi in opozitie cu interesele navigatiei si cu principiile enuntate in Actul public din 1865 (articolul 6).

In ceece priveste masurile de carantina de luat in timpul epidemiei, aceste masuri trebuiau sa fie aplicate in exclusivitate navelor si voiajorilor de provenienta necivilizata si in porturile necontaminate. Toata masura exceptionala si restrictiva trebuia sa fie impusa pentru intercursul dintre porturile fluviului de indata ce epidemia va deveni generala pe malurile sale (articolul 6).

Pentru a facilita in timpul epidemiei mentinerea politiei fluviale, Inspectorul de Navigatie, cancelarul si supraveghetorii fluviali vor continua sa circule liber pe fluviu cu conditia de a se supune acelorasi masuri regulamentare ca agentii de sanatate. Aceleasi imunitati trebuiau sa fie acordate in caz de nevoie altor agenti ai Comisiunii Europene (articolul 6).

Analiza: Metoda valorii - ingineria valorii Document online: Forme de comunicare in negocierile internaționale

Pentru serviciul de sanatate din Sulina, Consiliul international din Bucuresti se va intelege cu Comisiunea Europeana pentru nominalizarea si retributia personalului, instalarea si functionarea birourilor, crearea si intretinerea unui lazaret, modul de pecepere a taxelor sanitare si destinatia produsului lor, care va forma un fond special (articolul 7).

Delegatul Romaniei, afirmand dreptul Statului roman de a urmari organizarea Serviciului sanitar pe propriul sau teritoriu, a declarat ca se abtine de a lua parte la vot, rezervandu-se de a comunica Guvernului sau decizia luata de Comisiune.

In sedinta din 3 ianuarie 1880, Delegatul Romaniei a comunicat ca a primit de la Guvernul sau instructiuni de a adera la Actul aditional, dar ca aceasta adeziune era subordonata rezervei exprese ca Guvernul roman nu va da ratificarea sa la acest Act inaintea unei intelegeri ce va interveni intre el si celelalte Puteri pentru a se preciza in prealabil structura Consiliului sanitar international a carui creare era propusa la Bucuresti si relatiile acestui Consiliu cu Consiliul superior de sanatate roman. Comisiunea Europeana a luat act de aceasta declaratie.

Actul aditional a fost semnat la 28 mai 1881 de toti delegatii, dar Delegatul Rusiei a avut urmatoarea rezerva : « Dispozitiile articolelor 5 si 6 ale Actului Aditional nu vor fi aplicabile pe malul stang al bratului Chilia, adica pe teritoriul rus ». Delegatul Romaniei isi exprima rezerva sa privind « paritatea drepturilor Statelor riverane in ce priveste dispozitiile articolelor 5, 6 si 7 al Actului mentionat. S-a convenit totodata, adaugand ca dispozitiile articolului 7 sunt mentinute in ce priveste exclusivitatea perceperii taxelor sanitare si gestionarea fondului care se va forma prin produsul acestor taxe ».

Comisiunea Europeana a luat act de aceste rezerve si constata ca, posterior redactarii textului articolului 7, a intervenit o intelegere cu Guvernul roman, in sensul ca perceperea taxelor sanitare si gestiunea fondului a se forma de produsul lor, era atribuit Comisiunii.

Figura 41. Cladirea Serviciului sanitar din Sulina (sus) si o nava maritima supusa operatiunilor de deratizare in portul Sulina (jos).

Un proiect de Regulament consacrand intelegerea, a fost discutat si adoptat in sedinta din 16 noiembrie 1882. Dupa acest text, Casa de Navigatie trebuia sa fie insarcinata de a primi taxele si amenzile sanitare si de a plati cheltuielile aferente Serviciului de Sanatate. La 5 noiembrie 1883, Delegatul Romaniei si-a dat adeziunea Guvernului sau la acest Regulament.

Ceva timp dupa, Guvernul roman publica in Monitorul oficial din 26 iulie/7 august 1884,  Regulamentul roman pentru perceperea taxelor sanitare in portul Sulina, care reproducea Regulamentul Comisiunii Europene.

In ce priveste Consiliul international de Sanatate din Bucuresti, el nu a fost nici odata constituit.

Din anul 1893, Comisiunea Europeana a rugat Delegatul Romaniei de a interveni pe langa Guvernul sau de a decide « de folosirea fondului sanitar pentru ceva din interesul general,  destinat a proteja impotriva bolilor infecsioase portul maritim Sulina cel mai important din Regat ».

Pentru a raspunde la aceasta dorinta, Guvernul roman a decis a se efectua lucrari destinate alimentarii Sulinei cu apa potabila, ceea ce a dat in acelasi timp satisfactie vointei exprimate de Conferintele sanitare internationale de la Drezda si Venetia.

Dupa razboiul din 1914-1918, Comisiunea Europeana a fost preocupata mai ales pentru functionarea Serviciului sanitar pentru a se asigura ca masurile sanitare necesare erau captate la Sulina.

Ca efect de inpiedicare a invaziei epidemiilor prin Dunare, ea a votat creditele si urmarirea lucrarilor necesare pentru repunerea in stare de functionare a pavilioanelor spitalului bolilor epidemice.

Pe de alta parte, ea s-a interesat la fel asupra functionarii serviciului de apa potabila la Sulina. Ca efect, ea a acordat concursul sau Guvernului roman pentru executia lucrarilor de refacere a canalizarii apei potabile a orasului si portului inscriind in bugetul pe 1931 un credit de 100000 franci aur pentru acest obiectiv.

Capitolul II. Situatia in anul 1930.

OFICIUL sanitar al gurilor Dunarii este guvernat de mai multe dispozitii ale Regulamentului sanitar al porturilor romane din Delta Dunarii din data de 26 octombrie/7 noiembrie 1879, permanent in vigoare si de raporturile sale cu Comisiunea Europeana fixate prin articolul 7 al Actului aditional la Actul public, de Regulamentul din 16 noiembrie 1882 al Comisiunii Europene si Regulamentul roman din 26 iulie/7 august 1884, in ce priveste perceptia taxelor, ca si de un modus viventi care este stabilit intre Guvernul roman si Comisiunea Europeana, datorita faptului ca Consiliul international de Sanatate din Bucuresti nici odata nu a fost constituit si ca aceasta este Puterea teritoriala care exercita drepturile recunoscute ale Consililui international de Sanatate prin Actul Aditional.

Oficiul de sanatate din Sulina depinde exclusiv de Directia generala a Serviciului de sanatate din Bucuresti, conform Regulamentului sanitar al gurilor Dunarii, iar personalul sau este numit de Guvernul roman. In fruntea sa are un Director desemnat prin decret si plasat la inceput sub autoritatea Ministerului de Interne, astazi sub cel al Ministerului de Sanatate publica. Se cuvine a face remarca ca Directorul Serviciului sanitar al gurilor Dunarii este in acelasi timp unul din Directorii serviciilor spitalului Comisiunii Europene de la Sulina.

Bugetul Serviciului sanitar este pregatit de Directorul general al Serviciului sanitar si comunicat fiecare an de Delegatul Romaniei Comisiunii Europene.

Taxa sanitara era fixata de Regulamentul din 1879 la 0,07 lei pe tona registru, dar in 1920  aceasta taxa ne mai corespunzand cheltuielilor suportate de Oficiul sanitar, a fost marita la 0,50 lei. In 1925, ea a fost din nou ridicata si fixata la 1,50 lei, cota actuala.

Sunt dispensate de taxa navele care intra in portul Sulina din motive fortate si care nu fac nici o operatiune in port. Sunt la fel dispensate de taxa cu aceleasi aplicari ale regulilor sanitare, navele Comisiunii Europene destinate politiei fluviale si navele de razboi.

Exista de asemenea o taxa speciala de carantina pentru navele puse sub observatii. Suplimentar, navele pentru care s-a procedat la desinfectare sau deratizare platesc o taxa de dezinfectare sau de deratizare.

In 1920, a fost instituita o taxa de 25 de lei, adusa ulterior la 75 de lei, pe tona de apa potabila furnizata navelor de catre uzina de apa din Sulina.

Dupa Regulamentul din 16 noiembrie 1882, Casa de Navigatie a fost insarcinata de a percepe, pe avizul Directorului Oficiului de sanatate, taxele sanitare in acelas timp cu taxale de navigatie ale Comisiunii Europene cand navele ies din portul Sulina pentru a lua calea marii. Casa de Navigatie a stabilit cota taxei de plata pe baza tonajului care serveste a fixa drepturile de navigatie. Plata amenzilor puse pe contraventia Regulilor sanitare, este la fel  efectuata la Casa de Navigatie pe avizul Directorului Oficiului. Dupa incasarea taxelor, Casa de Navigatie remite Serviciului sanitar un talon stabilind plata lor si, la vederea acestui talon, Directorul Serviciului sanitar vizeaza patenta de sanatate.

Cheltuielile Oficiului de sanatate din Sulina sunt platite de Casa de Navigatie in limita sumelor aduse bugetului Oficiului si pe atribuirile emise de Directorul Oficiului. Dupa razboi, Casa a facut cu autorizarea Comisiunii Europene, avansuri Serviciului sanitar pentru Fondurile sanitare in limitele bugetului. Actele justificative de cheltuieli sunt trimise la finele anului Guvernului roman si Comisiunii Europene.

Operatiunile Serviciului sanitar in ce priveste navele care intra pe Dunare sunt efectuate de maniera urmatoare :

Cand o nava se prezinta pentru a intra pe fluviu, este condusa la cheul sanitar situat pe malul stang al fluviului unde exista amenajari de amarare a trei nave. In cazul cand numarul de nave intrate pe fluviu este superior lui 3, navele sunt conduse in amonte pe malul stang. Dupa acest moment, pana la terminarea operatiunilor sanitare, navele trebuie sa arboreze pavilionul galben al bolilor contagioase.

Medicul sanitar al serviciului urca la bord si i se face prezentarea documentelor sanitare ale navei, patenta de sanatate, certificatul de deratizare, etc., care sunt verificate. Apoi se procedeaza la interegatoriul sanitar al echipajului si pasagerilor. Medicul trece apoi la vizita echipajului si eventual, a celor pasageri. Toti indivizii suspecti a fi atinsi de boala contagioasa sunt evacuati la spitalele Comisiunii Europene.

Daca nava provine dintr-un port contaminat de ciuma, este supusa deratizarii. Daca provine dintr-un port contaminat de holera, se procedeaza la dezinfectia navei, rufariei folosita, asternuturilor de pat, apei, persoanelor, etc.