Vanzari maritime

Vanzari maritime

Cel mai adesea, transportul marfurilor pe mare se realizeaza in scopul executarii unui contract de vanzare-cumparare internaționala, situație in care se suprapun doua contracte, respectiv contractul de vanzare cumparare incheiat intre vanzator și cumparator, și contractul de transport pe mare incheiat cu transportatorul, fie de vanzator, fie de cumparator.

Din punct de vedere juridic, cele doua operațiuni sunt distincte, fiecare dintre cele doua contracte reprezentand pentru parțile celuilalt contract, un act strain (res inter allios acta).

Pe plan economic insa, interdependența este totala, cele doua operațiuni fiind considerate de parți ca un tot unitar, situație corespunzatoare vanzarii maritime, caracterizata prin influența pe care contractul de transport pe mare o exercita asupra contractului de vanzare-cumparare internaționala.

Transportul pe mare al lucrului vandut nu este insa suficient pentru a fi in prezența unei vanzari maritime. Daca cele doua contracte se succed, vanzarea nu poate fi considerata o vanzare maritima, iar contractul de transport pe mare nu va avea nici o influența asupra contractului de vanzare. In schimb, situația este diferita in cazul vanzarii maritime, in care vanzarea marfurilor și transportul lor sunt interdependente, acționeaza una asupra celeilalte, dand naștere unei convenții originale, diferita de vanzarea de drept comun, in care contractul de transport apare din punct de vedere economic ca un accesoriu al contractului de vanzare-cumparare.

Un rol important revine astfel documentelor de legatura intre cele doua contracte și in special conosamentului, care reprezinta marfa și intarește dreptul cumparatorului care deține titlul. Transferand conosamentul vanzatorul transmite cumprratorului drepturile conferite de document și dreptul de a transfera proprietatea asupra marfii in timpul voiajului.

Datorita legaturii dintre cele doua contracte, in timp au fost stabilite anumite uzanțe care stabilesc obligațiile parților. In mod frecvent, parțile (vanzatorul și cumparatorul) nu cunosc diferitele practici comerciale in vigoare in țarile partenerilor. Acesta poate da naștere la neințelegeri, controverse sau litigii, cu toate pierderile de timp și bani pe care acestea le genereaza. Pentru a rezolva aceste probleme, Camera Internaționala de Comerț de la Paris a publicat pentru prima data un set de reguli pentru interpretarea condițiilor comerciale, cunoscute sub denumirea de Regulile Incoterms (prima varianta 1936 - 2000 varianta in vigoare). Aceste reguli se refera numai la relațiile dintre vanzatori și cumparatori, parți in contractul de vanzare-cumparare.

In timp ce pentru exportator și importator este esențial sa ia in considerare legatura pentru diferitele contracte necesare desfașurarii unei tranzacții internaționale pentru care nu este suficient numai contractul de vanzare-cumparare, ci și alte contracte (transport, asigurare, finanțare etc.), Regulile Oncoterms se refera numai la unul dintre aceste contracte, respectiv contractul de vanzare-cumparare. Cu toate acestea, acordul parților de a utiliza o anumita condiție incoterms, va avea implicații și asupra celorlate contracte.

In principal, Regulile Incoterms reglementeaza :

livrarea marfurilor, plata prețului și preluarea marfurilor;

transmiterea riscului, repartizarea cheltuielilor, asigurarile;

licențele, autorizațiile și alte formalitați.

Cele mai utilizate clauze sunt :

DOCUMENT ONLINE: Productivitatea autovehiculului DOCUMENT ONLINE: Transportul naval - implicatii asupra dezvoltarii economice a zonei de litoral si Delta Dunarii

Free alongside ship (FAS)

Inserarea acestei clauze in contractul de vanzare internaționala presupune ca vanzatorul sa aibe urmatoarele obligații :

Vanzatorul are obligația sa plateasca costurile operațiunilor de verificare necesare pentru livrarea marfurilor, și sa execute pe propia sa cheltuiala ambalarea și imbarcarea corespunzatoare; sa indeplibeasca formalitațile pentru export respectiv, sa obțina pe riscul și pe cheltuiala sa orice licența de export sau autorizație oficiala și sa indeplineasca formalitațile vamale; sa suporte toate costurile legate de marfa pana in momentul depozitarii de-alungul navei; sa avizeze cumparatorul ca marfurile au fost livrate de-alungul navei; sa acorde cumparatorului asistența necesara pentru obținerea oricarui document de import sau tranzit prin alt stat; sa furnizeze cumparatorului toate informațiile necesare pentru procurarea asigurarii; sa furnizeze cumparatorului pe cheltuiala sa documentul obișnuit care dovedește livrarea marfurilor (conosamentul, scrisoarea de trasura maritima sau mesajul electronic.

Cumparatorul are obligația de a transmite denumirea navei, locul de incarcare și termenul de livrare a marfii de catre vanzator; de a incheia pe propria sa cheltuiala contractul de transport pe mare; de a prelua marfurile dupa ce acestea au fost livrate de vanzator; de a plati costurile inspecției efectuate inainte de expediere, cu excepția cazului in care inspecția este mandatata de autoritațile din țara exportatoare

Free on board (FOB)

Inserarea acestei clauze in contractul de voiaj, inseamna ca vanzatorul iși indeplinește obligația de livrare in momentul in care marfurile au trecut de balustrada navei in portul de expediere numit.

Vanzatorul are obligația sa furnizeze marfurile peste bordul navei, suportand toate costurile legate de marfuri (operațiuni de verificare, ambalare, marcare, formalitați vamale etc.) pana in acest moment. Aceasta implica obligația cumparatorului de a viza din timp vanzatorul despre numele navei, portul de incarcare, data ceruta pentru livrare și de a incheia pe propria sa cheltuiala contractul de transport pe mare.

Din momentul in care marfurile au trecut de balustrada navei, toate costurile sunt in sarcina cumparatorului.

In plus, vanzatorul are și urmatoarele categorii de obligații :

sa procure licențele, autorizațiile și sa indeplineasca formalitațile pentru export;

sa avizeze cumparatorul despre livrarea marfurilor;

sa furnizeze cumparatorului documentul de transport.

Cost and freight

Vanzatorul are obligația sa plateasca costul și navlul necesar pentru a livra marfurile in portul de destinație. Aceasta implica obligația sa de incheia pe propria cheltuiala contractul de transport pe mare.

Riscul de pierdere sau deteriorare a marfurilor, precum și orice alte costuri suplimentare, datorate unor evenimente ulterioare livrarii marfurilor peste balustrada navei, sunt in sarcina cumparatorului.

Vanzatorul are obligația sa predea cumparatorului documentul de transport pe mare.

Obligațiile cumparatorului :

sa preia marfurile in portul de destinație;

sa accepte documentul de transport;

sa suporte toate riscurile legate de marfuri, de indata ce acestea au trecut peste balustrada navei.

Cost insurance freight

Obligațiile vanzatorului și cumparatorului sunt aceleași ca și in livrarea sub clauza cost și navlu cu deosebirea ca in acest caz, vanzatorului ii revine obligația suplimentara de a asigura marfa impotriva riscului de pierdere și avarie.