Manevra navei in zone cu gheturi - pregatiri la bordul navei

MANEVRA NAVEI IN ZONE CU GHETURI PREGATIRI LA BORDUL NAVEI

Navigatia in zone cu sloiuri in deriva, cu gheturi compacte si cu ghetari, prezinta un pericol mare pentru siguranta navigatiei. Zonele cu pericol de gheata se intalnesc la latitudini mari, de peste 45˚÷50˚, dar s-au intalnit sloiuri si ghetari si la latitudini de pana la 35˚. Navele care naviga in mod regulat la latitudini mari sunt de o constructie speciala, avand prova mai robusta, iar elementele de osatura si bordaj supradimensionate.

Ca o prima masura pentru evitarea pericolelor determinate de ghetari, se impune o documentare asupra informatiilor privind regimul gheturilor, si anume: carti pilot, harti lunare cu regimul gheturilor, rute marine recomandate (Ocean Passages of the World), rapoartele privind gheturile transmise de serviciile de cercetare a ghetii, transmise gratuit prin radio sau Inmarsat. Navele dotate cu radiofacsimil pot receptiona hartile cu pozitia gheturilor, grosimea acestora, dimensiuni si traiectorii. Drumul navei va fi astfel ales incat sa evite aceste pericole, chiar daca el devine astfel mai lung.

Navigatia in zonele reci ale oceanului planetar, este foarte mult defavorizata de depunerile de gheata pe opera moarta, pe suprastructuri si pe punti, dar si de intalnirea campurilor de gheata sau a ghetarilor.

Acumularile si depunerile de gheata sunt posibile numai in conditiile in care temperatura aerului este mai coborata decat temperatura care exprima punctul de inghet al apei de mare, punct de inghet care depinde de salinitatea apei. Temperatura de inghet a apei de mare este in general cuprinsa intre –1,9˚÷–2˚C, in M.Neagra sau Baltica fiind de –1˚C. Principala sursa de depunere a ghetii o constituie apa pulverizata de vantul puternic si de valurile ambarcate pe punte pe timpul furtunilor, dar si de viteza si drumul navei fata de vant si valuri, manevre care pot avea ca efect marirea sau micsorarea numarului de valuri ambarcate. Gheata se mai poate depune si pe vreme de ceata sau ploaie, cand temperatura aerului este scazuta.

Aceste depuneri daca sunt in cantitati mari pot afecta in mare masura stabilitatea si flotabilitatea navei, pe mare agitata fiind posibila chiar rasturnarea si scufundarea ei.

Pentru preintampinarea situatiilor periculoase produse de depunerile de gheata, Conventia SOLAS-74, referitor la “siguranta navigatiei”, a instituit obligatia comandantilor de nave  de a informa navele din apropiere, precum si statiile de radiocoasta din zona despre zonele intalnite cu temperaturi ale aerului sub punctul de inghet al apei de mare, insotite cu vanturi puternice care pot determina depuneri mari de gheata.

Navele aflate in astfel de zone trebuie sa le paraseasca de urgenta, sa intre la adapost, sau daca nu exista posibilitati, trebuie sa tina la capa cu viteza redusa, pentru a evita ambarcarea valurilor, precum si sa ia masuri de indepartare continua a ghetii prin folosirea aburului, sau prin spargere si aruncare peste bord, in mare.

Campurile de gheata sunt formate prin inghetarea directa a apei de la suprafata marii, se prezinta sub forma unor fragmente de gheata care plutesc pe mare in deriva, sau sunt intinderi compacte pe suprafete mari ale marii, numite banchize.

Principalele zone de formare ale campurilor de gheata sunt regiunile maritime de la latitudini inalte, unde temperatura aerului de deasupra apei inregistreaza valori foarte scazute pentru perioade indelungate de timp. In anumite perioade ale anului, campurile de gheata se pot forma si la latitudini mai joase, in special iarna.

Apa de mare ingheata la suprafata numai cand temperatura ei atinge punctul de inghet pana la adancimi de cativa metri, deoarece transferul de caldura de la adancime catre suprafata impiedica inghetarea, chiar daca temperatura aerului este mai scazuta de –2˚C. Starea de agitatie a marii favorizeaza schimbul de caldura, astfel ca suprafata unei mari agitate ingheata mult mai greu decat suprafata unei mari calme. Campurile de gheata sunt intalnite frecvent iarna in M.Galbena, M.Japoniei, M.Baltica, M.Nordului, coastele de nord ale Norvegiei, M.Alba.

Ghetarii plutitori sau aisbergurile sunt blocuri uriase de gheata, desprinse din ghetarii continentali sau de self continental, ce plutesc in deriva pe mare purtati de curent si de vant. Partea vizibila a unui aisberg este mult mai mica in raport cu partea imersa, fapt ce face ca deplasarea acestuia in ocean sa fie influentata mai mult de curent decat de vant.

De asemenea, datorita acestui fapt se observa mai greu pe mare, mai ales in conditii de vizibilitate redusa, de aceea trebuiesc consultate hartile si Cartile pilot, avizele de navigatie din zona de Patrula a Gheturilor, sa se puna pe harta punctele ghetarilor semnalati si sa se navige cu atentie, mai ales noaptea si pe ceata.

Existenta unor campuri de gheata sau ghetari in apropierea navei poate fi indicata de:

- scaderea brusca a temperaturii aerului si a apei;

- existenta pe apa a unor bucati de gheata ce plutesc in deriva;

- calmarea brusca a marii, micsorarea treptata a valurilor;

- ziua, cand ghetarul nu se vede, cerul deasupra lui este luminat mai intens, ca urmare a reflexiei razelor solare;

- pe timp de ceata ghetarii apar ca niste siluete intunecate la o distanta mica de nava;

- sub vantul ghetarului marea este calma;

- observarea unui perete de ceata la orizont, care va marca delimitarea campului de gheata;

- in noptile cu luna plina pot fi observati dincolo de orizont datorita reflexelor ghetii la razele lunii, iar ziua din cauza reflexelor luminii solare norii de deasupra ghetii au o culoare deschisa, galbuie, iar cand cerul este acoperit de nori, cei de deasupra ghetii au o culoare albicioasa, in timp ce cei de deasupra apei sunt intunecati, fenomen numit “sclipirea ghetii”.

In regiunile unde exista riscul intalnirii de campuri de gheata este indicat a se intrebuinta nave de o constructie speciala, sau cel putin nave care au o osatura intarita. Zonele cu gheturi sunt cele din apropierea cercurilor polare, Oceanul Inghetat de Nord, Marea Baltica, Marea Nordului, Atlanticul de nord, Marea Sudului.

Navigatia in aceste zone presupune o atentie deosebita din partea tuturor celor implicati in mentinerea sigurantei navei, prin:

- sporirea numarului celor ce efectueaza veghe pe comanda de navigatie;

- folosirea tuturor mijloacelor pentru detectarea gheturilor din timp;

- monitorizarea punctelor care prezinta pericol;

- reducerea vitezei navei la nivelul de siguranta;

- mentinerea pe atentiune a masinii;

- pregatirea echipajului si a materialelor pentru situatii de urgenta in cazul afectarii vitalitatii navei.

RISCURILE NAVIGATIEI SI MANEVREI PRIN GHETURI

Cand o nava se deplaseaza printr-o zona cu gheturi, aceasta risca producerea unor avarii, printre care:

deteriorarea palelor elicei, ruperea acestora;

indoirea axului carmei, ruperea carmei, pierderea carmei;

avarierea etravei si a bordajului;

basele proeminente sau gauri de apa;

ruperea coastelor si strivirea corpului navei datorita presiunii exercitate de gheata prin prinderea si blocarea navei in gheata;

marirea deplasamentului si micsorarea bordului liber;

schimbarea asietei si inclinarii;

modificarea pozitiei de echilibru in timpul marsului;

micsorarea manevrabilitatii;

micsorarea, pana la pierderea stabilitatii.

Cel mai mare pericol este prinderea navei in gheata si strivirea corpului ei sub presiunea

foarte mare exercitata de gheata sau taierea operei vii de catre gheata veche, a carei duritate creste cu vechimea.

Navigatia si manevra navelor comerciale pe o mare a carei suprafata este acoperita peste sase zecimi cu gheata este foarte dificila si periculoasa.

Referat: Societatea in comandita simpla Referat: Analiza valorii adaugate

Un alt mare pericol pentru nava il constituie blocurile de gheata rupte, la care eroziunea produsa de vanturi la partea superioara este mare. La aceste blocuri de gheata, partea imersa se comporta ca un pinten in contact cu nava, putand sa-i provoace avarii mari la opera vie.

PREGATIRI LA BORDUL NAVEI IN VEDEREA NAVIGATIEI IN ZONE CU GHETURI.

Navigatia in zone cu gheturi este permisa doar anumitor tipuri de nave, iar pentru efectuarea marsului sau a manevrelor in astfel de conditii comandantul trebuie sa fie informat asupra conditiilor de pe traseul pe care urmeaza sa-l parcurga. O nava care naviga printre sloiuri, trebuie sa dispuna de pescaj mare, pentru ca liniile de axe sa se afle la adancime, in scopul protejarii elicelor. Marsul printre sloiuri se va face cu viteza redusa, iar carma cat mai aproape de zero.

Pe timp de furtuna, navigatia printre sloiuri devine foarte periculoasa, atat corpul navei, cat si elicele si carma fiind supuse la socuri si lovituri puternice. In cazul blocarii intre sloiuri, navele vor inceta marsul, cerand ajutor spargatoarelor de gheata.

Pe timpul marsului prin gheata, numarul rotatiilor la masina vor fi in functie de aglomerarea sloiurilor in prova.

Cand dintr-o zona libera se intra intr-o alta cu sloiuri compacte, se va reduce mult viteza pentru ca la contactul cu gheata sa nu aiba de suferit corpul navei. Carma poate fi manevrata cu unghiuri mici si numai la mars inainte.

Rondourile in asemenea conditii se vor face cu mare atentie, folosindu-se spatiile libere de gheata. Datorita pierderii calitatilor manevriere, schimbarile de directie de inaintare se vor lua cu mult timp inainte, decat in conditii normale, iar masinile se folosesc la turatia ceruta de situatie.

Navele ancorate in conditii de sloiuri vor parasi stationarea la ancora si vor pleca in iernatice.

Navigatia in grup a navelor in conditii de sloiuri, se recomanda a se face in linie si, de obicei, in siajul unui spargator de gheata. Distanta intre nave depinde de cantitatea sloiurilor si complexitatea zonei de navigatie.

In vederea navigatiei in zone cu gheturi, la bordul navei se vor lua urmatoarele masuri:

- verificarea bordajului navei;

- se pregatesc toate mijloacele de evacuare a apei din interiorul navei;

- se pregatesc mijloacele si materialele pentru astuparea gaurilor de apa;

- se intareste daca este posibil bordajul pe interior;

- instalatia de ancorare trebuie sa fie permanent gata de manevra si se pregatesc la pupa 1–2 ancorozi cu parame, se numeste un post de observare in locul cel mai inalt de pe nava, care supravegheaza gheata pe directia navei;

- se apupeaza nava pentru a proteja elicele;

- se interzice intrarea cu toata viteza pe sloiuri, se intra din inertie si dupa contactul cu gheata se pune masina;

- se pot face manevre inainte-inapoi

- la mars inapoi se va tin carma “0” pentru a se pastra canalul prin gheata;

- daca nava nu poate iesi din gheata cu masinile proprii, se va face o copca in pupa si se da un ancorot, se vireaza cu ajutorul masinilor si se sparge gheata. Manevrarea ancorotului se face cu o sanie de scanduri.

Ca urmare a necesitatii de a fi avertizate navele despre existenta gheturilor plutitoare, s-a infiintat dupa scufundarea navei Titanic, un serviciu de cercetare a ghetii, numit International Ice Patrol (Patrula Internationala a Gheturilor), care functioneaza dupa prevederile SOLAS-74 si are rolul de a supraveghea regiunea din Atlanticul de Nord cuprinsa intre latitudinile 40⁰N-52⁰N si longitudinile 038⁰W 058⁰W, aceasta supraveghere executandu-se anual in perioada lunilor decembrie – iulie, iar in restul anului dupa necesitati.

Supravegherea se realizeaza cu nave specializate: spargatoare de gheata, remorchere puternice, avioane de mare autonomie, mijloace plutitoare (balize) si sateliti. Acest serviciu este administrat de guvernul S.U.A. prin U.S. Coast Guard, iar guvernele contractante interesate de aceste servicii se angajeaza sa contribuie la cheltuielile de intretinere si functionare a acestora. Contributia se stabileste pe baza TRB total al navelor care trec prin zona respectiva, de asemenea pot contribui la plata si alte guverne necontractante, care sunt interesate. Guvernul S.U.A. justifica anual cheltuielile facute.

Patrula Ghetii detecteaza gheturile emitand avize pentru navigatori, in care se dau coordonatele punctelor ce formeaza zonele de pericol sau coordonatele gheturilor, transmite la orele 00.00 si 12.00 GMT informatii despre ghetarii din zona, precum si o harta ce poate fi receptionata prin facsimil.

Navele din zona supravegheata au obligatia sa transmita din 6 in 6 ore rapoarte cuprinzand urmatoarele date: pozitia, drumul adevarat, viteza navei, vizibilitatea, temperatura apei si a aerului, viteza si directia vantului, pozitia campurilor de gheata sau a icebergurilor, inaltimea ghetii deasupra marii.

INTRAREA IN ZONE CU GHETURI.

Locul de patrundere in zona de gheata trebuie atent selectat, tinand cont de toate informatiile existente. Principii la alegerea locului de intrare in gheata:

selectarea locului cel mai potrivit pentru intrare, astfel:

dintr-un punct situat la inaltime pe nava (gabie sau puntea etalon) se va alege locul cel mai usor penetrabil al ghetii;

locul sa nu aiba semne de presiune de gheata, ca stratificarea sau denivelarea suprafetei;

prin marginea ghetii care prezinta denivelari nu se intra;

daca vantul bate de la larg spre gheata sau curentul vine de la larg spre gheata, marginea ghetii va fi mai compacta;

daca vantul bate de la gheata spre larg sau curentul are sensul spre larg, marginea ghetii va fi mai mult sau mai putin rupta;

este mai bine sa se intre, daca este posibil, cu vantul din prova;

daca trebuie sa se intre cu vantul din pupa, trebuie sa se aiba in vedere:

duritatea marginii ghetii;

sloiurile de gheata sparta aduse de valuri care vor lovi corpul navei;

daca gheata este foarte groasa si se deplaseaza repede, este de preferat sa se astepte schimbarea directiei de deplasare;

daca marginea ghetii nu este rezistenta dar are forma dantelata, este bine sa se aleaga o margine curba si adanca pentru intrarea in campul de gheata;

punctul de intrare in gheata se alege prin locul unde sloiurile rupte de valuri si de hula sunt de mici dimensiuni si mai putin grupate.

MANEVRA NAVEI IN ZONE CU GHETURI.

Datorita pericolelor pe care le prezinta pentru o nava campurile de gheata si in mod deosebit aisbergurile, dar si datorita faptului ca pozitiile transmise de serviciile de urmarire nu raman stabile, se impune organizarea veghii la nava. Semne ale apropierii de zone cu ghetari sunt urmatoarele: aparitia de reflexii luminoase pe suprafetele inferioare ale marii, intalnirea de sloiuri mici, izolate, racirea brusca a temperaturii apei marii, calmarea brusca a marii (sub vantul ghetarului), aparitia brusca a cetii, precum si cresterea brusca a vizibilitatii.

Radarul constituie un mijloc eficient, dar nu intotdeauna sigur, datorita fenomenului de umbra din spatele ghetarului. Icebergurile pot fi usor evitate daca sunt detectate din timp; distanta la care un aisberg poate fi observat vizual depinde de conditiile meteo, inaltimea aisbergului, conditiile de iluminare si de observator. In zilele cu vizibilitate buna, un aisberg mare poate fi observat la 20Mm. Pe timp de ceata usoara, aceasta distanta se reduce ajungand chiar la 0, cand ceata este densa. In noptile cu vizibilitate buna, aisbergul apare ca un obiect alb cu puncte luminoase datorita valurilor care se sparg de el. Viteza navei trebuie redusa si o veghe atenta trebuie mentinuta.

Avand in vedere ca navigatia si manevra in zone cu gheturi este foarte periculoasa, trebuiesc luate toate masurile de prevedere pentru siguranta navei, a echipajului si marfii, astfel:

- se va reduce mult viteza, astfel incat sa fie posibila stoparea ei imediata si punerea masinii inapoi de indata ce este nevoie;

- navigatia prin gheata este permisa navelor specializate sau celor ce au clasa pentru gheata;

- se inchid portile etanse, se ridica spada lochului, se intareste veghea, se intra cu viteza mica si se mareste treptat, nu se stopeaza nava, daca se pune masina inapoi, carma trebuie sa fie in 0 pentru protejarea elicei, se face controlul pozitiei navei cat mai des, se naviga in urma spargatorului, se impune cunoasterea caracteristicilor navei proprii, dar si ale spargatorului de gheata, se evita distanta mare dintre nave;

- pe vizibilitate redusa, pentru evitarea coliziunii in timp util, se recomanda sa se stopeze nava si sa se ramana in deriva pana in momentul schimbarii conditiilor de vizibilitate;

- daca aisbergurile sau campurile de gheata sunt semnalate in drumul navei sau in apropierea acestuia, comandantul are indatorirea sa reduca viteza si sa schimbe drumul, pentru a asigura indepartarea ei la o distanta apreciabila de zona periculoasa;

- trecerea pe langa un ghetar se va face sub vant, la o distanta cat mai mare;

- cand pe neasteptate apare un aisberg drept in prova la o distanta mica de nava, este mai indicat sa se stopeze masina si sa se puna la mars inapoi, incercand evitarea coliziunii, decat sa se incerce evitarea din mars cu carma banda, situatie in care se poate lovi cu opera vie a navei, partea imersata a ghetarului (1/9);

- cand coliziunea este inevitabila, se recomanda ca aceasta sa se faca cu prova, datorita existentei compartimentului de coliziune si a structurii intarite la prova;

- in situatia traversarii unei zone cu gheata, nava trebuie sa patrunda in campul de gheata cu viteza redusa, dupa care se poate mari usor viteza pentru ca nava sa asculte de carma si sa se mentina pe drum;

- se va evita oprirea navei, deoarece exista pericolul prinderii in gheturi si imobilizarea sa pentru mult timp. Se va urmari ca nava sa se miste continuu, oricat de mica ar fi viteza ei de deplasare si aceasta deplasare sa se faca in sensul de curgere a campului de gheata si nu in sens contrar, deoarece altfel impactele sunt prea puternice;

- nu se va folosi carma banda, deoarece unghiurile mari si miscarile bruste pot arunca pupa navei in gheata;

- cand nava este oprita de gheturi, se va pune mai intai masina la mars inainte pentru eliberarea zonei pupa si dupa aceea la mars inapoi, dar mereu cu carma in ax; aceasta pentru a proteja elicea de eventuale loviri de gheata.

La fluvii, gheata se formeaza in general incepand de la maluri, sub forma de cristale care se aglomereaza, pornind apoi in curgere de sloiuri. In aval de confluenta marilor afluenti, probabilitatea aparitiei ghetii este putin mai mare decat in sectoarele fluviului in amonte, datorita aporturilor de gheata aduse de afluenti. Dezghetul la fluviu apare atunci cand temperatura aerului creste si se mentine peste 5˚C si corespunde in general cu o crestere mai brusca a nivelurilor apei.

Pe sectorul romanesc al Dunarii, inghetul este posibil dupa 15÷20 decembrie, dar cel mai frecvent incepand cu a doua jumatate a lunii ianuarie, iar dezghetul este posibil in a doua jumatate a lunii februarie, pana spre 15 martie. Dezghetul la Dunare este mai periculos decat inghetul, in special cand sloiurile de gheata in genere au grosimi mai mari in locurile cu latimi reduse si la coturi, unde se intalnesc ingramadiri de sloiuri.

MANEVRA CU SUCCES PRIN CAMPURILE DE GHEATA.

De obicei, numai navele special construite cu intarituri pentru gheata si cu certificat de clasa corespunzator pot naviga prin zone cu gheturi.

Succesul navigatiei depinde de mai multi factori:

viteza de mars a navei;

existenta pasajelor de trecere pentru nava, libere de gheata;

experienta in navigatia prin zone cu gheturi a comandantului navei;

veghe atenta pe nava: audio-vizuala si radar.

Masina trebuie in orice moment sa fie gata de a executa comanda de mars inapoi, ca singura posibilitate de a evita coliziunea cu sloiurile de gheata aparute brusc in prova navei.

MANEVRA NAVEI IN CAZUL ACUMULARII DE GHEATA.

Acumularea de gheata este unul dintre pericolele cu care se confrunta nava care se deplaseaza prin marile din zone cu gheturi. Pierderea multor nave, in special nave de pescuit, se atribuie acumularilor rapide de gheata.

Acumularea de gheata se formeaza din picaturi fine de apa, care dupa ce ajung pe suprastructurile reci ale navei, ingheata.

Cele mai periculoase sunt zonele din apropierea cercului arctic.

Acumularea de gheata produce avarierea instalatiilor de pe puntile navei si accidentarea oamenilor care lucreaza sau se deplaseaza pe punte.

Acumularea de gheata pe punti, arbori, antene, sarturi, manevre curente, instalatii de punte, suprastructuri si borduri este foarte periculoasa, ea afectand starea de navigabilitate, astfel:

1.     reduce rezerva de flotabilitate – prin marirea greutatii navei cu greutatea cantitatii de gheata depusa pe nava;

2.     reduce stabilitatea navei – prin schimbarea pozitiei centrului de greutate pe verticala in sus si in bordul din vant (bordul cu acumularea cea mai mare), micsorand inaltimea metacentrica transversala;

3.     mareste suprafata velica a navei si schimba pozitia centrului velic, marind momentul de inclinare dat de forta de presiune a vantului asupra partii emerse a navei;

4.     schimba asieta navei – prin plasarea neuniforma de gheata in lungimea navei, in special sectorul prova, unde acumularea este mai mare;

5.     produce si mareste inclinarea navei – prin plasarea neuniforma pe latimea navei a acumularilor de gheata, acumularea cea mai mare facandu-se in bordul din vant;

6.     reduce viteza navei – prin marirea pescajului prova si prin actionarea carmei pentru corectarea drumului;

7.     reduce manevrabilitatea navei

8.     face nava ardenta – prin deplasarea spre prova a centrului de greutate;

9.     reduce stabilitatea de drum – prin abaterea navei spre bordul ridicat, deci sub vant, in timp ce prin deplasarea centrului de greutate ii determina caracterul de ardenta si o abate in vant.

Acumularea de gheata la bordul navei este un fenomen complex, care depinde de mai multi

factori, dintre care:

viteza vantului;

temperatura aerului;

temperatura apei de mare;

umiditatea aerului, precipitatii;

starea de agitatie a marii;

viteza de deplasare a navei;

starea de incarcare a navei;

bordul liber – inaltimea de constructie;

suprafata velica a navei, incarcatura de pe punte etc.

Acumularea de gheata poate fi: inceata, rapida sau foarte rapida, in functie de conditiile hidro-meteorologice.

Navele destinate a fi exploatate in marile cu gheturi, unde fenomenul acumularii de gheata este frecvent, trebuie sa fie dotate pe langa uneltele uzuale si cu aparate si instalatii cu abur, electrice, pneumatice sau dispozitive speciale care sa inlature gheata de pe punti, suprastructuri etc.

Este foarte important ca actiunea de indepartare a ghetii acumulate la bord sa se realizeze cat mai repede posibil.

Reguli elementare de guvernare a navei prin gheturi:

sa se puna carma zero cand masina se pune inapoi;

sa nu se schimbe carma din pozitie zero dupa marsul inapoi, decat in momentul cand nava a capatat viteza inainte;

sa nu se frece nava de sloiurile mari de gheata, deoarece acestea au colturi ascutite sub apa;

cand se naviga sau se manevreaza prin gheata compacta sau suprapusa, sa nu se execute brusc manevra de giratie;

intrarea pe un pasaj ingust de apa libera de gheturi trebuie sa se faca pe axul pasajului;

contactul cu gheata sa se faca perpendicular pe marginea ghetii;

cand viteza este foarte mica, la deplasarea navei prin gheata aglomerata sau suprapusa, manevra carmei de un unghi mare poate duce la oprirea navei;

in zonele cu crapaturi in gheata si ochiuri de apa libera, nava se va deplasa pe directia acestora.

Natura si complexitatea ghetii au determinat impartirea zonelor inghetate in regiuni distincte

de navigatie, permise numai navelor construite cu intarituri pentru gheata, specifice claselor destinate acestor zone.

Societatile de clasificare stabilesc pentru navele destinate navigatiei prin gheturi:

reguli speciale ale constructiei (cu intarituri);

puterea motoarelor principale cu care vor fi dotate;

zonele de navigatie;

sezoanele permise pentru navigatie din zonele stabilite.

ELIBERAREA NAVEI DIN GHETURI.

In manevra de spargere a ghetii pentru evitarea blocarii, navele se urca cu prova pe gheata, la un moment dat ele putand ramane blocate in pozitia respectiva.

Pentru a se elibera, se pot efectua urmatoarele manevre:

se pune masina toata forta inapoi si carma zero;

se incearca ruperea ghetii cu ajutorul unor bare metalice;

prin balastare se produce inclinarea intr-un bord;

se balasteaza si debalasteaza alternativ tancurile situate la extremitati (forepeak si afterpeak);

se duce o ancora de gheata inapoi, se fixeaza si apoi se vireaza simultan cu punerea masinii inapoi;

se duc in borduri ancore de gheata spre inapoi si se vireaza alternativ;

daca nava nu s-a eliberat prin metodele aratate anterior, se va folosi explozibilul aflat la bord pentru asemenea situatii.

REMORCAREA NAVEI PRIN GHETURI.

Manevra de remorcaj a navelor prin gheturi este executata de remorchere spargatoare de gheata cu deplasament si putere instalata mare, special construite - cu sistemul de osatura intarit pentru a rezista presiunilor exercitate de gheata si cu bordajul operei vii impartit in patru-cinci zone, deasemenea diferit intarite sa reziste ghetii (unele spargatoare au si elice la prova).

Remorcarea se face in urmatoarele variante:

Remorcaj in siaj cu remorca lunga – se practica in zonele in care gheturile sunt dispersate; viteza de remorcare este in functie de situatia si modul de dispersare al gheturilor;

Remorcaj in siaj cu remorca scurta – se aplica in zonele cu gheata compacta;

Remorcaj in siaj “strans unit” sau “in sa” – se foloseste atunci cand se remorcheaza nave avariate sau de putere mica. Este cea mai sigura metoda de remorcaj in gheturi.