Innoirea produselor

INNOIREA PRODUSELOR

Innoirea produselor si tehnologiilor, in concordanta cu cerintele mediului in care actioneaza firma se rasfrange pozitiv asupra indicatorilor sai economico-financiari, intarind capacitatea sa de adaptare la dinamica social-economica. Gradul de reusita a noilor produse pe piata constituie pentru firma un indicator relevant in privinta calitatii gestiunii resurselor proprii si celor atrase.

Veritabilele inovatii sunt destul de rare. Majoritatea noilor produse de pe o piata sunt in realitate noi versiuni ale unui produs existent.

Inovatia este o strategie ce comporta riscuri, dar putand sa fie foarte profitabila. Contrar riscurilor este posibilitatea de a beneficia in caz de reusita de un monopol temporar cu avantajele bine cunoscute acestei situatii: absenta cuncurentei directe si o marja ridicata a profitului. Dar acest "venit de monopol" este limitat in timp avand in vedere capacitatea de reactie a concurentilor.

Delimitarea intre cercetarea fundamentala si aplicativa nu este intotdeauna usor de realizat deoarece exista in realitate o permeabilitate, un flux continuu intre ele. In general, deosebirea intre cercetarea fundamentala si cea aplicativa se pune sub raportul motivatiilor si al continutului, stiinta fundamentala propunandu-si extinderea cunoasterii, iar cercetarea aplicativa, utilizarea cunostintelor dobandite.

Cercetarea pur fundamentala, de regula se realizeaza mai putin in intreprinderi si mai mult in institute si centre pe domenii organizate, fie in Universitati, fie in institute locale si guvernamentale, de regula finantate de catre stat deoarece se accepta drept activitate pozitiva, desi din totalul ideilor si cercetarilor se finalizeaza un procent destul de redus. De regula, solutii tehnice se gasesc la toate problemele, dar sunt limitate din punct de vedere al curiozitatii intelectuale a indivizilor si orientata urmarind obtinerea de cunostinte noi in vederea satisfacerii unor scopuri prestabilite.

Cercetarea aplicativa consta in materializarea principalelor idei din cercetarea fundamentala concretizate in bunuri reale care satisfac in mod economic o necesitate. In cadrul cercetarii aplicative in activitatea industriala se pot identifica patru categorii de proiecte:

a) proiecte de produse noi: in profilul produselor curente sau produse noi nelegate de profilul existent, dar in acelasi domeniu. Acestea din urma genereaza riscuri , vor fi mai greu acceptate de piata, mai greu integrate in productie.

b) proiecte de reproiectare a produselor existente determinate de diferite cauze cum ar fi: reducerea costurilor de productie, extinderea pietei, utilizarea mai buna a resurselor.

c) proiecte de identificare a noilor folosinte pentru produsele existente si pentru noile produse, lucru posibil atunci cand cercetatorul incearca sa desprinda modurile in care produsul usor imbunatit poate fi adaptat la noi cerinte sau se poate satisface o nevoie noua;

d) proiecte de rationalizare si imbunatatire a ambalajelor ajungandu-se la o arta a ambalarii.

Inovatia este un proces dinamic concretizat intr-un traseu lung in care sub o forma piramidala se pot evidentia doua aspecte:

dezvoltare tehnica;

dezvoltare de marketing.

Plan de vanzari

Decizia de implementare

Formularea strategiei

de marketing

Eseu: Lege nr. 148 privind publicitatea Referat: Activitatea manageriala - caracterizarea generala a activitatii manageriale

Configurarea finala

Testarea de marketing

Prestare Configurarea produsului

In statie pilot

Evaluare                                                                    Cercetari de laborator

Preliminara

Piata Piata

Studii comerciale Studii tehnice

Fig.  Corelatia dezvoltare tehnica-dezvoltare de marketing in inovare

1. GRADUL DE NOUTATE AL PRODUSELOR

Noutatea trebuie judecata in raport cu sistemul de evaluare folosit. Astfel, conceptul de "produs nou" in sens tehnic nu este identic cu sensul acestuia in acceptiunea de marketing. Sistemul de referinta in cea de-a doua situatie este mult mai lung; acest lucru se datoreaza tocmai opticii de abordare a elementelor corporale si acorporale aflate in interconditionare.

Complexitatea modificarilor pe care le prezinta un produs nou in raport cu oferta existenta da masura gradului sau de noutate. Intensitatea componentelor calitative ale produsului (de natura materiilor prime, de ordin tehnologic, economic sau estetic) confera acestuia o multitudine de noi insusiri. Acestea scad treptat pe masura diminuarii numarului si marimii modificarilor suferite de produs, ajungand pana la schimbarea unui singur element (de exemplu un nou mod de conditionare, o noua forma de distributie). Chiar si acestea din urma modificari implica aparitia unui produs nou in masura in care impun schimbari in procesul de fabricatie si de comercializare.

In acelasi timp se cere ca modificarea componentelor produsului sa fie sesizata de consumator pentru a-i antrena o schimbare de atitudine, a ridica noi probleme atat producatorului (privind materiile prime, tehnologia, personalul) cat si distribuitorului marfii (alegerea retelei, canalelor si formelor de distributie, pregatirea fortei de vanzare). Noutatea trebuie sa contribuie la imbogatirea reala a gamei sortimentale respective in acord cu cerintele economiei nationale, iar nivelul caracteristicilor sale prin care se exprima diferentierea sa fie comparativ cu cel al produselor similare realizate pe plan mondial.

Noutatea nu reuseste intotdeauna sa se evidentieze clar pe piata, este de datoria comuna a producatorului si a distribuitorului sa o puna in lumina. In caz contrar, produsul, desi este nou pentru intreprinderea care il fabrica sau il comercializeaza, nu reprezinta o marfa noua in acceptiunea de marketing.

Producatorul este preocupat in majoritatea situatiilor doar de componentele materiale (corporale) ale unei marfi, neglijand total sau partial pe cele acorporale. Piata sanctioneaza insa, uneori foarte drastic noul produs ce a patruns in sfera schimbului insuficient pregatit sub raportul acestor componente, ajungandu-se pana la "decesul" acestuia imediat dupa lansare.

2. PROCESUL DE CREATIE A NOILOR PRODUSE

Ideea de produs nou prinde contur in procesul de creatie industriala. Creativitatea este apreciata ca rezultat atat al imaginatiei cat si al metodelor si tehnicilor de cautare sistematica a noilor idei si presupune initiativa, imaginatie, perseverenta, spirit metodic.

Ideile relativ numeroase, rezultate din faza de creativitate sunt supuse apoi, unor procese de selectie succesive, find confruntate cu restrictii impuse de potentialul intreprinderii, de cerintele pietei si necesitatea asigurarii rentabilitatii. Acest lucru impune o selectie riguroasa a criteriilor de "filtraj" si o ordonare a lor in functie de importanta lor in evaluarea globala a produsului. Vor fi retinute alternativele care intrunesc cel mai mare coeficient de acceptare. In acest proces de filtraj un instrument deosebit de eficace se dovedeste a fi analiza valorii. Ea reprezinta procesul de rationalizare a functiilor ce trebuie indeplinite de un produs, proces sau serviciu, cu scopul de a se obtine o utilitate maxima in conditiile unor costuri minime.

Urmeaza etapa proiectarii noului produs. Paralel cu produsul se creeaza si ambalajul sau "Vanzatorul mut" va fi astfel conceput incat sa raspunda functiei de conditionare a produsului respectiv sa-i asigure protectia impotriva agentilor din mediul ambiant, pastrarea integritatii formei si continutului pe timpul transportului, manipularii si depozitarii, sa permita o manuire cat mai lesnicioasa si o folosire adecvata a capacitatilor de depozitare atat la producator cat si in reteaua comerciala. In mod special, trebuie mentionata functia promotionala a ambalajului, motiv in plus pentru ca proiectarea lui sa porneasca de la preferintele cumparatorilor. Efectul promotional este mult mai de durata decat al altor instrumente de promovare intrucat ambalajul ramane in contact cu consumatorul si dupa actul de cumparare, respectiv in timpul utilizarii marfii.

In anumite ramuri diversificarea ambalajelor si introducerea unor noi tehnici de ambalare se afirma chiar drept cale de obtinere a unor noi produse.

Acest avantaj trebuie fructificat la maximum de creatorul industrial, oferind consumatorului potential, prin intermediul ambalajului totalitatea datelor ce sunt necesare vizualizarii, informarii si bunei functionari a noului produs.

Conceperea prototipului unui nou produs trebuie sa aiba in vedere si realizarea elementelor acorporale ale acestuia: numele si marca , instructiuni de folosire, termen de garantie, serviciile aferente produsului, pretul.

In alegerea numelui, trebuie sa se tina cont de usurinta in citirea si pronuntarea sa, de facilitatea de memorare, de universul pe care il evoca, precum si de aspectele juridice legate de autenticitatea si admisibilitatea lui pe piata.

Reprezentata (prin semne, embleme, fotografii plane sau in relief) sonor sau verbal, marca de fabrica are menirea de a garanta un anumit nivel calitativ al produsului pe care il insoteste.

O atentie deosebita trebuie acordata service-ului aferent produsului. In sens larg, este vorba de totalitatea serviciilor adaptate produsului inainte, in timpul sau post vanzare. Aceste servicii pot fi de natura tehnica sau de natura informativa.

Cel mai important element acorporal al produsului il reprezinta pretul acestuia. La stabilirea lui se pot utiliza diverse metode, insa indiferent de tehnica folosita, fixarea pretului trebuie sa utilizeze metoda corelarii sale cu cele ale produselor deja existente in gama sortimentala in care se va incadra noutatea. Incheiind faza stabilirii variantelor de pret, produsul trebuie supus inca o data verificarii concordantei sale cu legislatia economica in vigoare. Trebuie in acelasi timp sa i se acorde protectie legala, lucru realizat cu ajutorul brevetelor de inventie, marcilor de fabrica, de comert si de servicii, mostrelor gustative, denumirii de origine, dreptului de autor.