Teoria deciziei

Teoria deciziei

Principalele aspecte analizate in cadrul acestui paragraf sunt: definirea deciziei, definirea decidentului, eficienta deciziei si clasificarea deciziilor.

1.Decizia este rezultatul unui proces prin care se alege dintr-un numar de alternative posibile, o linie de actiune considerata optima din punctul de vedere al realizarii unui obiectiv¹⁾.

Prin urmare, decizia presupune existenta unui obiectiv care se poate realiza prin minim doua alternative de actiune si a unor informatii ample supuse analizei logice.

Exemplu:

Obiectiv - cresterea profitului prin asimilarea in fabricatie a unui nou produs;

Alternative de actiune - diferite variante de produse;

Informatii − costurile generate de asimilarea in fabricatie a fiecarei variante de produs  si cererea pe piata pentru fiecare tip de produs.

Prin utilizarea metodelor cantitative, in analiza logica a informatiilor, se obtine profitul estimat a se obtine pentru fiecare varianta de produs. Decizia inseamna alegerea variantei pentru care profitul obtinut este maxim.

2.Decidentul este persoana (managerul) sau organismul (adunarea generala a actionarilor, consiliul de administratie) care are autoritatea si responsabilitatea de a lua decizii intr-un anumit domeniu.

Intr-o organizatie trebuie luate numeroase tipuri de decizii cum ar fi: decizii legate de modul de realizare a unui produs, intretinerea utilajelor, asigurarea calitatii produselor, stabilirea unor relatii avantajoase cu clientii, etc. Varietatea deciziilor luate in cadrul organizatiei, impune definirea unor principii care stabilesc responsabilitatea pentru un anumit tip de decizie.

Unul din aceste principii se axeaza, in principal, pe doi factori: sfera deciziilor si nivelurile de management. Sfera deciziei reflecta partea din sistemul de management care va fi influentata de decizie. Cu cat este mai mare aceasta parte, cu atat se spune ca sfera deciziei este mai larga. Nivelurile de management sunt: strategic, tactic si operational (vezi cap.2)

Principiul pentru desemnarea persoanei responsabile de luarea deciziei este urmatorul: cu cat sfera deciziei este mai larga, cu atat va fi mai inalt nivelul de management care va lua respectiva decizie.²⁾

Desigur, managerul responsabil de luarea unei anumite decizii poate consulta pe alti manageri sau pe subordonati in alegerea alternativei optime de actiune. O astfel de forma de management bazata pe participarea grupului in luarea deciziilor, se numeste management participativ. O astfel de metoda are ca avantaj o crestere a motivatiei salariatilor, acestia se implica mai mult in implementarea deciziei.

3.Eficienta deciziei. O decizie este eficienta daca corespunde obiectivului la care s-a raportat si daca este luata in timp oportun (atunci cand este necesara). Intarzierea luarii unor decizii poate duce la aparitia si chiar la adancirea unor disfunctionalitati, cu efecte negative asupra rentabilitatii intreprinderii.

Eficienta deciziilor depinde de doi factori. Un factor il reprezinta calitatea si cantitatea de informatii analizate in vederea selectiei alternativei optime de actiune. Cel de-al doilea factor se refera la calitatea decidentului, aceasta constand in curajul de a-si asuma riscuri, capacitatea de analiza si sinteza, capacitatea de a utiliza metodele si tehnicile stiintei managementului.

4.Clasificarea deciziilor se face dupa doua criterii:

a)Din punct de vedere al nivelului de management la care sunt luate, distingem: decizii strategice, tactice si operationale.³⁾

Deciziile strategice privesc problemele majore ale conducerii intreprinderii cum ar fi: dezvoltarea in perspectiva, investitii. In functie de sfera la care se raporteaza, deciziile strategice pot fi:

−la nivel de firma (de exemplu: schimbarea profilului de activitate, fuziunea cu alte firme, marirea capitalului social, etc.);

−la nivel de afacere (de exemplu: extinderea unei linii de productie, patrundere pe noi piete,etc.);

−la nivel functional (de exemplu: strategie de pret, modernizarea tehnologiei de fabricatie).

Deciziile strategice se raporteaza la perioade lungi de timp, au caracter de unicat, reprezinta suportul activitatii manageriale de care depind celelalte tipuri de decizii.

Deciziile tactice sunt legate de implementarea strategiilor, se raporteaza la perioade mai scurte de timp, sunt frecvente si au caracter repetitiv. Se refera la urmatoarele aspecte:

−dimensionarea optima a necesarului de materiale si utilaje;

−dimensionarea optima a volumului de lucrari aferent fiecarui loc de munca;

−dimensionarea optima a stocurilor de materii prime

−fundamentarea capacitatii de productie;

−organizarea fluxului de fabricatie cu costuri minime;

Deciziile operationale sau curente asigura solutionarea problemelor care apar zilnic in desfasurarea activitatilor din intreprindere cum ar fi:

- stabilirea sarcinilor zilnice de productie la fiecare loc de munca;

- asigurarea necesarului zilnic de materiale;

- actiuni corective de inlaturare a unor deficiente aparute pe fluxul de fabricatie (produse defecte, absenteism, caderi ale utilajelor, etc.).

b)Din punct de vedere al caracterului informatiilor de care dispune decidentul la un moment dat, distingem:

−decizii luate in conditii de certitudine, se bazeaza cunoasterea completa a situatiei, care permite decidentului sa masoare cu exactitate rezultatul fiecarei alternative de actiune (rezultatul aplicarii deciziei se estimeaza cu o valoare cert);

−decizii luate in conditii de risc, se bazeaza pe informatii probabilistice (rezultatul aplicarii deciziei se estimeaza cu un anumit grad de probabilitate, existand riscul ca acel rezultat sa nu se obtina;

−decizii luate in conditii de incertitudine, se bazeaza pe informatii incerte care nu permit sa se estimeze nici macar gradul de probabilitate al rezultatului aplicarii deciziei