Tendinte privind procesul inflationist in Romania in ultimul deceniu

Tendinte privind procesul inflationist in Romania in ultimul deceniu

Problema inflatiei in Romania are un caracter particular. Tranzitia spre economia de piata isi are legile ei aspre si inca nestiute in toate tarile din estul continentului. Socul inflatiei din perioada de tranzitie se manifesta in tara noastra la cote mult mai inalte decat in celelalte state est-europene.

Presiunea inflationista actioneaza diferentiat in functie de stadiul de dezvoltare economica a tarii: pentru statele cu economie avansata ea apasa asupra sectorului tertiar, pentru statele cu nivel mediu de dezvoltare, presiunea se concretizeaza asupra bunurilor de consum de folosinta indelungata; in cazul economiilor slab dezvoltate inregistrand disproportii si disfunctii structurale, ea apasa asupra pietei bunurilor de consum de folosinta stricta si imediata, asa-numitele produse de elasticitate quasinula. Romania se afla in ultima si, partial in cea de-a doua categorie.

Evolutia mediului economic din anul 2000 a fost marcata de o reducere a inflatiei, dar scaderea a fost insuficienta si nu la nivelul proiectat. Rata inflatiei decembrie 2000/decembrie 1999 a fost de 40,7% fata de 54,8% in anul anterior, ceea ce corespunde unei variatii medii lunare in anul 2000, de 2,9% cu 0,8 puncte procentuale mai mica decat cea inregistrata in 1999.

Desi obiectivul de inflatie (stabilit la o rata anuala de 27%) a fost depasit, totusi s-a inregistrat un proces real de dezinflatie controlat prin politici specifice, cu toate obstacolele provocate de seceta prelungita, de modificarea sistemului fiscal, nu in ultimul rand de derapajele specifice unui an electoral, rata anuala a inflatiei a scazut cu 14 puncte procentuale comparativ cu intervalul precedent.

Cresterea preturilor de consum in anul 2000 s-a produs atat prin costuri si cerere pe piata libera, cat si prin ajustarea relativa a preturilor administrate si prin modificari ale reglementarilor fiscale.

Ajustarea periodica a preturilor si tarifelor administrate in majoritate la utilitati publice, pentru care nu exista inca un climat concurential pe piata interna (energia electrica, termica, gazele naturale, posta si telefonia fixa, transporturile feroviare) a contribuit la cresterea generala a preturilor si in anul 2000.

In acelasi timp aplicarea noului regim al TVA (care a micsorat cota standard de 22% la 19% dar a eliminat cotele reduse si exceptarile) a contribuit cu peste 3 puncte procentuale la cresterea generala a preturilor .

Evolutia procesului inflationist si incadrarea in tinta de inflatie prognozata au facut obiectul unor analize in cadrul guvernului , in urma carora a fost elaborat un program de actiune antiinflatie, care isi propune accelerarea procesului de dezinflatie, astfel incat obiectivul evolutiei descrescatoare si predictibile a inflatiei sa devina o certitudine.

Perioada cuprinsa intre anii 1999-2002, perioada in care se manifesta procesul de dezinflatie. Pe fondul unei scaderi continue a productiei industriale si agricole, anii 1998-1999 sunt cei in care prin masuri monetariste se controleaza rata inflatiei cu pretul devalorizarii rapide a leului comparativ cu dolarul in conditiile convertibilitatii totale a acestuia. La sfarsitul anului 2002 inflatia a fost de 17,8%, la nivel inferior celui realizat in anul 2001 (30,3%) si in anul 2000 (40,7%).

Perioada 1999-2000 a marcat, de altfel, debutul procesului dezinflationist, BNR stabilind ca obiectiv prioritar reducerea anuala a ratei inflatiei cu procente reprezentand intre un sfert si o treime din cresterea preturilor aferenta anului precedent. Procesul de dezinflatie a fost sustinut de un ansamblu de factori, in cadrul carora o contributie deosebita au avut :

Perioada 2003-2008 s-a caracterizat prin crestere economica, reducerea inflatiei si a deficitului bugetar, cresterea rezervelor monetare si a unui deficit de cont curent in crestere, dar sustenabil. Inflatia a incheiat anul 2003 la un nivel de 14,1%, in scadere de la 17,8%, la sfarsitul lui 2002, si cu o minima depasire a tintei oficiale actualizate la jumatate anului. Atingerea unei inflatii de 14,1% a avut loc si in conditiile unei deprecieri nominale a leului in raport cu euro de 17,74% pe 2003. Mai mica decat in 2002, scaderea inflatiei din 2003 reprezinta un pas spre obiectivul de aducere a acestui indicator sub pragul de 10% la sfarsitul acestui an.

Rata inflatiei calculata pentru luna ianuarie 2004 a fost de 1,1% fata de luna decembrie 2003, cauza principala fiind cresterile preturilor la grupa marfurilor nealimentare, dar si cresterile tarifelor pentru servicii (apa, canal, salubritate, transport interurban etc). Anul 2004 s-a incheiat cu o rata medie anuala a inflatiei de 11,9%.

Anul 2005 a fost marcat de o intrerupere temporara a procesului dezinflationist (rata inflatiei de 8,6%), cauzata de socuri de natura ofertei, excesul de cerere, intrarile masive de capital si deteriorarea anticipatiilor inflationiste. Si in anii urmatori, preocuparea majora a BNR a fost reprezentata de continuarea dezinflatiei si asigurarea sustenabilitatii acestui proces, marcat de riscuri in crestere, generate de: cresterea consumului populatiei, ca efect al sporirii veniturilor si a volumului creditelor acordate acesteia; adancirea deficitului de cont curent; stadiul incipient de functionare a strategiei de tintire a inflatiei(august 2005).

Rata anuala a inflatiei pe 2006 s-a situat la 4,87%, se arata in Raportul Trimestrial asupra Inflatiei al BNR. Rata inflatiei a consemnat in noiembrie cel mai inalt nivel lunar din anul 2006: 1,09%, un nou minim pentru perioada postcomunista. Scaderea ratei anuale a inflatiei s-a datorat in principal incetinirii peste asteptari a cresterii preturilor volatile, precum si relativei reduceri a dinamicii preturilor administrate.

In anul 2007, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, inflatia a urcat datorita socurilor interne si externe. Impactul inflationist major a fost exercitat de cresterea peste asteptari a preturilor volatile ale unor produse agricole (+10,8 la suta fata de iunie si respectiv +8,4 la suta in comparatie cu luna iulie) si de majorarea semnificativa a preturilor unor produse alimentare cu ponderi semnificative in cosul de consum si pentru care cererea este inelastica. Anul 2007 s-a incheiat cu o inflatie de 6,57%. Cifra depasaseste cu mult estimarile Bancii Nationale de 5,7%, dar se inscrie in intervalul estimat de analistii economici.

Inflatia inregistrata in 2008 a fost de 6,3%. Rata inflatiei a fost sustinuta de avansul puternic al preturilor serviciilor, principalele scumpiri, din aceasta categorie inregistrandu-se la telefonie (4,38%), servicii postale (10,87%), aeriene (4,43%), apa si canal (2,07%) si la capitolul alte servicii (4,65%). In luna decembrie, fata de luna anterioara, rata inflatiei a fost de 0,23%, principala cauza fiind cresterea preturilor alimentelor cu 0,52% si a tarifelor la servicii cu 1,30%, conform datelor Institutului National de Statistica.

Rata inflatiei a fost de 4,74% in 2009, acesta fiind anul cu cea mai mica inflatiei de dupa 1990. Recordul anterior provenea din 2006, cand inflatia atinsese nivelul de 4,87%.

Tinta de inflatie asumata de Banca Nationala a Romaniei pentru 2009 a fost de 3,50%, cu un interval asumat de variatie de 1 procent in plus sau in minus. Ultima prognoza a bancii centrale indica un nivel estimat al inflatiei de 4,5% pentru 2009, conform Raportului asupra inflatiei din noiembrie 2009.

Pentru anul 2010, tinta de inflatie s-a modificat de la 3.5%, intre 3,5% si 3.7%, in timp ce pentru anul 2011 BNR a revizuit prognoza facura anterior, mentionand faptul ca s-ar putea situa oriunde, intr-un interval de 1%-5 %.

1   Dilema inflatie-somaj

Incercarile de a reduce somajul au fost adesea insotite de o crestere a inflatiei si incercarile de a reduce inflatia au dus adesea la un somaj crescut. Politica macroeconomica poate fi asemanata cu incercarea de a merge pe o punte ingusta in care inflatia se afla pe o parte iar somajul pe cealalta parte.

Fenomen economic deosebit de complex si cuprinzator, inflatia a generat o ampla dezbatere intre specialisti, preocupari pentru practicieni si in randul populatiei privind cauzele ce o genereaza si mecanismele care o intretin pentru ca astfel sa se identifice si solutiile viabile pentru stapanirea fenomenului.

Cresterea nejustificata, fara fundament economic, a veniturilor banesti ale unor categorii de agenti economici, deficitele bugetare si a conturilor care reflecta relatiile economice cu strainatatea, sporirea costurilor si a masei monetare, deprecierea monedei nationale si reducerea ofertei de bunuri marfare, pot fi tot atatea imprejurari care pot declansa, amplifica si intretine procesul inflationist.

O modalitate utila de reprezentare a fenomenului inflationist a fost pusa la punct de economistul A.W. Philips, care a exprimat sub raport cantitativ factorii somajului si ai salariilor nominale din Marea Britanie, pentru mai mult de un secol, Philips a ajuns la concluzia ca intre somaj si modificarea salariului nominal exista o relatie invers proportionala (salariile tind sa creasca in perioadele cu somaj redus si sa scada in perioadele cu somaj masiv).

Cand rata somajului este ridicata, revendicarile salariale ale sindicatelor si angajatilor sunt reduse si datorita costului de oportunitate ridicat pe care-l genereaza schimbarea locurilor de munca pe fondul unei oferte de munca ce depaseste cererea de munca.

Curba lui Philips ajuta la analiza pe termen scurt a fenomenului somajului si inflatiei.