Managementul educational are in vedere
realizarea obiectivelor strategice si operationale ale
institutiei scolare, indeplinirea misiunii scolii, expresie a
viziunii, ethosului si culturii organizationale.
Functia de director al unei unitati scolare intr-un mediu turbulent, in care
schimbarile se succed din ce in ce mai rapid, solicita din partea
acestuia un profil de competenta complex Directorii ar trebui sa fie promotorii schimbarii in educatie, fapt ce reclama din
partea acestora un atasament remarcabil pentru scoala si
valorile educatiei
Desi multi directori au parcurs forme de pregatire
specifica in managementul
educatiei nu se poate vorbi inca de o profesionalizare a functiei de
director din motive care tin
de individ sau de sistem Este necesara
pregatirea manageriala pentru directori, nevoia de formare continua si o
politica bine articulata in
ceea ce priveste selectia si pregatirea managerilor, avand
in vedere tendinta mondiala de profesionalizare a managerilor
scolari. Alaturi de pregatirea
teoretica ar trebui sa existe si o pregatire
practica ce s-ar putea realiza prin parcurgerea unor stagii de pregatire
in institutii in care se practica un management profesionist si
eficient.
1. Stilul autoritar-opresiv este cel in care cuvantul cheie este
supunerea; liderul poate avea o competenta profesionala scazuta in domeniul
respectiv. Liderul e inconjurat de un cerc de sefi de departament obedienti.
Comunicarea manageriala are loc numai pe verticala, de sus in jos. In schimb,
se va dezvolta comunicarea neoficiala intre angajati, cu rolul de "sabotare" a
sefului autoritar.
2. Stilul autoritar-obiectiv
este cel in care cuvantul-cheie este competenta. Liderul nu are disponibilitate
pentru relatii personale; el priveste rezultatele in mod obiectiv si
organizeaza cu precizie procesul de product ie. Acest tip de lider se implica
extrem de mult in activitate si de aceea nu deleaga autoritatea. Se situeaza la
o oarecare distanta de colectiv, deci se vor stabili relatii separate
conducator - fiecare membru al echipei; aceasta caracteristica se completeaza
cu faptul ca ii priveste pe angajati ca pe niste instrumente. Comunicarea
manageriala se desfasoara tot de sus in jos, dar nu mai exista atmosfera de
ostilitate din cazul anterior.
3. Stilul democrat-consultativ are ca termen cheie relatiile umane.
In acest caz, functia de conducere se imbina cu functia de executie;
consultarile cu membrii grupului de munca sunt periodice (desi sunt numai consultari
oficiale, tip sedinta ). Sunt folositi motivatorii de ambele categorii
(extrinseci si intrinseci), iar autoritatea se deleaga intr-un mod cunoscut de
catre angajati. Este un lider rational, care insa nu pune accentul pe coeziunea
grupului de angajati. Fluxul comunicarii manageriale are si sensul de jos in
sus iar angajatii participa partial la decizie.
4. Stilul democrat-participativ are ca termen cheie atasamentul fata
de organizatie. Liderul e mai curand un mediator-organizator al grupului de
munca si al procesului de discutie/ decizie; de fapt, echipa este cea care ia
decizia, in problemele care o privesc. Predomina relatiile si comunicarea
neoficiala; liderul intervine cand apar conflicte, pentru a impaca partile
adverse. Se folosesc motivatorii intrinseci, iar cei care gresesc sunt ajutati
de ceilalti angajati sa se corecteze. Autoritatea se deleaga adesea, nu intr-un
mod clar. Este stilul de comunicare manageriala cel mai generos, insa
comunicarea in acest caz se poate transforma in handicap pentru colectiv
(pierderea de timp in discutii inutile).
Stilul permisiv
(laissez-faire), ce are ca termen cheie structura
prestabilita. Liderul are rol de reprezentare in exterior a organizatiei si de
simbol al organizatiei pe plan intern. El se margineste in a furniza
materialele informative angajatilor si a anunta momentul de inceput si de
sfarsit al unei sarcini (ciclu productiv).Acest stil de conducere poate
functiona pe o organigrama clara, cu pozitii, modalitati de realizare a
sarcinilor, sistem de sanctiuni si recompense foarte clar. Comunicarea
manageriala este predominant de jos in sus si intermitenta, iar intre angajati
nu poate fi stabilit un profil clar al comunicarii (depinde exclusiv de
sociabilitatea acestora).
