Rolul factorului uman in practica manageriala. teorii despre comportamentul uman

ROLUL FACTORULUI UMAN IN PRACTICA MANAGERIALA. TEORII DESPRE COMPORTAMENTUL UMAN

Managementul unitatilor sociale, ca teorie si pragmatica, a devenit mult mai complex in perioada actuala de profunde transformari sociale, marcata de tranzitia de la un sistem social - politic si economic de tip dictatorial, hipercentralizat, etatizat si politizat la cel inspirat de valorile democratiei si economiei de piata. Controlul acestor schimbari, integrarea activa a resurselor umane in mediul social caracteristic noii lumi de valori presupune a deplina si corecta cunoastere a diverselor campuri manageriale si in principal, a managementului resurselor umane.

Managementul resurselor umane (M.R.U.) trebuie sa surprinda specificului si dinamica socio-economica a respectivului teritoriu pentru a deveni util, practic, pentru a asigura managerilor o sursa veritabila de cunoastere, generatoare de idei a caror aplicare (optimizare, instrumentare, implementare) sa provoace si sa argumenteze eficienta procesului productiv. Mentionam ca managementul in general si cel al resurselor umane in particular nu se poate dezvolta in nici un caz prin simplu import conceptual: nu exista manuale care invatate pe de rost, memorate, sa duca automat la aplicare.

Mimetismul conceptual, cosmopolitismul ideatic si plagiatul managerial sunt excrescente perverse ale unei gandiri comode, lipsite de abilitate si supusa riscurilor majore in pragmatica si practica manageriala. Integrarea conceptuala si pragmatica manageriala are a tine seama de caracteristicile mediului social - economic si cultural din societatea romaneasca in tranzitie.

Se poate aprecia ca obtinerea unui control asupra desfasurarii proceselor de productie depinde, in ultima instanta de gradul de cunoastere a factorului uman, dobandit de manageri. Cunoasterea diferentierilor obiective dintre persoane, a diversitatii opiniilor si comportamentului adoptat de catre oameni, functie de situatie si caracteristicile lor psiho-sociale, formeaza o cerinta de prim ordin pentru un management performant.

1. Cunoasterea factorului uman in mediul firmei

Cunoasterea unui om constituie un proces care conduce la formarea unei imagini de a carui realitatea inca trebuie sa ne indoim deoarece acest proces sufera influenta diferitilor factori situationali atat pentru subiectul in cauza cat si pentru manager. Managerii trebuie sa tina cont ca starea emotionala poate influenta modul de evaluare a muncii subalternilor putand conduce la sub sau supraevaluare a calitatii prestatiei, indeplinirii rolurilor profesionale. De asemenea starea de tensiune psihica in care se afla un subaltern face ca rezultatele obtinute sa nu fie caracteristice iar necunoasterea acestor stari de tensiune va deforma aprecierile evaluatorului (managerul), determinand o imagine (perceptie) cu totul falsa despre personalitatea subalternului. Evitarea unor astfel de situatii se poate realiza numai cu conditia cunoasterii persoanelor din subordine si observarii atente a propriului comportament (autocontrolul).

Ce se intampla cand numarul persoanelor in subordine este mare ?

Cum vor putea managerii sa-si cunoasca colaboratorii, evitand imaginile false sau falsificate? Cum vor putea evita solutiile sablon izvorate tocmai din necunoasterea adecvata a subalternilor?

Pentru astfel de interogatii cauta raspuns managementului resurselor umane oferind astfel de sugestii, informatii utile. Dar pentru a oferi raspunsurile pertinente unor astfel de intrebari este absolut obligatorie dezvoltarea cunostintelor despre factorul uman. Aceste cunostinte trebuie sa fie rezultatul unor multiple studii interdisciplinare intreprinse in conditiile concrete existente in firmele respective.

Apreciem ca ceea ce intereseaza, in  primul rand, sub aspectul cunoasterii comportamentului uman este tocmai surprinderea "extremelor comportamentale" care se manifesta in anumite situatii date, pentru anumite firme si anumite obiective.

Prin "extreme comportamentale" desemnam modul de comportare, deci, de manifestare al persoanelor in situatie de maxima insatisfactie si respectiv de maxima satisfactie. Or, cunoasterea acestor aspecte comportamentale ale oamenilor din subordine pentru a oferi managerilor o informatie utila pentru a identifica si promova masurile potrivite de antrenare in rezolvarea sarcinilor cu minim  de efort, fara tensiuni si fara pierderi. Managerii devin constienti de modul de a reactiona al diferitilor subordonati in functie de sarcina ce le-a fost repartizata. In acest fel, managerii isi pot nuanta modul de actiune, de transmitere a sarcinilor, de control al indeplinirii acestora in functie de caracteristicilor acestora, de comportamentul probabil pe care acestia il vor adopta. Teoriile manageriale au acumulat date convingatoare privitoare la dublul efect al oricaror masuri adoptate de echipa manageriala. El poate fi un efect principal; reprezentat prin consecintele dorite prin adoptarea respectivei masuri si secundar constand in consecinte nedorite si neintuite ale masuri luate (efecte perverse). Conceptul teoretic al "dublului efect", axioma care odata cunoscuta de catre manager poate fi utilizata in practica manageriala.