Managementul prin obiective

Managementul este procesul de atingere a obiectivelor organizationale prin angajarea si implicarea celor patru functii principale: planificarea; organizarea; leading-ul (antrenarea si motivarea) si controlul.

Managementul este o activitate continua care impune atingerea obiectivelor esentiale si implica cunoasterea si intelegerea modului cum trebuie executate si implementate cele patru functii majore ale managementului . Cele patru functii sunt vitale pentru un management real eficace si eficient.

Etimologic termenul management provine din latinescul maneo care inseamna a ramane de unde a ajuns la termenul francez maison (casa) si la menaj. Apoi de la substantivul latin manus (mana) s-a format in italiana maneggio (prelucrare manuala). Din franceza sau italiana, aceste cuvinte au capatat, in engleza, forma verbului to manage, cu diverse intelesuri printre care si acelea de a administra, a conduce. Englezii au format apoi corespunzator substantivele manager si management.

Conturarea managementului ca stiinta, care a inceput in primii ani ai actualului secol, a constat in sedimentarea succesiva a contributiilor unor curente diferite de gandire, ale unor personalitati stiintifice sau ale vietii practice, in jurul carora s-au constituit scoli si miscari care au jalonat procesul respectiv.

Desi conducerea a existat, intr-o forma rudimentara, practic de la inceputul vietii organizate a comunitatii omenesti, aparitia tarzie a interesului deosebit pentru domeniul managementului si a primelor studii sistematice ale acestuia se explica prin aceea ca doar la un anumit grad al dezvoltarii industriale si tehnologice a societatii este posibila si necesara sistematizarea cunostintelor si inchegarea unor teorii specifice.

Inceputurile inchegarii managementului ca stiinta se identifica cu miscarea pentru conducerea stiintifica, aparuta in SUA in primul deceniu al secolului XX, care lupta pentru ideea existentiala a maximizarii rezultatelor activitatii individuale sau colective cu eforturi minime.

Dintre acceptiunile multiple si definitiile date de catre diversi teoreticieni si practicieni termenului de management, prezentam in continuare cateva:

Frederick W. Taylor definea managementul , in cartea sa Shop Management, publicata in 1903, astfel: "a sti exact ce doresc sa faca oamenii si a-i supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea cea mai buna si mai ieftina";[2]

Henri Fayol, in cartea sa Administration industrielle et generale, publicata in 1916, mentiona ca "a administra inseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla";

Mai recent, managementul este definit astfel:

Potrivit opiniei lui A.Mackensie, exprimata in noiembrie 1969 in Harward Business Review, managementul este "procesul in care managerul opereza cu trei elemente fundamentale - idei, lucruri si oameni - realizand prin altii obiectivele propuse";[3]

Peter Drucker considera ca managementul este echivalent cu "persoanele de conducere", termenul de "management" fiind doar un eufemism pentru "sef" . "Principala si poate singura sarcina a managementului este de a mobiliza energiile unitatii economice pentru indeplinirea sarcinilor cunoscute si definite", iar testul reusitei, sustine Drucker, consta in "obtinerea unei eficiente ridicate si adaptarea la modificarile din exterior".[4]

Prin management ca stiinta se intelege "studierea procesului de management in vederea sistematizarii si generalizarii unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode si tehnici care sa contribuie la cresterea eficientei activitatilor desfasurate pentru realizarea unor obiective"[5]

Managementul este considerat in acelasi timp si o arta, intrucat pe langa cunostintele de specialitate, managerul are nevoie si de talent pentru a pune in practica cunostintele acumulate, pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la conditiile concrete ale obiectivului condus.

Organizatiile sunt parte importanta a vietii cotidiene, iar prin organizatie prin definitie intelegem doua sau mai multe persoane angajate intr-un efort pentru a produce bunuri sau servicii. Organizatiile ne influenteaza direct si indirect prin procesele pe care le intrebuintam sau serviciile pe care le folosim.

Creativitatea, forma superioara a activitatii umane, a devenit, mai ales in ultimele doua decenii, o problema importanta a cercetarii stiintifice in numeroase tari. Prin preluarea de catre masini a activitatilor intelectuale repetitive, creste tot mai mult cerinta de munca creatoare si inventivitate. Progresul tehnico-stiintific nu se poate realiza fara dezvoltarea capacitatilor creatoare ale omului. De aici deriva unele sarcini importante ce revin stiintelor social-umane, cu deosebire psihologia, in studiul creativitatii.

Psihologia creativitatii urmareste, intre altele, sa puna in evidenta factorii creativitatii, procesele psihice care concura la creativitate si ponderea lor, modul in care conlucreaza constientul si inconstientul in creativitate, mecanismele psihice ale creativitatii. Ea studiaza structurile creativitatii si incearca sa explice cum apare ideea noua si originala si, in cele din urma, prin aplicarea unor metode tinde sa puna in evidenta cum putem deveni mai creativi.

Desi cercetarile lui Terman, ca si alte cercetari similare au aratat o anumita relatie intre nivelul inteligentei masurat prin testele traditionale si anumite performante creative, s-a constatat ca I. Q. (coeficientul de inteligenta) nu este o conditie satisfacatoare a creativitatii.

Cercetarile lui Guilford initiaza o noua directie in studiul creativitatii. Trebuie totusi sa mentionam ca aceste studii reduc, in general, creativitatea la activitatea multilaterala a gandirii. Treptat, acest inteles a fost depasit, prin includerea in fenomenul creativ si a factorilor de personalitate.

Managementul prin obiective

Prezentare. Definitie. Caracteristici. Componente

Conceput in SUA in perioada postbelica, managementul prin obiective se foloseste in prezent in numeroase tari. La difuzarea lui in tarile occidentale, o contributie majora au avut-o firmele de consultanta in management.

La baza conceperii managementului prin obiective se afla urmatoarea premisa: eficacitatea unei firme depinde de intrepatrunderea obiectivelor generale ale firmei cu cele ale subsistemelor, ceea ce implica o corelare stransa a trinomului obiective - rezultate - recompense.

Pentru o implementare corecta a managementului prin obiective se impune sa se intruneasca urmatoarele caracteristici[6];

instituirea unui sistem de obiective pentru intreprindere, care sa coboare pana la nivelul executantilor;

participarea intregului personal al fiecarui component al intreprinderii. la stabilirea obiectivelor in a caror realizare este nemijlocit implicat;

individualizarea bugetelor de cheltuieli pe principalele subdiviziuni organizatorice si pe centre de productie, ceea ce implica descentralizarea laturii operationale a sistemului financiar;

corelarea stransa a recompenselor si a sanctiunilor materiale si morale cu rezultatele efectiv obtinute;

mutatii in mentalitatea personalului firmei, in atitudinea sa fata de obiectivele firmei, in special in directia cresterii participarii, a initiativei, a colaborarii in procesul stabilirii si indeplinirii lor.

Managementul prin obiective a fost conceput de catre Peter Drucker in SUA si este cel mai frecvent folosit. El stabileste unele obiective care trebuie sa fie prioritare pentru toate compartimentele intreprinderii si care privesc opt domenii :

- profitabilitatea;

- situarea pe piata si competitivitatea aratata pe aceasta;

- evolutia;

- productivitatea muncii;

- performantele si pregatirea managerilor;

- resursele si materialele;

- relatiile cu publicul.

Managementul prin obiective poate fi definit ca un sistem de management bazat pe determinarea lagunoasa a obiectivelor pana la nivelul executantilor care participa nemijlocit la stabilirea lor si pe corelarea stransa a recompenselor si respectiv, a sanctiunilor, cu nivelul realizarii obiectivelor prestabilite.

Managementul prin obiective are o structura complexa, alcatuita din sase componente[7]:

a) Sistemul de obiective cuprinde obiectivele fundamentale, derivate 1, derivate 2, specifice si individuale, care trebuie definite de o maniera cat mai corecta si operationala, facilitand astfel realizarea lor.

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

b) Programele de actiuni se intocmesc pentru fiecare subdiviziune organizatorica principala a firmei, constituite pe centre de venituri si cheltuieli si evident, pentru ansamblul intreprinderii. Aici se cuprind sursele umane, materiale si financiare aferente realizarii obiectivelor previzionate.

c) Calendarele de termene. Pentru a asigura o sincronizare temporara adecvata in elaborarea lor se porneste de la termenele finale pentru obiectivele fundamentale si obiectivele derivate, utilizandu-se principiul numararii inverse.

d) Fundamentul economic si motivational al managementului prin obiective il reprezinta bugetele elaborate pentru fiecare subdiviziune organizatorica constituita ca un centru de venituri si cheltuieli si pentru firma in ansamblul sau.

e) Suportul logistic al managementului prin obiective il reprezinta metodele utilizate atat in munca de management, cat si in cea de executie. Reflectarea importantei care se acorda acestui aspect o reprezinta repertoarele de metode utilizate in intreprindere. Intocmirea acestora nu este o operatie mecanica, ci un proces de selectie a celor mai adecvate metode si tehnici tinand cont de caracteristicile obiectivelor stabilite si ale proceselor de munca implicate.

f) Instructiunile reprezinta ultima componenta a managementului prin obiective si ele exprima conceptia conducerii firmei asupra modului de realizare a obiectivelor. Ele trebuie sa reflecte legislatia si sa sintetizeze experienta firmei.

Exista doua categorii de instructiuni:

- generale, valabile pentru ansamblul activitatilor firmei;

- partiale, se refera la unele din activitatile firmei.

Obiectivele si caracteristicile lor

Obiectivele reprezinta telurile, scopurile cuantificabile pe care si le propune un colectiv, un individ sa le realizeze intr-un termen stabilit cu anumite mijloace, pe baza unui program sau instructiuni. Ele reprezinta o situatie viitoare dorita, o directiva a activitatii de desfasurare in viitor.

Obiectivele sunt caracterizari calitative si/sau cantitative ale scopurilor urmarite de firma.[8]

Caracteristicile obiectivelor cu privire la modul de a le exprima si formula, la impactul cu problema competentei decizionale, la relatiile cu politica, strategia si organizarea generala a intreprinderii sunt:

obiectivele trebuie formulate clar, concis, fara exprimari tendentioase, trebuie sa aiba acelasi sens atat pentru sef, cat si pentru subordonat, sa poata fi identificat usor;

obiectivele trebuie sa fie consecvente cu politica intreprinderii si compatibile in raport cu statutul si regulamentul acesteia;

obiectivele trebuie sa fie masurabile pentru a putea fi comparate intre ele;

obiectivele nu trebuie sa fie banale, dar nici imposibil de realizat;

obiectivele sunt stabilite pe cale participativa;

reprezinta teluri ale intreprinderii in ansamblu, ale compartimentelor, ale indivizilor;

sunt deziderate complexe care permit tolerante;

sunt intr-un numar limitat.

1.1.3.Tipuri de obiective

Dupa sfera de cuprindere si dupa importanta :

obiective fundamentale care exprima principalele scopuri urmarite de un agent economic. Se refera la perioade mai indelungate, cu caracter sintetic si integrator. La randul lor se impart in:

obiective economice: castigul pe actiune, valoarea actiunii, profitul, cifra de afaceri, productivitatea muncii si altele;

obiective sociale: controlul poluarii, salarizarea si conditiile de munca ale salariatilor. cooperarea cu autoritatile etc.;

obiective derivate de gradul 1 a caror realizare implica o parte apreciabila din procesele de munca desfasurate in unitate;

obiective derivate de gradul 2 caracterizate printr-o definire mai concreta si prin implicarea in realizarea lor a unor procese de munca restranse;

obiective specifice, ce sintetizeaza utilitatea unei lucrari sau actiuni care contribuie la realizarea obiectivelor derivate;

obiective individuale care concretizeaza obiectivele specifice la nivelul persoanelor.

0 alta clasificare a obiectivelor este:

obiective de baza formulate si controlate potrivit metodei;

obiective globale aferent intreprinderii in ansamblul ei;

obiective principale formate din totalitatea obiectivelor globale si reprezinta planul de obiective al intreprinderii fiind factorul coordonator al tuturor activitatilor. Acestea la randul lor se impart in:

- obiective finale;

- subobiective;

- obiective individuale;

obiective functionale, ale domeniilor de activitate;

obiective personale reprezinta obiectivele pe care si le propune pentru sine fiecare persoana integrata in procesul muncii in functie de dorintele si aspiratiile lui, de conceptia de viata.

0 alta clasificare este in:

obiective generale care se refera la intreprindere in ansamblul ei;

obiective specifice care se refera la subdiviziunile organizatorice ale intreprinderii.

Conceperea si implementarea managementului prin obiective

Conceperea si implementarea managementului prin obiective propune parcurgerea a sase etape principale si anume[10]:

a) Stabilirea obiectivelor fundamentale ale societatii comerciale sau regiei autonome. Derularea acestei etape se produce in procesul elaborarii planurilor sau programelor pe termen mediu si lung, avand in vedere specificul managementului prin obiective. Pentru a constitui un fundament adecvat pentru managementul prin obiective, obiectivele fundamentale, ca de altfel si celelalte categorii de obiective, trebuie sa fie realiste, stimulative, mobilizatoare si compresensibile.

Aceasta implica o temeinica fundamentare, o participare sustinuta la stabilirea lor din partea cat mai multor componenti ai firmei, utilizand modalitati participative de management.

b) Pe baza obiectivelor fundamentale se trece la stabilirea obiectivelor derivate, specifice si individuale. In acest proces este necesar sa se evidentieze zonele cheie implicate de fiecare obiectiv asupra carora isi vor concentra atentia factorii principali participanti la realizarea obiectivelor, standardelor de apreciere ale intreprinderilor in derularea acestei etape se folosesc pe scara larga dialogurile bilaterale si multilaterale dintre manageri si subordonati ceea ce garanteaza realismul si caracterul stimulativ al obiectivelor.

c) Conturarea sistemului de obiective ofera premisa necesara elaborarii celorlalte componente ale managementului prin obiective - programele de actiuni. calendarele de termen, bugetele si lista metodelor - atat pentru ansamblul unitatii, cat si pentru fiecare centru de cheltuieli si venituri. Stabilirea acestora se efectueaza pe baza luarii in considerare a ierarhiei dintre diferitele categorii de obiective, a potentialului personalului disponibil si a celorlalte resurse existente in firma. Pentru ca elementele mentionate sa aiba un pronuntat caracter realist si motivational este necesara participarea intensa a intregului personal al societatii comerciale sau regiei autonome.

d) Faza urmatoare consta, in esenta, in adaptarea corespunzatoare a subsistemelor decizional, structural si informational ale societatii comerciale sau regiei autonome la cerintele realizarii obiectivelor, in ceea ce priveste primul aspect, accentul cade asupra stabilirii principalelor decizii aferente fiecarui centru de cheltuieli si venituri, concomitent cu precizarea delegarilor necesare de sarcini, competente si responsabilitati. Pe planul structurii organizatorice se are in vedere cu prioritate reconceperea de posturi si functii potrivit obiectivelor stabilite, ceea ce reclama modificari in descrierile de posturi si functii, regulamentul de organizare si functionare in organigrame. Din punct de vedere informational managementul prin obiective, implica de regula, trecerea intregului subsistem pe baza principiului abaterilor semnificative.

e) In functie de aceasta se opereaza modificarile corespunzatoare in continutul informatiilor, in situatiile, fluxurile si procedurile informationale. Modificarile acestor componente ale sistemului de management al unitatii se efectueaza simultan, avand grija sa se asigure atat o functionalitate de tip sistemic intregii firme, cat si o suficienta autonomie operationala subdiviziunilor sale organizatorice. Odata cu stabilirea modificarilor in plan structural, informational si decizional se definitiveaza instructiunile care stau la baza functionarii managementului prin obiective.

f) Pentru a asigura functionarea corespunzatoare a managementului prin obiective este necesara o permanenta urmarire a realizarii obiectivelor. Fundamentul acestei etape este asigurat de mecanismul de conexiune inversa bazat pe transmiterea abaterilor semnificative instituit in perioada precedenta. Operativ, ori de-cate ori situatia o reclama, se iau decizii cu caracter profilactic sau corectiv, astfel incat realizarea obiectivelor sa decurga cat mai aproape de ritmurile stabilite prin planul sau programul de activitate al firmei.

g) Etapa finala se axeaza asupra evaluarii realizarii obiectivelor si pe recompensarea personalului. In acest scop, se compara rezultatele obtinute cu obiectivele si standardele stabilite la inceputul perioadei de plan. In functie de nivelul realizarii lor se decide recompensarea individuala si colectiva si in mod similar, sanctionarea celor implicati. Continutul etapei finale este hotarator din punct de vedere motivational, conditionand intr-o masura apreciabila modul si rezultatele utilizarii in continuare a managementului prin obiective.

Modul in care stimuleaza Managementul prin obiective motivatia:

modalitatea de participare si motivare in mai multe forme;

participarea la stabilirea obiectivului;

insusirea obiectivelor unitatii economice si transformarea acestora in obiective personale;

recompensarea in functie de realizarea obiectivelor;

cresterea motivatiei prin crearea posibilitatilor de apreciere prin prisma rezultatelor obtinute.

Avantajele si limitele managementului prin obiective

Principalele avantaje ale acestei metode sunt:

cresterea realismului obiectivelor firmei si ale componentelor sale;

amplificarea nivelului de motivare a personalului;

dezvoltarea unui climat de creativitate;

imbunatatirea utilizarii timpului managerilor, ca urmare a diminuarii sarcinilor de supraveghere si control, reflectare a sporiri motivarii personalului a promovarii pe scara larga a autocontrolului;

intarirea responsabilitatilor fata de realizarea obiectivelor, atat pentru manageri cat si pentru executanti;

corelarea mai stransa a nivelului salarizarii cu rezultatele efectiv obtinute de fiecare component si grupa de munca din cadrul societatii comerciale sau regiei autonome;

se asigura sporirea sensibila a eficientei firmei;

crearea de conditii pentru formarea de noi manageri.

Limitele utilizarii managementului prin obiective:

- prima o reprezinta dificultatea modificarii mentalitatii si comportamentului personalului, de care depind intr-o masura determinanta rezultatele economice ale firmei. Depasirea sa necesita un sustinut si indelungat efort cu concursul calificat al sociologilor si psihologilor.

- rolul cel mai important in utilizarea cu succes al managementului prin obiective il are managementul superior al firmei de a carui pricepere si consecventa depind, in ultima instanta, instituirea si mentinerea unui climat favorabil operationalizarii rationale a managementului prin obiective.

Managementul prin obiective este sistemul cu cele mai mari valente de intronare a disciplinei si cresterii responsabilitatii in majoritatea firmelor.