Managementul prin bugete

Managementul prin bugete

1. Prezentare. Definitie. Caracteristici. Componente

Aceasta metoda se bazeaza pe un model specific de planificare si control al activitatilor in care obiectivele sunt cu precadere financiare, au ca unitate de masura pe cea monetara, iar ca forma de exprimare pe cea contabila.

Managementul prin obiective nu este o metoda de economisire a resurselor, ci o metoda de amplificare a acestora. Se recomanda ca Metoda prin Bugete sa nu se aplice acolo unde situatia financiara a unitatii economice nu este buna.

Metoda are ca element specific faptul ca ea da posibilitatea managerilor ca in cadrul aceleiasi aplicatii sa realizeze doua faze ale procesului de management:

sa prefigureze viitorul intreprinderii sub forma unor obiective cuantificate si realizabile;

sa controleze intreaga activitate prin informatiile privind executia bugetului.

Bugetul in management este un plan pe o anumita perioada care se exprima in unitati si

termeni financiari si care prevede cotele partii din ansamblul resurselor care sunt destinate realizarii unui obiectiv scadent la sfarsitul perioadei si aferent unei responsabilitati din cadrul intreprinderii[1].

Daca bugetarea  este considerata un sistem permanent de conducere a activitatii, atunci bugetul trebuie sa asigure corelarea a patru tipuri de factori:

1) obiectivele;

2) perioadele;

3) resursele;

4) responsabilitatile.

Obiectivele se deosebesc de cele din cadrul MPO prin aceea ca ele au aceeasi forma de exprimare si cuantificare. Chiar daca au si alte forme de exprimare, cea valorica este obligatorie. Sistemul de elaborare a obiectivelor il putem asemana cu cel din MPO, cu deosebirea ca dupa nominalizarea lor sub forma fi fizica acestea trebuie transpuse in termeni financiari.

Perioadele pot fi diferite: calendaristice ale planului sau perioadele care consemneaza exact timpul in care se deruleaza activitatile pentru realizarea unui obiectiv.

Resursele cuprind toate categoriile de resurse: materiale, financiare, umane.

Acestea se regasesc in cadrul sistemului de MPB intr-o dubla ipostaza, aceea de alocatii sau cheltuieli si aceea de venituri ce trebuie obtinute in urma consumarii lor.

Responsabilitatile vizeaza precizarea factorilor care au dreptul sa consume anumite resurse dar care au in acelasi timp obligatia de a asigura obiectivele si nivelul veniturilor asteptate.

Responsabilitatea poate fi oricare element din cadrul intreprinderii, putand sa mearga pana la persoana. In cazul in care destinatarii sunt elemente structurale din cadrul unitatii economice, pentru acestia se utilizeaza termenul de centru de responsabilitate.

MPB trebuie sa aiba in vedere respectarea a cel putin trei principii de management :

principiul participarii;

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

principiul realismului;

principiul flexibilitatii.

Participarea presupune (ca si la MPO) ca intregul personal dar mai ales conducatorii organismelor, compartimentelor de munca si a domeniilor de activitate sa participe efectiv si constructiv la activitatea de elaborare a bugetelor, cat si la executia bugetara. Bugetele sunt propuse prin proiecte. Se aleg acele proiecte care se dovedesc a fi cele mai bune, aduc in schimbul consumarii lor niste avantaje mai mari.

Realismul are in vedere ca pe de-o parte obiectivele sa nu fie prea ambitioase incat sa devina nerealizabile.

Pe de alta parte normativele care stau la baza bugetelor trebuie sa nu fie prea stranse, astfel incat sa inlature initiativa si pana la urma sa demobilizeze pe cei ce urmeaza a realiza executia bugetara.

Flexibilitatea in faza de proiectare a bugetelor trebuie sa constituie un criteriu de rationalitate, iar in faza de executie bugetara sa dea posibilitatea de adaptare. Un buget flexibil trebuie sa dea o marje de actiune celor care-l aduc la indeplinire.

2. Tipuri de bugete

Intrucat intr-un sistem de productie, indiferent de marimea acestuia, se opereaza cu un numar mare de bugete, acestea trebuie cunoscute si intelese cat mai corect pentru a putea fi derulate in mod corespunzator[3].

Totalitatea bugetelor din cadrul unui sistem pot fi categorisite dupa urmatoarele criterii:

- dupa obiective;

- dupa impactul cu timpul;

- dupa responsabilitate.

Dupa natura obiectivelor in cadrul sistemelor bugetare se disting:

bugetul obiectivului - care cuprinde toate categoriile de resurse alocate pentru atingerea unui obiectiv si rezultatele asteptate in urma consumarii acestuia;

bugetul preobiectivului (resurselor) - vizeaza modul de alocare a unei anumite categorii de resurse tinand seama de totalitatea obiectivelor (de ex. Resursele umane).

Dupa perioada in care se executa executia bugetara, bugetele pot fi:

bugetele periodice - corespund exact unei anumite perioade de timp;

bugetele neperiodice - care au la baza destinatia resurselor care pot fi consumate rational pentru realizarea unor obiective independent de o anumita perioada.

Dupa durata executiei bugetare, bugetele sunt de doua feluri:

bugetele pe durata scurta de timp;

bugetele de lunga durata.

Dupa desfasurarea in timp bugetul poate fi:

bugetul de desfasurare continua - se alimenteaza cu resurse, desfasoara activitati care prin natura lor au un caracter continuu;

bugetele glisante - acelea care, in afara resurselor destinate unei perioade, mai cuprind o parte de resurse necesare pentru continuarea activitatii in perioada urmatoare.

Din punct de vedere al responsabilitatii prin sistemele de buget  se stabilesc competentele si responsabilitatile pe consumul de resurse si atingerea obiectivelor care le-au fost destinate.

3. Avantajele Managementului prin Bugete

Principalele avantaje sunt:

este un sistem rational de alocare a resurselor in raport cu eficienta pe care aceste consumuri o asigura;

asigura ridicarea nivelului responsabilitatilor, responsabilitatea controlului asupra consumului de resurse si atingerii obiectivelor se realizeaza prin autocontrol;

prin folosirea eficienta a resurselor se asigura conditiile pentru ridicarea nivelului motivatiei, a responsabilitatii in antrenarea personalului la atingerea obiectivelor si a consumului rational de resurse;

realizarea bugetului este singurul mijloc de evaluare si apreciere a personalului.