Managementul - definitii, managementul stiintific

Managementul

In sectiunea 1.2. am vazut un exemplu privind efectul introducerii managementului stiintific intr-o intreprindere.

In sectiunea 1.3.2. am vazut ca in Romania exista un potential enorm de dezvoltare al intreprinderilor mici si mijlocii. Sursa cea mai potrivita pentru dezvoltarea in sensul exploatarii acestui potential o reprezinta managementul.

Probabil ca din cind in cind aflati, din diverse surse de informare, ca unele firma obtin rezultate bune, spectaculoase iar altele se afunda in datorii, pierd piata sau ajung la faliment.

Explicatia cea mai des intilnita pentru aceasta diferenta o gasim in management.

In tabelul nr. 1, sint prezentate citeva exemple de diferente intre firmele competitive si cele necompetitive, din punctul de vedere am managementului.

Cunostintele de management si aplicarea lor au devenit indispensabile in conducerea oricarei afaceri, indiferent de dimensiunea acesteia. Cerinta de a dispune si aplica aceste cunostinte este cu atit mai stringenta intr-o tara in curs de dezvoltare ca Romania (atentie, unii o considera subdezvoltata). Pentru ca o astfel de tara sa aiba sansa sa progreseze in libertate si demnitate umana, managementul trebuie sa fie resursa principala a dezvoltarii iar managerii trebuie sa actioneze ca principali catalizatori.

1. Definitii

Termenul « management » are astazi mai multe intelesuri.

Managementul ca proces. Daca ati auzit vreodata spunindu-se despre o companie ca are un management bun sau ca este bine manageriata, atunci aceasta afirmatie se referea la procesul de management, la procesul de conducere.

Managementul ca disciplina. Daca astazi discutam despre un curs de management, ne referim la disciplina stiintifica. Managementul este clasificat ca disciplina deoarece el include deja un bagaj imens de cunostinte care pot fi invatate. Principalul scop al studierii disciplinei de management este invatarea principiilor, conceptelor si teoriilor si a aplicarii acestora in procesul de management.

Managementul ca grup de oameni. Daca ati auzit spunindu-se « managementul firmei X a decis sa . » atunci termenul de « management » se refera la un om sau la un grup de oameni.

De-a lungul timpului s-au dat multe definitii managementului. A da o definitie este astazi cu atit mai complicat cu cit managementul a evoluat de la o preocupare la o arta, apoi la o disciplina, pentru a ajunge un univers complex de discipline si cunostinte.

Enuntam mai jos cele mai des intilnite definitii :

managementul este un proces ce implica anumite functii si activitati pe care managerii trebuie sa le realizeze

managementul este procesul declansat si in care se implica una sau mai multe persoane pentru a coordona activitatile altor persoane in scopul atingerii unor rezultate care ar fi imposibil de atins de catre o persoana actionind izolat.

Managementul este ansamblul demersurilor, metodelor si proceselor de planificare, organizare, alocare a resurselor, control, activare si animare a unei intreprinderi.

2. Managementul stiintific

Asa cum am aratat mai inainte, managementul a evoluat de-a lungul timpului, cunoscind mai multe perioade :

perioada empirica, ce se caracteriza prin existenta managerului - proprietar si prin conducerea bazata pe principii personale. Aceasta perioada dureaza pina in a doua jumatate a secolului XIX

inceputurile managementului stiintific, perioada care dureaza pina la inceputul secolului XX (1910 - 1915) si care este caracterizata de aparitia si aplicarea primelor teorii ale managementului stiintific, si in care apar specialistii in management si managerii angajati

perioada moderna, care se intinde pina in zilele noastre.

In dezvoltarea stiintei managementului au existat mai multe curente sau scoli, acestea fiind influentate de epoca in care au aparut si de necesitatile acelei epoci.

a) Scoala clasica este reprezentata in principal de Frederick Taylor si Henry Fayol.

Frederick Taylor si-a concentrate atentia indeosebi asupra conducerii atelierelor, preconizind reorganizarea activitatii de supraveghere si indrumare pe baza principiului separarii activitatii de planificare si coordonare de cea de executie si al coordonarii activitatii pe domenii. El a preconizat inlocuirea structurilor ierarhice, de tip military, cu organizarea functionala, considerind ca nici un manager, oricit de bine pregatit ar fi, nu poate indeplini in mod corespunzator un numar prea mare de atributii diferite.

In lucrarea sa de baza, Principles of Scientific Management (1911), el a enuntat 11 principii si o lege. Acestea sint:

1. Inlocuirea metodelor traditionale, bazate pe experienta, prin metode stiintifice, fundamentate pe analiza elementelor productiei, structurilor, proceselor si mecanismelor.

2. Selectarea salariatilor pe baza unor metode fundamentate in mod stiintific, antrenarea si instruirea lor

3. Colaborarea intre salariati si administratie in scopul aplicarii unor principii de organizare stiintifica a intregii activitati.

4. Diviziunea muncii intelectuale si fizice.

5. Amplificarea continutului economic al cadrelor tehnice.

6. Analiza procesului de munca prin descompunerea in elemente componente

7. Evidenta stricta a timpului de munca si normarea muncii.

8. Unificarea si standardizarea

9. Controlul tehnic

10. Aplicarea salarizarii in acord pe baza unor indicatori specifici

11. Delimitarea stricta intre functiile de conducere si cele de executie

Lege: Gradul de atasament si de participare al muncitorului in procesul de productie este direct proportional cu increderea sa in faptul ca va fi apreciat si recompensat in concordanta cu aportul sau la realizarea obiectivelor.

Henry Fayol a abordat problemele managementului din punctul de vedere al intreprinderii in ansamblul ei. El a evidentiat pentru prima data functiile intreprinderii aratind ca intre ele exista o strinsa interdependenta si ca, in raport cu natura activitatilor sau tipul intreprinderii, importanta lor poate fi diferita. Tot Fayol a identificat atributiile managementului : planificarea, organizarea, comanda - coordonarea, controlul.

Si el a anuntat 14 principii ale managementului :

1.     Diviziunea muncii

2.     Autoritatea

3.     Disciplina

4.     Unitatea de comanda

5.     Unitatea de directie (acelasi obiectiv va fi directionat de un singur manager, utilizind un singur plan)

6.     Subordonarea intereselor individuale celor ale firmei

7.     Remunerarea (corecta)

8.     Centralizarea

9.     Ierarhia

10.  Comenzile

11.  Echitatea

12.  Stabilitatea personalului

13.  Initiativa

14.  Spiritul de echipa

b) scoala relatiilor umane reprezentata in principal de Elton Mayo si de Abraham

Maslow a reprosat scolii clasice faptul ca nu tinea seama de comportamentul uman, considerind  membrii unei organizatii ca pe elemente passive. Principalele idei ale acestui current au fost:

o      motivarea personalului si imbunatatirea climatului de munca

o      evitarea superspecializarii serviciilor si a personalului

o      acordarea unei importante oficiale echipei sau grupului de munca pentru cresterea gradului de cooperare

o      exercitarea autoritatii la nivelurile inferioare

o      descentralizarea structurilor si luarea deciziilor cit mai aproape de locul de aplicare.

o     

Elton Mayo a demonstrat ca muncitorii lucreaza mai bine daca ei simt ca : participa la

gindirea actiunilor ; sint observati de supervizori si rezultatele lor sint inregistrate ; supervizorii creeaza o atmosfera relaxata ; au sentimentul ca apartin unei echipe.

Abraham Maslow a elaborat teoria ierarhiei nevoilor, care are la baza urmatorul

postulat : odata ce nevoile de baza (fiziologice, hrana, locuinta, securitate personala) au fost satisfacute, nevoile de tip superior (amicitie, stima, autodesavirsire) vor intregi potentialul uman si personalitatea individului. El a creat asa - numita piramida a nevoilor, care reda sub forma unei piramide aceasta ierarhie a nevoilor.

c) scoala moderna a dezvoltat stiinta managementului dindu-i un caracter interdisciplinar. Cel mai de seama reprezentant este Peter Drucker, care a scris un mare numar de lucrari cu caracter aplicativ, reflectind practicile manageriale ale celor mai eficiente firme americane. El a declarat ca managementul este « functia esentiala a timpurilor noastre » si a formulat 5 principii fundamentale: stabilirea obiectivelor firmei; organizarea productiei si a muncii; motivarea si comunicarea; stabilirea metodelor de masurare a performantelor; dezvoltarea capacitatii si a performantelor oamenilor. El este cel care a dezvoltat teoria managementului prin obiective. Peter Drucker (n. 1909) traieste si este considerat cel mai de seama ginditor si practician in management.