Management
Leadership-ul ca element de indicare a drumului spre scopLeadership-ul ca element de indicare a drumului spre scopModelul leadership-ului ca element de indicare a drumului spre scop explica felul in care liderii organizatiilor pot facilita performantele, aratand subordonatilor ca ele pot fi considerate drept instrumente in obtinerea recompenselor dorite. Leadership-ul, potrivit acestui model, indeplineste doua functii importante: - Clasificarea cailor; Functia se refera la masura in care liderul ajuta subordonatii sa inteleaga prin ce comportamente pot fi atinse scopuri si obtinute recompensele dorite de ei. Liderul trebuie sa asigure contingenta satisfactiei subordonatilor de performanta eficienta; sa ofere suficienta directionare spre obiectivele incredintate; sa inlature obstacolele din calea atingerii scopurilor. - Cresterea numarului de recompense. Liderul trebuie sa creasca numarul de recompense disponibile subordonatilor, fiindu-le sprijin si acordand atentie prosperitatii, pozitiei si confortului acestora. El trebuie sa recunoasca si sa activeze necesitatile subordonatior: bani, recunoastere sociala, promovare. Sa ajute subalternii sa-si clarifice asteptarile si sa sporeasca oportunitatile de satisfactie personala legate de performanta eficienta. Aceste functii nu sunt decat niste strategii manageriale prin care liderul integreaza scopurile personale ale subordonatilor cu scopurile organizatiei si faciliteaza realizarea sarcinilor. Cand congruenta celor doua categorii de scopuri este asigurata, subordonatii urmaresc ceea ce ei insisi doresc, si prin aceasta realizeaza si obiectivele manageriale. Liderii eficace sunt aceia care reusesc sa arate subordonatilor cum pot sa-si atinga propriile scopuri cooperand si nu opunandu-se sefilor lor. Prin acest model managerial se argumenteaza rolul factorilor situationali in determinarea comportamentului. Caracteristicile subordonatilor si factorii de mediu au o importanta aparte. Caracteristicile subordonatilor determina reactia lor la comportamentul liderilor si a felului in care ei raspund influentelor. Mediul social in care se dezvota o persoana controleaza natura experientelor si situatiilor cu care aceasta se confrunta, valorile si caracteristicile de personalitate care vor fi intarite si invatate. Viata din regim totalitar, constrangerile de tot felul, au internalizat in mintea oamenilor un mod personal prin care fiecare a functionat. Modul in care oamenii au vazut puterea este partea importanta a acestei functionari. Au aparut astfel perceptii diferite fata de importanta puterii. In timp ce persoanele autoritariste sunt convinse de faptul ca puterea si diferentele de pozitie dintre oameni trebuie respectate, persoanele non-autoritariste cred, in general, ca puterea si diferentele de pozitie dintre oameni trebuie minimalizate. In stransa legatura cu autoritarismul, dogmatismul se remarca ca fiind o caracteristica care se exprima prin inchistare intelectuala si inflexibilitate. Daca liderul dogmatic se bazeaza pe o informare limitata si este inclinat in luarea rapida a deciziilor fiind convins de certitudinea lor, subordonatii dogmatici au un comportament complementar sefului lor, ei fiind satisfacuti de o informare limitata. Complexitatea cognitiva si simplitatea cognitiva sunt de asemenea caracteristici ale subordonatilor demne de luat in seama. Complexitatea cognitiva reprezinta capacitatea unei persoane de a utiliza mai multe dimensiuni conceptuale in perceptia realitatii din organizatie si prin aceasta de a prelua si sorta informatiile din mediu, a le organiza in asa fel incat sa dobandeasca un sens. Oamenii cu compexitate cognitiva redusa tind, in schimb, sa utilizeze judecati rationale, stereotipe. Comportamentul lor este ancorat in conditiile externe, iar contributia lor personala este mica. Subordonatii caracterizati prin complexitate cognitiva raspund diferit la stilul de leadership in raport cu cei caracterizati prin simplitate cognitiva. Pentru primii, un leadership participativ devine eficient pentru ca ei sunt capabili sa inteleaga situatiile complexe cu care se confrunta organizatia, sa utilizeze mai multe informatii, sa integreze informatiile discrepante si sa ia in considerare un numar mai mare de solutii posibile la o problema. In schimb, subordonatii caracterizati prin simplitate cognitiva contribuie putin la analiza si luarea deciziilor, fiind tentati sa adere rapid la un punct de vedere. Cand acesta este diferit de a celorlalti, ei incearca sa se impuna, fie il minimalizeaza acceptand un punct de vedere diferit, la un nivel superficial de perceptie, fara a reusi insa o integrare a perspectivelor diferite. In cartea sa, Cele 21 de legi supreme ale liderului, John C. Maxwell a descris importanta nivelului acestei caracteristici ca fiind esenta Legii pragului limitativ (4, pag.17) si a sugerat ca nivelul de eficienta al unei persoane este dat de inclinatia spre aptitudinea de a fi lider.
A Efectuarea serviciilor suplimentare specifice sectorului de receptie: furnizarea de informatii, transmiterea de mesaje, sortarea si distribuirea coresponedentei, rezervarea de mese la restaurante, de bilete la mijloacele de transport in comun, etc. Coodonarea activitatii "serviciului de hol" prin supervizarea directa a "personalului in uniforma" (portar-usier , bagajist, curier, comisioner, liftier, voiturier), care efectueaza la randul lui o serie de servi-cii suplimentare: transportul bagajelor, curieratul, comisioneratul, comenzi de taxi, etc. Supravegherea circulatiei persoanelor in hotel, prin identificarea clientilor, a vizitatorilor si a ce-lor care nu fac parte din aceste doua categorii, pentru a asigura securitatea clientilor (mai ales prin inter-zicerea accesului strainilor in zona spatiilor de cazare). In unele hoteluri exista si functia de sef concièrge, care coodroneaza activitatea receptionerului-concièrge, a portarului-sef, curierului, comisionerului, bagajistului, liftierului. Lucratorul din spatele comptoir-ului concièrge este cel mai reprezentativ angajat al sectorului de re-ceptie, deoarece prin natura obligatiilor, este persoana careia oaspetele i se adreseaza in permanenta pentru rezolvarea problemelor sale. De fapt, putem spune ca in timpul sejurului, receptionerul-concièrge este "secretarul personal" al clientului. Data fiind pregnanta relatie de reprezentare a acestui lucrator cu clientela, este de la sine inteles ca respectivul angajat trebuie sa fie extrem de prezentabil, impecabil ca tinuta personala si vestimentara, cu un comportament ireprosabil, volubil, persuasiv, mereu atent, dotat cu o buna memorie vizuala si auditiva si bineinteles, excelent cunoscator al unor limbi straine de circu-latie internationala. De altfel, aceasta ocupatie din domeniul hotelier beneficiaza de recunoastere inter-nationala datorita asociatiei U.I.P.G.H. (Union Internationale des Portiers des Grandes Hoteles) - Clefs d'Or. Receptia, ca subsector, rezuma urmatoarele atributii principale: A Primirea clientului, care presupune o serie de activitati preliminare, pornind de la finalizarea situ-atiei spatiilor de cazare care pot fi valorificate in ziua respectiva (prin onorarea cererilor de rezervare sau prin vanzare directa), trecand prin protocolul de primire, negocierea inchirierii, repartizarea spatiului de cazare, fixarea tarifului, inregistrarea datelor personale ale clientului in documentele de evidenta o-perativa si pana la inmanarea cheii, adica tot ceea ce este cunoscut in hotelaria internationala sub de-numirea de "check-in". A Vanzarea serviciilor hotelului, in special a celor de baza, sprijinita de studierea strategiilor ope-rative menite sa duca la cresterea gradului de ocupare a capacitatii de cazare prin mentinerea unui ra-port optim cu alte hoteluri, cu agentii de turism si prin exersarea abilitatii de prezentare convingatoare a serviciilor, de prezentare cat mai atractiva a unor pachete incluzand serviciile Casei (cazare si mic de-jun, demipensiune, pensiune completa, cazare si tratament, cazare si "fitness", etc.). De asemenea, acesta este subsectorul care, in colaborare cu cel de concièrge, promoveaza celelalte servicii ale hote-lului, prin recomandarea si prezentarea lor oaspetilor. T Asistarea clientului in timpul sejurului, prin discreta supraveghere a bunelor conditii oferite si ca-litatii serviciilor prestate, prin rezolvarea de situatii particulare (mutari, imbolnaviri, accidente, etc.) si prin promta solutionare a cererii si reclamatiilor. Asigurarea informarii tuturor sectoarelor si compartimentelor interesate de datele clientilor (sta-tutul de client V.I.P., client al casei, client standard, client de grup, originea eventualei rezervari, numa-rul camerei, perioada sejurului, serviciile incluse in tarif, etc.). Asistarea clientului la plecare, impreuna cu subsectorul casierie, prin efectuarea operatiunilor cunoscute sub denumirea de "check-out". Astfel, dupa ce sunt indeplinite procedurile legate de incheie-rea contului si plata contravalorii serviciilor, receptia efectueaza protocolul de plecare, de multe ori con-tinuand relatia cu clientul si in faza post-plecare (prin trimiterea unor oferte avantajoase, a unor felicitari cu diferite prilejuri, prin expedierea eventualelor obiecte uitate sau a corespondentei intarziate, etc.). In final, putem conchide ca lucratorul din subsectorul receptie este "juristul" clientului, persoana ca-re pledeaza in favoarea incheierii unui contract si care vegheaza ca indeplinirea conditiilor contractuale sa fie respectate in cele mai mici amanunte. Casieria este caracterizata de urmatoarele atributii principale: A Deschiderea contului clientului si tinerea evidentei contabile a tuturo serviciilor cu plata prestate acestuia. T Incasarea contravalorii serviciilor prestate, tinand cont de prevederile creditului hotelier. Efectuarea unor servicii suplimentare specifice, cum ar fi schimbul valutar si pastrarea valorilor clientilor. Astfel, casierul poate fi considerat "contabilul persona" al fiecarui oaspete. In hotelurile mici, casierii pot fi coordonati de catre un sef casier, lucrator dublu subordonat: sefului de receptie si sefului biroului financiar-contabil. Rezervari, ca subsector, are o deosebita importanta pentru hotel, intrucat principala sa atributie consta in vanzarea anticipata a produsului hotelier. In colaborare cu biroul de marketing (sau de van-zari), acest subsector ofera datele necesare planificarii activitatii hotelului si previzionarii gradului de o-cupare a capacitatii si a volumului de incasari. Solutionarea cererilor de rezervare, incluzand negocierea tarifului si a sejurului, gestionarea co-menzilor si corespondenta hotelului cu beneficiarii constituie esenta activitatii acestui sector. Amplasamentul biroului de rezervari trebuie sa asigure comunicare directa cu lucratorii din subsec-torul de receptie, pentru a permite facilitarea circulatiei documentelor si a informatiilor zilnice legate de sosirile previzionate ale clientilor si de cererile acestora. Subsectorul de rezervari poate fi condus de un sef birou rezervari, iar lucratorul-functionar rezerva-ri, este de cele mai multe ori calificat in meseria de receptioner hotel. Centrala telefonica este inima comunicatiilor din hotel. Pricipala sa atributie este asigurarea rela-tiilor clientului cu toate sectoarele si compartimentele hotelului. Prestatoare de servicii hoteliere, centra-la telefonica asigura cel mai solicitat servicu suplimentar si anume convorbirea telefonica, de pe urma caruia hotelul are un profit deloc neglijabil. Ca si biroul de rezervari, ea trebuie amplasata cat mai a-proape de spatiul fizic al receptiei, pe de o parte datoritafaptului ca sectorul receptie constituie punctul de referinta al tuturor solicitarilor clientilor, iar pe de alta parte datorita necesitatii gestionarii corecte a eventualelor convorbiri telefonice efectuate de oaspeti in afara spatiului de cazare. In mod normal, spa-tiul centralei telefonice trebuie sa adapostesca si echipamentele de fax sau telex ala receptiei. Lucrato-rul-operator comunicatii, centralista sau standardista, trebuie sa cunoasca limbjul de specialitate speci-fic principalelor limbi de circulatie internationala. O organigrama a sectorului de receptie, valabila intr-un hotel de capacitate mare si de categorie superioara, ar putea fi urmatoarea:
Functiile compartimentului de receptie raman aceleasi si la hotelurile de capacitate medie sau mica unde sunt cumulate in fisa postului lucratorului. Astfel, in marea majoritate a hotelurilor din Romania, re-ceptionerul este persoana care indeplineste, pe langa sarcinile sale specifice, si pe cele ale lucratorului concièrge, ale casierului si functionarului de la biroul de rezervari. In situatia in care hotelul este mic, sau sezonalitatea este marcanta, centrala telefonica este instalata chiar in spatiul in care se afla desk-ul, iar receptionerul preia si atributiile centralistei. Asa incat, organigrama cel mai des utilizata in hotelu-rile noastre pentru sectorul de receptie este urmatoarea:
In mod
normal, sectorul de receptie lucreaza 24 de ore din 24, ceea ce
ridica managerului proble-me de organizare privind echitarea rularii
turelor (mai ales a celor de noapte), acordarea tuturor zilelor libere
prevazute in codul muncii, etc. De aceea, diversitatea hotelurilor
implica si o diversitate organiza-torica a sectorului. Astfel,
multe hoteluri de origine nord-americana utilizeaza un "night
auditor", adica un receptioner care lucreaza numai in tura de
noapte, avand ca principala sarcina incheierea situatiei
contabile a receptiei din ziua respectiva, preluand totodata si
atributiile sefului de tura (sau ale sefului de receptie).
Exista de asemenea unitati ospitaliere in care si
receptia isi inceteaza activitatea in timpul noptii (Formula
1 sau motel 6, dar si pensiunile, hotelurile mici gestionate in familie, hotelurile
pentru ti-neret,etc): Serviciul de etaj Cazarea, serviciul de baza proritar al hotelului, presupune - din punctul de vedere al clientului, un spatiu individual securizat, igienic, functional, comod si placut. Toate acestea conduc la ideea ca parte din elementele clitativ superioare ale acestui serviciu - ca dimensiune reala a ospitalitatii - depind de sectorul de etaj. Denumirea de "etaj", consacrata in limbajul de specialitate, provine din limba franceza (arealul de origine al hotelariei moderne). Ea este utilizata cu aceleasi valente in toate limbile de origine latine si are o dubla explicatie: pe de o parte faptul ca cea mai mare suprafata a sectorului este ocupata, in orice unitate hoteliera de spatii de cazare, iar pe de alta parte, aceste spatii de cazare se afla amplasate in mod traditional, "la etaj" (din motive de securitate si de respectare a discretiei asupra intimitatii oaspete-lui). Din necesitatea de a gospodari spatiile de cazare, de a le menaja si intretine din punctul de vedere al curateniei si igienizarii, activitatea s-a extins firesc si asupra celorlalte spatii in care hotelul isi desfa-soara activitatea. Clasificare a spatiilor hoteliere, adica a spatiilor de care sectorul de etaj raspunde sub aspectul in-tretinerii presupune urmatoarele categorii: a) Spatii de cazare, respectiv spatii de folosinta individuala, utilizabile numai de catre per-soanele care sunt repartizate prin receptie, conform documentelorde evidenta operativa si contabila, e-vident, numai pe perioada de timp presupusa de "contractul" de inchiriere. Aceste spatii pot fi reprezen-tate de: Camera cu un pat; Camera cu doua paturi; Camera cu trei paturi; Camera cu patru paturi; Garsoniera; Apartamentul. Aceste spatii de cazare oficial recunoscute ca posibil existente in structura unitatilor ospitaliere din Romania, conform OMT 510/2002. Camerele (incepand de la cea cu un pat si terminand cu cea comu-na) nu au o structura interioara bine definita: tipul camerei este stabilit exclusiv in functie de numarul paturilor. Astfel, de pilda, camera cu doua paturi a unui hotel de 4 stele, care are pe langa dormitorul propriu-zis, un vestibul, un grup sanitar propriu cu instalatii complexe (cada, dus, lavabou, bideu, vas W.C.), uneori o debara pentru bagaje si un balcon, desi ofera un confort net superior camerei cu doua paturi a unei vile de 1 stea, in care de pe coridor se accede direct in dormitorul propriu-zis cu o suprafa-ta de 12 mp, iar ca instalatii are doar chiuveta, poarta aceeasi denumiregenerica de "camera cu doua paturi" Singurele precizari legate de structura camerelor sunt cele ce subclasifica tipul de spatiu de cazare care este " camera cu un pat" in: Camera cu un pat individual, reprezentand spatiul destinat folosirii de catre o persoana, lati-mea patului fiind de 90 cm; Camera cu un pat matrimonial, reprezentand spatiul destinat folosirii de catre una sau doua persoane, latimea patului fiind de 140 cm; Camera cu un pat dublu, reprezentand spatiul destinat folosirii de catre doua persoane, lati-mea patului fiind de minimum 160 cm; In mare majoritate a hotelurilor din lume, in camera "single", patul are doua dimensiuni: "Queen size bed", echivalentul patului nostru matrimonial, "King size bed", echivalentul patului nostru dublu. OMT 510/2002 continua enumerarea tipurilor de spatii de cazare cu: Camera cu doua paturi individuale; Camera cu trei sau mai multe paturi individuale; Camera cu priciuri, reprezentand spatiul destinat utilizarii de catre mai multe persoane; pri-ciul reprezinta o platforma de lemn sau alte materiale, pe care se asigura un spatiu de 100 cm latime pentru fiecare turist, fiind tipic structurii de primire care este cabana; Garsoniera, reprezentand tipul de spatiu de cazare in a carui structura obligatorie intra: un dormitor pentru doua persoane, un salon sau un alt spatiu separat un vestibul si printr-un glasvand sau alte solutii ce permit o delimitare estetica si are grup sanitar propiu; Apartamentul, reprezentand spatiul de cazare alcatuit din unul sau mai multe dormitoare (maximum 5), sufragerie, vestibul, echipare sanitara proprie; la categoria 5 stele va exista un grup sanitar pentru fiecare doua locuri, iar in restul categoriilor minimum un grup sanitar la patru locuri. Trebuie precizat faptul ca atunci cand un apartament are un singur dormitor, numarul locurilor este de doua; cand exista mai multe dormitoare, unul singur va avea obligatoriu doua locuri, iar celelalte unul sau doua locuri. In hotelaria internationala, garsoniera se regaseste ca o derivatie a spatiului de cazare superior ca-re este apartamentul ("suite") sub denumirea de "junior suite". Atat apartamentul cat si garsoniera au in mod normal o structura desfasurata pe orizontala. Atunci cand structura lor este desfasurata pe verticala (salon sau sufragerie la nivelul coridorului de etaj, iar dormitorul deasupra camerei de zi), tipul respectiv de spatiu de cazare capata denumirea de duplex. In Romania exista duplexuri in hotelurile Imparatul Rmanilor din Sibiu, Caraiman si Piatra Mare din Poiana Brasov, Caro si Majestic din Bucuresti, Silva din Busteni, Cioplea din Predeal, Holiday Inn Resort din Si-naia, la multe din vilele aflate la Neptun - Olimp, Durau, Voineasa, etc. Tipologia
spatiilor de cazare autohtone mai cuprinde un spatiu cunoscut sub
denumirea de suita; este vorba in general despre un spatiu de cazare,
vandabil ca un tot unitar sau ca spatii separate, alca-tuit din
doua dormitoare care comunica intre ele printr-o usa.
Dormitoarele (camerele propiu-zise, cu u-nul sau doua paturi) pot avea
acces separat pe coridorul de etaj, sau acces comun intr-un vestibul (in care
sunt amplasate cele doua usi) cu iesire pe coridorul de etaj.
Prin blocare usii de comunicare, aces-te camere pot fi vandute si
separat. Ceea ce deosebeste b) Spatiile de folosinta comuna sunt, asa cum le arata si numele, acele spatii hoteliere in care, fie clientii si personalul au drepturi comune de utilizare a facilitatlor, fie personalul isi desfasoara activitatea zilnica. Formal aceste spatii se subclasifica in: Spatii exterioare; Spatii interioare specializate pentru clienti; Spatii de circulatie; Spatii anexe sau de serviciu. Spatiile exterioare pot fi: spatiu verde apartnand unitatii (parcul hotelului, curtea vilei, spatiul verde din camping, etc.), caile de acces (aleile, trotuarul, peronul), parcare pentru clienti, parcarea pentru per-sonal, curtea interioara amenajata pentru pasageri (vezi hotelul Raluca din statiunea Venus sau hotelul Crowne Plaza din Bucuresti), terenurile de tenis, minigolf, piscinele in aer liber, terasele exterioare, rampele de aprovizionare, rampele de debarasare, etc. Spatiile interioare spacializate sunt acele spatii din interiorul cladirii care au o destinatie foarte pre-cisa: holul de primire si receptie, spatiile de protocol, salile de conferinte, magazinele, barul de zi, coafo-rul, frizeria, salonul de cosmetica, salonul de masaj, piscina acoperita, sala de gimnastica, clubul, biblio-teca, spatiile de tratament, salon de televizor, salonul de corespondenta, sufrageria vilei . Spatiul de fo-losinta comuna interior specializat care se regaseste in toate tipurile si categoriile de unitati ospitaliere este grupul sanitar comun. Daca la unitatile de categorie medie si superioara grupul sanitar comun pen-tru clienti este exclusiv toaleta (separata pe sexe), aflata de obicei in perimetrul holului de primire si re-ceptie, la celelalte categorii se adauga si baile, dusurile si W.C.-urile comune, aflate pe etaje. Persona-lul dispune de spatii comune interioare specializate cum ar fi: spatiile pentru fumatori, grupurile sanitare comune, garderobele, etc. Spatiile de circulatie pot fi reprezentate de: scara principala de acces pe etaje, ascensoarele pen-tru pasageri, palierul de etaj, ascensoarele si scarile de serviciu, scarile de incendiu, etc. Spatii anexe sau de serviciu pot fi: oficiile de etaj, birourile, magaziile, atelierele, etc. Sectorul de etaj organizeaza intretinerea curateniei permanente a marii majoritati a acestor spatii, iar structura sectoarelor urmeaza clasificarea spatiilor hoteliere. Functia de conducere a sectorului este aceea de guvernanta sefa, functie de management interior, extrem de importanta pentru crearea presti-giului si imaginii unui hotel. Daca hotelul este de categorie superioara si de capacitate mare, atributiile de coordonare si control pot fi delgate unei guvernante sefa de tura. Subsectorul spatii de cazare poate fi condus de o guvernanta de etaje, avand ca atributie prin-cipala asigurarea igienei absolute si a confortului spatiilor de cazare si a celor aferente acestora (cori-doare de etaj, paliere, etc.). Curatirea zilnica a spatiilor de cazare eliberate si ocupate, precum si intre-tinerea igienei spatiilor de cazare libere este asigurata de catre ocupatia (presupunand clasificare) de-numita camerista; ea poate fi ajutata de o ocupatie necalificata si anume, aceea de valet. Subsectorul spatii comune poate fi condus de o guvernanta spatii comune, care raspunde de a-sigurarea intretinerii permanente a curateniei spatiilor de folosinta comuna: holul de primire si receptie, grupurile sanitare comune, salile de conferinta, reuniuni, receptii, protocol, birourile personalului, spatiile de serviciu ale receptiei, etc. In general, lucratoarele care efectueaza curatenia acestor spatii sunt mun-citoare necalificate, numite ingrijitoare spatii comune. Subsectorul lenjerie, eventual condus de o lenjereasa sefa, are ca principala sarcina gestiunea inventarului moale (inventarierea si sortarea lenjeriei hoteliere de pat si de baie, eventuale reparatii a acesteia, stocarea lenjeriei noi, etc). Lucratoarele subsectorului se numesc lenjerese-croitorese. Subsectorul spalatorie-curatatorie, condus de catre o sefa spalatorie, are ca principala atributie intretinerea lenjeriei hoteliere, a inventarului moale apartinand unitatii de restauratie din cadrul hotelului si a echipamentului-uniforma pentru personal. Muncitoarele spalatorese sunt calificate. In marea majoritate a hotelurilor de capacitate medie, organigrama sectorului de etaj de simplifica, asa cum se prezina in pagina urmatoare (prima) Organigrama complexa a sectorului de etaj poate fi cea prezentata mai jos (a doua). O
unitate ospitaliera mare, de categorie medie sau superioara (de la 3
stele in sus) ar putea utiliza structura propusa in continuare, in care
numarul posturilor si functiilor va fi stabilit conform
normativelor internationale, sau in functie de gradul de ocupare prognozat,de
sezonalitate, de nivelul calitativ propus, de procentul afectat cheltuielilor
cu munca vie, etc. La unitatile ospitaliere mici sau la cele de
categorie inferioara, se recurge, in general, la minimum de compartimente,
sectoare si functii, capabile insa sa a-sigure satisfacerea
exigentelor
Subordonatii care
cred ca rezultatele si recompensele depind de eforturile si
capacitatile proprii sunt, in general, multumiti de un
leadership participativ, in timp ce aceia care cred ca personal nu pot
avea nici un control al recompenselor sunt, in general, stisfacuti de
un leadership directiv. Factorii de mediu cei
mai importanti care pot influenta impactul leadership-ului asupra rezultatelor
previzionate sunt: natura sarcinii de indeplinit, autoritatea formala din
organizatie si grupul de munca. Natura sarcinii de
indeplinit poate restrange gradul de variabilitate al muncii. Sistemul de
autoritate poate include proceduri si reguli stricte de actiune, iar
normele grupului pot reduce semnificativ varietatea comportamentala a
membrilor. In aceste conditii, caile de atingere a scopurilor dorite
sunt evidente, iar incercarile liderului de a le clarifica pot fi percepute
de subordonati, doar ca o intensificare inutila a controlului. In
schimb, in sercinile de munca ce pot fi indeplinite printr-o varietate de
cai si proceduri individuale, controlul liderului este orientat spre
rezultate, lasand astfe, suficienta libertate de actiune; cand grupul
de munca nu are asteptari clare privind comportamentul de membru
acceptat, exista suficienta disponibilitate pentru interventia
liderului. Impactul leadership-ului asupra eficientei organizationale
este proportional cu disponibilitatea angajatilor pentru
interventia liderului. In acest model de
activitate, leadership-ul este considerat drept o variabila de intrare,
caracteristicile subordonatilor si factorii de mediu apar ca factori
situationali, iar comportamentul subordonatilor sunt rezultatele, iesirile
acestui sistem. Rezultatele acestuia, moderate de factorii situationali,
se masoara prin atitudinea de acceptare sau neacceptare a liderului
de catre subordonati, cresterea sau scaderea
motivatiei acestora, gradul in care subordonatii sunt
satisfacuti la locul de or munca. Un leadership directiv sau
centrat pe sarcini va influenta pozitiv subordonatii cu compexitate
cognitiva redusa, in timp ce un leadership marcat de
consideratie si sustinere a subordonatilor este preferat
cand acestia presteaza activitati stresante, frustrante sau
nesatisfacatoare prin ele insele. Sarcinile ambigue, dar interesante
pentru subordonatii caracterizati prin complexitate cognitiva
si increzatori in posibilitatile personale de a
influenta cursul evenimentelor se potrivesc unui leadership participativ.
|