Modelul tranzactional

Modelul tranzactional

Natura leadership-ului dintr-o organizatie poate fi inteleasa prin examinarea schimbului de stimuli dintre lideri si subordonati, asa-zisele tranzactii. Potrivit unei asemenea abordari, liderii eficace sunt cei care dau ceva celor ce-i urmeaza si primesc altceva in schimb de la ei. Intr-o situatie cu asemenea caracteristici - o disponibilitate a resurselor, reguli si norme specifice, o istorie particulara - liderul, pe de o parte, si subordonatii, pe de alta parte, intra cu asteptarile, legitimitatea, motivatiile, competentele, caracteristicile de personalitate intr-un proces de tranzactionare. Structura particulara rezultata din ceea ce fiecare parte introduce si obtine in schimb in situatia specifica este ceea ce Hollander numeste locus al leadership-ului.

Modelul este sinergetic, adica porneste de la ideea implicita ca atributiunile liderului constau in a conjuga necesitatile individuale, ale grupului si ale sarcinii intr-un tot productiv. Prin urmare, daca oricare din cele trei variabile se afla in dezechilibru fata de celelalte, eforturile liderului esueaza. Fiecare contribuie cu ceva si nici unul nu poate functiona pe deplin fara celalalt. Interactiunea poate fi afectata de forte externe. Liderul nu se poate plasa separat de subordonati, fiind o parte integranta a procesului de schimb, prin insasi natura rolului sau. Se evidenteaza astfel doua elemente esentiale pentru procesul tranzactional:

increderea si onestitatea reciproca;

necesitatea ca liderul sa reduca incertitudinea creata de situatie.

Este importanta sublinierea acestui lucru, mai ales ca liderul este in pozitia de conducator al unui grup si, totodata, subordonat intr-o structura organizationala mai larga. 

Acest dublu rol poate genera multipe negocieri care pot complica in mare masura procesele de schimb.

Liderii tranzactionali isi motiveaza subordonatii bazandu-se pe interesele lor personale, leadership-ul fiind vazut astfel ca o negociere si pe aceasta cale fiind realizate sarcinile legate de obiectivele curente.

Liderii tranzactionali conduc prin intarire contingenta pozitiva sau negativa. Intarirea contingenta pozitiva este conceputa ca un schimb activ intre lider si subordonati, prin care acestia din urma sunt  recompensati si li se recunoaste realizarea obiectivelor asupra carora au convenit cu liderul. Cu toate acestea, liderii stiu ca a fi activ nu inseamna neaparat si a avea succes (4, pag.154).

Managementul prin exceptie poate fi considerat ca model tranzactional, putand avea forme active sau pasive. Distinctia intre formele active si pasive ale managementului prin exceptii are la baza tocmai momentul interventiei liderului astfel:

In formele active liderul urmareste continuu performantele subordonatilor, pentru a anticipa erorile si a le corecta la timp prin actiuni coercitive. El clarifica, dinainte, subordonatilor aceste asteptari si le comunica standardele dupa care vor fi apreciate rezultatele si vor fi stabilite abaterile;

In formele pasive liderul intervine cu critici si reprosuri numai dupa ce au aparut greselile, fara sa fi comunicat anticipat subordonatilor, standardele si asteptarile sale. Liderul asteapta ca sarcina sa fie indeplinita si apoi stabileste daca sunt probleme si le aduce la cunostinta subordonatilor, stabilind standardele in functie de prestatia subordonatilor.

Modelul tranzactional bazat pe intarire contingenta pozitiva, determina subordonatii sa atinga niveul negociat de performanta. Cata vreme liderul si subordonatii gasesc schimbul satisfacator, relatia continua si nivelul de performanta asteptat va fi atins.

Intarirea contingenta negativa serveste la clasificarea rolurilor subordonatilor si din acest punct de vedere reprezinta, astfel, un important aspect al leadership-ului.

Potrivit modelului tranzactional, studiul leadership-ului in organizatii trebuie sa examineze toate cele trei variabile: lideri, subordonati si situatii, precum si interactiunile dintre ele. El trebuie sa determine cum poate fi afectata performanta prin manipularea puterii, relatiilor lider-subordonati, structurarea sarcinii si un design al situatiilor.