Dezvoltarea stiintei conceptului de management

Dezvoltarea stiintei conceptului de management

In lumea actuala a afacerilor forta concurentiala a unei firme comerciale izvoraste din crearea sau identificarea unui sistem managerial adecvat pentru realizarea unei performante ridicate.

Tehnologia cercetarilor moderne poate fi integrata intr-un sistem ca singura cale de a face fata presiunilor exterioare ale factorilor care nu sunt sub controlul managementului. Definirea managementului nu trebuie sa inceapa cu o enumerare de diverse concepte cu ata mai mult cat originile sale sunt extrem de indepartate. Trebuie sa evidentiem faptul ca in orice societate, de la cele mai orimitive la cele mai complexe (contemporane), intodeauna vor exista conducatori si condusi. Seful unui trib african, un politician, un director financiar, iata diverse tipuri de conducatori.

Aceasta arata ca societatea a cunoscut in evolutia ei diverse forme de conducere, leaderi care in esenta au facut acelasi lucru- au acceptat o responsibilitate sau si-au dorit-o in fapt.de condus.

In definirea contemporana a conceptului de management -se remarca o preocupare actuala in stabilirea daca acesta este un mestesug, ceva care poate fi deprins sau o arta.

Evident ca un raspuns asupra acestui aspect nu poate fi dat, adevarul fiind undeva la mijloc.In aceste conditii trebuie sa pornim de la premisa ca in societatea contemporana exista o multitudine de valori intr-o continua schimbare si de o complexitate foarte ridicata, iar pentru manager problema este "ce sa faca" bazandu-se pe ce a invatat, pe paradigmele si intelegerea sa sau sa incerce sa decida pe baza intuitiei sale.

Unii autori considera ca fiind un proces universal prin caracteristicile si proprietatile sale. Un mare economist, I. A. Schumpeter, a fost de acord cu ideea ca managementul este o entitate, iar Brede defineste managementul ca "un proces social, responsabil pentru planificarea si ordonarea operatiilor dintr-o organizatie pentru atingerea unui scop, unui obiectiv propus".

Inca de la inceputurile lumii, experienta si intuitia au fost primele surse ale stiintelor managementului, iar mai apoi pe scara evolutiei omenirii .cercetarea a devenit o sursa importanta in dezvoltarea acestuia. Caci toti oamenii trebuie sa se conduca intr-un anumit mod, pentru a reusi intr-o activitate sau cerinta. De asemenea, fiecare persoana trebuie sa indeplineasca diverse obligatii in fiecare zi: trebuie sa manance, sa doaarma, sa mearga la scoala sau la serviciu.in fiecare dimineata trebuie sa determine ce are nevoie pentru a-si rezolva problemele, cand si cum, in limitele timpului si banilor.

Potrivit unei opinii mai generale, in stiinta conducerii se pot delimita in functie de natura conceptelor si metode de utilizare cu precadere, in raport cu functiile conducatoare si ale firmei carora li se ofera prioritate, urmatoarele scoli: scoala clasica (traditionala), scoala relatiilor umane, scoala  cantitativa si scoala sistematica.

Scoala clasica: are ca data de aparitie si durata perioada cuprinsa de la inceputul sec. xx pana in deceniul al cincilea. Ca reprezentanti putem aminti: Henry Mayol, Frederick Taylor, Jakles Mooney, iar in  meritul acestei scoli este in primul rand contributia decisiva la consitutia Stiintelor Managementului, precum si la implantarea unei optici economice managementului.

Scoala relationista: sau asa cum este cunoscuta in literatura de specialitate scoala psihosociologica,  este conturata mai ales in ultima jumatate a sec. xx si are ca reprezentanti pe Elton Mayo, Max Weber, Douglas Gregor si altii. Caracteristica dominanta a studiilor comportiste este utilizarea prioritara a conceptelor si metodelor sociologice si psihologice (sistemul de valori, motivatia, dinamica de grup, statutul). Si putem spune ca aceasta scoala a avut drept contributie principala situarea pe primul plan in procesul de conducere a resurselor umane ale firmei, singurele creatoare de valori.

Scoala cantitativa: putem spune ca abordand in mod preponderent aspectele de natura cantitativa, impiedica luarea in consideratie a elementelor calitative umane si deci nu ofera posibilitatea tratarii adecvate a tuturor functiilor manageriale. Aceasta scoala este reprezentata de numerosi specialisti reputati precum A.Kaufman, J. Starr, Kornay si altii.

Scoala sistematica: reprezinta practic o sinteza a scolilor precedente, fiind relativ tanara dar si cea mai aplicativa. Arsenalul de metode si tehnici folosite este pus in slujba unor analize echilibrate de management si a functiilor acestora. Unitatea economica abordata dintr-o optica multidisciplinara integratoare, pornind de la obiectivele ei fundamentale. Ca reprezentanti putem aminti de  F.Kast, H. Simon, J. Forrester. Aceasta scoala dispune de un arsenal conceptual si metodologic bogat si are capacitatea ca in studiile de management sa utilizeze cele mai noi cuceriri ale stiintelor ce-si dau intalnire in cadrul ei.