Managementul si procesele de management

MANAGEMENTUL ORGANIZATIEI

1. Managementul si procesele de management

Managementul, abordat concomitent ca teorie si practica, este, in etapa actuala, unul dintre cei mai importanti factori generatori de performante economice la nivel de organizatie. Functionalitatea, eficienta si eficacitatea  acesteia sunt dependente apreciabil de calitatea, eficienta si eficacitatea managementului.

Literatura de specialitate din tara noastra s-a oprit, in ultimii ani, la evidentierea rolului si locului managementului in economia organizatiei, la clarificarea ipostazelor in care acesta poate influenta comportamentul sau economic si comercial. Astfel, managementul este:

a.      stiinta, in sensul ca studiaza o categorie aparte de procese de munca, numite procese de management, relatiile pe care acestea le genereaza, in vederea descoperirii de principii si legitati ce le guverneaza si conceperii de instrumente care sa permita realizarea obiectivelor in conditii de eficienta si eficacitate. Ca atare, managementul poate fi abordat intr-o tripla ipostaza:

teoretica  - ce studiaza ? (procese si relatii de management)

metodologica - de ce ? (pentru a descoperi principii, legitati, instrumente etc. care explica mecanismele de exercitare a functiilor manageriale si a sistemului de management)

pragmatica - pentru ce ? (pentru a asigura realizarea obiectivelor in conditii de eficienta si eficacitate)

b.      practica, in sensul ca elementele de natura teoretico-metodologica sunt operationalizate la nivel de organizatie si componente procesuale ori structurale ale acesteia prin intermediul unor decizii si actiuni specifice.

Cei care exercita managementul poarta denumirea de manageri, in cea mai mare parte persoane care, in virtutea sarcinilor, competentelor si responsabiltatilor cirscumscrise posturilor ocupate, adopta decizii prin care influenteaza comportamentul decizional si operational al altor persoane (numite executanti sau subordonati)

c.       activitate, managementul presupune un grupaj de atributii specifice, in a caror exercitare sunt implicate mai multe posturi dintr-un compartiment sau chiar un compartiment. Acestea se refera la proiectarea, reproiectarea si intretinerea functionarii sistemului de management si a componentelor sale majore - metodologica, decizionala, informationala, organizatorica.

Este bine stiut faptul ca, in ipostaza de stiinta, managementul este abordat (si cunoscut) mai ales prin prisma proceselor de management si a relatiilor pe care acestea le genereaza (numite relatii de management). Daca procesele de management se regasesc in ceea ce, generic numim, functii ale managementului - previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare -, relatiile de management se manifesta ca raporturi intre cei care conduc si cei care executa in ceea ce priveste exercitarea functiilor managementului.

In realitate, ce face un manager ?

Lucrare: Definitia si fizica culorilor - valuarea prin culoare Referat: Proiect la gestiunea financiara a intreprinderii

Tinand cont ca un manager conduce alti oameni, regasiti intr-o formula organizatorica bine delimitata si dimensionata (organizatia, compertimentul etc.) acesta trebuie sa adopte decizii si sa initieze actiuni care sa permita realizarea obiectivelor in conditii de eficienta si eficacitate.

Cu alte cuvinte, trebuie sa:

prevada

organizeze

coordoneze

antreneze

controleze

evalueze

Previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control-evaluarea sunt functii ale managementului la nivelul carora cel care conduce si gestioneaza isi pune in "opera" competenta pentru obtinerea de rezultate corespunzatoare.

Un manager bun:

prevede pentru altii si subdiviziunea organizatorica pe care o conduce nemijlocit

organizeaza, coordoneaza, antreneaza, controleaza si evalueaza pe altii, pe parcursul unui ciclu managerial asimilat unui interval de timp prestabilit (an, luna, zi, etc.).

Prima dintre functiile manageriale si, implicit, functia care declanseaza un demers managerial complex este PREVIZIUNEA.

Este functia cea mai importanta a unui proces managerial, de continutul sau depinzand decisiv maniera de derulare si rezultatele exercitarii celorlalte functii situate "in aval" - organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare.

Previziunea cuprinde decizii si actiuni, prin care se stabilesc obiectivele organizatiei si componentelor sale procesuale si structurale, se stabilesc modalitatile de realizare, se dimensioneaza resursele ce urmeaza a fi angajate si se precizeaza termenele intermediare si finale de indeplinire a obiectivelor.

Exercitarea acestei functii se concretizeaza in trei importante activitati microeconomice:

- prognozarea, in urma careia se elaboreaza prognoze

- planificarea, regasita in elaborarea de strategii si politici globale si partiale

- programarea, respectiv detalierea in timp si spatiu a politicilor, prin intermediul programelor (utilizate in special in sfera productiei ca programe de fabricatie)

ORGANIZAREA, ca functie manageriala, consta in delimitarea proceselor de munca in componente primare (sarcini), gruparea acestora pe posturi si compartimente si atribuirea lor spre exercitare personalului organizatiei in vederea realizarii obiectivelor.

Corespondentul pragmatic al acesteia il constituie activitatea de organizare, cu doua importante dimensiuni:

organizarea de ansamblu, reflectata de proiectarea/ reproiectarea si intretinerea functionarii sistemului de management si a subsistemelor sale (decizional, informational, organizatoric, metodologic)

organizarea la nivelul principalelor componente procesuale si structurale ale organizatiei (organizarea unor activitati sau a unor compartimente, de exemplu).

Datorita posibilitatilor sporite de vizualizare a rezultatelor exercitarii acestei functii manageriale, adesea exista tendinta de a asocia organizarea - sau organizarea deficitara - cu principala cauza a unor deficiente pe plan managerial.

COORDONAREA - a treia functie a managementului - abordata ca prelungire a functiei de organizare, consta in armonizarea deciziilor si actiunilor subordonatilor si ale subdiviziunilor organizatorice ale organizatiei pentru asigurarea realizarii obiectivelor. Suportul coordonarii il constituie comunicarea, definita ca procese de transmitere de mesaje informationale, pe fluxuri descendente sau ascendente, intre manager si subordonati.

Ipostazele in care se regaseste coordonarea - ca, de altfel, si comunicarea - sunt:

coordonarea bilaterala, ce se desfasoara intre un manager si un subordonat, cu avantajul transmiterii de mesaje nedistorsionate si dezavantajul supradimensionarii bugetului de timp al managerului

coordonarea multilaterala, derulata intre un manager si mai multi subordonati in acelasi timp; se inregistreaza avantajul transmiterii corecte a mesajelor informationale - asa cum o dovedeste managerul, dar si dezavantajul alocarii de timp suplimentar pentru a comunica cu fiecare subordonat creeaza posibilitatea intelegerii diferite a continutului mesajului informational datorita nivelului diferit de pregatire al subordonatilor

Functia cea mai dificil de exercitat de catre manageri, mai ales in perioade de criza, este ANTRENAREA.

Dificil de exercitat pentru ca, iarasi, raporturile dintre manageri si subordonati sunt foarte stranse, primilor revenindu-le sarcina de a aprecia ce au facut ceilalti si de a le acorda stimulente sau sanctiuni.

Antrenarea - ca secventa distincta a procesului de management - cuprinde decizii si actiuni prin care se determina participarea salariatilor la stabilirea si realizarea obiectivelor prin luarea in considerare a factorilor ce-i motiveaza.

Suportul economic al antrenarii il reprezinta, asadar, motivarea personalului, ce contribuie la armonizarea sistemului categorial de interese economice ale participantilor la derularea proceselor de munca.

Orice proces de management, asociat unui ciclu managerial, se finalizeaza prin intermediul functiei de CONTROL-EVALUARE. Desi i se acorda o atentie mai redusa, importanta in economia proceselor manageriale nu trebuie diminuata. Iata o situatie prezentata pe scurt.

Ca atare, aceasta functie presupune evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele stabilite, depistarea cauzala a principalelor abateri pozitive si negative si adoptarea unor decizii cu caracter corectiv sau profilactic.

Atat pe parcursul derularii procesului de management, cat si, mai ales, in finalul acestuia este necesar controlul din partea managerului, orientat asupra rezultatelor obtinute de persoanele subordonate si modalitatilor utilizate pentru realizarea obiectivelor.

Deciziile cu caracter corectiv vizeaza modificari in parametrii de stare ai domeniului condus (capacitati de productie, resurse angajate, termene, modalitati de realizare etc.), in timp ce deciziile de actualizare sunt orientate spre revizuirea nivelului obiectivelor previzionate, considerandu-se ca acestea nu au fost suficient fundamentate.