Managementul a fost prezent in activitatea oamenilor inca din
cele mai vechi timpuri. Managementul si-a facut simtita
prezenta odata cu debutul activitatii productive a omului,
fara insa ca acesta sa fie perceput ca atare. Orice
activitate productiva sau de organizare a fost supusa legilor
managementului. Practic managementul a fost prezent in intreaga activitate
desfasurata de om sau de colectivitatile umane
inca din comuna primitiva.
Ca stiinta, managementul s-a conturat mult mai tarziu,
odata cu aparitia marilor teorii care au guvernat procesul productiv
sau chiar anterior acestei etape. Initial managementul a trecut prin faza
cristalizarii sale ca tehnica si procedeu de conducere. Ulterior
acestei etape managementul s-a conturat ca stiinta de sine
statatoare. Se poate cert afirma ca promovarea managementului pe
plan mondial s-a facut strict in ordinea dezvoltarii
societatii in general si a industriei in special. Bazele
managementului ca stiinta
si concept au fost puse de inginerul american Taylor si de inginerul
si francez Henry Fayol. In acceptiunea lui stiintifica
termenul de management a patruns mai intai in SUA si Franta.
Ulterior termenul de management a patruns si in celelalte
tari, cuprinzand nu numai aria productiei industriale
propriu-zise, ci si celelalte zone ale activitatii umane,
incepand cu politica, ziaristica, si administratia, astfel ca
astazi legile managementului guverneaza intreaga activitate umana.
Cea mai puternica expansiune a termenului, conceptului si
stiintei managementului s-a realizat in ultimii 50 de ani, ca urmare
a puternicului impact pe care l-a avut cartea lui James Burnham. De-a lungul
evolutiei stiintei managementului, termenul de management a
cunoscut diverse definiri, toate acestea fiind in concordanta cu
spiritul vremii si cu nivelul cunostintelor acumulate pana
in acel moment. Important in abordarea termenului de management este
determinarea continutului si al elementelor care-i definesc trasaturile.
Practicismul american a mers pana acolo incat a confundat conceptul de
management ca stiinta, la vremea aceea in devenire, cu metodele,
procedeele si tehnicile de conducere a proceselor productive.
In tara noastra termenul de management a patruns in
stiinta conducerii abia dupa anul 1965, odata cu
dezghetul promovat in politica. Dumitrescu defineste
managementul ca fiind: "stiinta
prin care se asigura conducerea tuturor proceselor din unitatile
economice si din celelalte sectoare de activitate, in toate functiile
acestora, avand in prim plan omul, participarea motivata a acestuia
si care presupune rezolvarea problemelor in planul previzional,
organizatoric, al coordonarii, luarii deciziilor si controlului
modului de desfasurare a diverselor procese si
activitati".
Conceptul de structura
organizatorica
Structura organizatorica a conducerii cuprinde ansamblul
organelor si posturilor de conducere ordonate in cadrul nivelelor
ierarhice si legaturile care se creeaza prin activitatea
acestora. Structura organizatorica a conducerii trebuie astfel
conceputa incat sa conduca la realizarea obiectivelor
planificate.
Structura
organizatorica de conducere nu trebuie confundata cu cea de
productie. In timp ce structura organizatorica a conducerii are un
caracter functional, structura organizatorica a productiei are
un caracter operational. Insa structura organizatorica este
strict dependenta de structura organizatorica de productie,
adaptandu-se mereu modificarilor care apar in cadrul celei de-a doua. Structura
organizatorica a conducerii este strans grefata pe structura
organizatorica a productiei.
Nu exista activitati in organizarea productiei si a
muncii in afara activitatilor de conducere corespunzatoare si nici invers. Structura organizatorica a
conducerii trebuie sa fie dinamica, usor adaptabila la
modificarile survenite, mai ales in ceea ce priveste modificarea
raportului intre centralizare si descentralizare. Structura
organizatorica a conducerii trebuie astfel proiectata incat sa
corespunda autonomiei realizata prin descentralizarea economica.
In conditiile economiei de piata structura organizatorica a
conducerii nu mai este impusa de organismele macroeconomice centrale, ci
proiectarea acesteia reprezinta atributul exclusiv al conducerii
intreprinderii agricole. Structura organizatorica a conducerii cuprinde : nivelele
ierarhice, filiera ierarhica, organele si posturile de conducere,
functia de conducere si relatiile de conducere.
