Structura sistemului decizional al firmei

STRUCTURA SISTEMULUI DECIZIONAL AL FIRMEI

Deciziile, situatiile decizionale si factorii implicati nu se manifesta in cadrul firmei in mod aleatoriu, dimpotriva, in cadrul intreprinderii ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhiei manamanageriale alcatuiesc sistemul decizional.

1.Tipologia deciziilor - Criterii de clasificare[1]:

Dupa orizont si implicatii:

- Strategice     - se refera la o perioada mai mare de un an, de regula 3-5 ani;

- contribuie nemijlocit la realizarea de obiective fundamentale sau derivate;

- vizeaza fie ansamblul firmei, fie principalele sale componente;

- adesea se adopta la nivelul managementului superior in grup;

- se integreaza in strategii, planuri sau programe pe termen lung sau mediu.

- Tactice          - se refera de regula la perioade cuprinse intre 2-0,5 ani;

- contribuie nemijlocit la realizarea de obiective derivate;

- vizeaza fie ansamblul de activitati, fie cateva activitati cu implicatii apreciabile asupra celorlalte domenii;

- se adopta la nivelul managementului superior, in grup sau individual;

- se integreaza in politici, programe si planuri anuale si semestriale.

- Curente        - se refera de regula la perioade de maximum cateva luni;

- contribuie nemijlocit la realizarea de obiective individuale, specifice si, mai rar, derivate;

- predomina in exclusivitate la nivelul managementului inferior si mediu.

Dupa esalonul managerial:

Superior - se adopta de esalonul superior al managementului (organismele de management participativ, managerul general);

- o parte apreciabila sunt decizii strategice si tactice.

- Mediu          - se adopta de esalonul mediu al managementului alcatuit din sefii de servicii, sectii si ateliere;

- majoritatea sunt curente si tactice;

- Inferior         - se adopta de catre esalonul inferior al managementului alcatuit din sefii de birouri si echipe;

- sunt numai decizii curente.

Dupa frecventa:

-Periodice       - se adopta la anumite intervale, reflectand ciclicitatea proceselor manageriale si de productie;

- majoritatea se refera la activitatile de productie;

- este posibila utilizarea pe scara larga de modele si algoritmi in fundamentarea lor.

-Aleatorii        - se adopta la intervale neregulate, fiind dificil de anticipat;

- eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului.           

-Unice             - au un caracter exceptional, nerepetandu-se intr-un viitor previzibil;

- eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului.

Dupa posibilitatea anticiparii:

- Anticipate    - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc cu mult timp inainte;

- predomina in firmele conduse stiintific;

- sunt in cvasitotalitate periodice.

- Imprevizibile  - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc doar cu putin timp inainte;

- depind decisiv de intuitia si capacitatea decizionala ale managerilor implicati.

Dupa amploarea sferei decizionale a decidentului:

-Integrale        - se adopta din initiativa decidentului, fara a fi necesar avizul esalonului ierarhic superior

- de regula sunt curente, periodice si anticipate

-Avizate           - aplicarea lor este coditionata de avizarea la nivelul esalonului ierarhic superior;

- sunt frecvent strategice si tactice;

- se adopta mai frecvent in firmele mici si in societatile comerciale si regiile puternic centralizate si cu un stil managerial autoritar.

Dupa sfera de cuprindere a decidentului:

-Participative  - se adopta de organisme de management participativ;

- majoritatea sunt decizii strategice si tactice;

- consum mare de timp, reflectat, de regula, in gradul de fundamentare superior.

-Individuale    - se adopta de catre un cadru de conducere;

- se bazeaza adesea in exclusivitate pe experienta si capacitatea decizionala a managerului respectiv;

- "costa" mai ieftin decat decizile participative.

2.Rolul diagnosticului financiar-contabil al organizatiei in orientarea deciziilor manageriale

Diagnosticul financiar-contabil are rolul de "centru de sinteza" in orientarea deciziilor manageriale in asa fel incat rezultatul acestora sa fie performanta. Pentru orice manager diagnosticul entitatii pe care o gestioneaza reprezinta actiunea prin care se estimeaza "starea de sanatate" a intreprinderii[2].

Prin identificarea factorilor interni si externi cu ajutorul carora se "determina tendinta de evolutie si se estimeaza impactul modificarii lor" se stabilesc punctele forte si slabe din activitatea intreprinderii. Prin intermediul diagnosticului, intreprinderea poate fi foarte bine cunoscuta din punct de vedere juridic, al obiectului de activitate, al potentialului sau, al relatiilor sale cu piata interna si externa, al performantei economice si financiare.

Este cunoscut faptul ca diagnosticul analizeaza riscul economic, financiar si de insolventa. Ca atare, etapa de diagnoza va identifica aspecte privind evolutia sau involutia intreprinderii.Referitor la diagnosticul financiar-contabil, Peter Druker afirma: "este un instrument important aflat la dispozitia managerului intreprinderii, susceptibil sa-l ajute sa inteleaga trecutul si prezentul intreprinderii, precum si sa-i orienteze actiunile in prezent si viitor. Un manager eficace trebuie sa aloce circa 50% din timpul sau diagnosticului".

La interpretarea diagnosticului financiar-contabil se tine seama de ansamblul indicatorilor, de particularitatile domeniului de activitate, de mediile indicatorilor din domeniul de activitate, de evolutia in timp a acestor indicatori.

Diagnosticul financiar-contabil reprezinta de fapt cuantificarea datelor si informatiilor adunate de celelalte cinci diagnostice: juridic, diagnosticul functiunii de cercetare-dezvoltare, diagnosticul functiunii de productie, diagnosticul functiunii comerciale si diagnosticul functiunii de resurse umane.

Prin intermediul diagnosticului financiar-contabil se supravegheaza in timp evolutia intreprinderii si echilibrul financiar, se apreciaza rezultatele financiare si eficienta activitatilor de gestiune. Finalitatea sa consta in elaborarea previziunilor (prognozelor) constituite din situatiile financiare, mai precis bilant, contul de profit si pierdere, cash-flow-ul si principalii indicatori economico-financiari previzionati.

Mai mult informatiile cuprinse in situatiile financiare si in tabloul de finantare vor permite cuantificarea ratei de structura financiara, in timp ce datele cuprinse in contul de profit si pierdere si in tabloul soldurilor intermediare de gestiune vor genera marimea ratei de exploatare, astfel ca indicatorii echilibrului financiar exprima solvabilitatea pe termen scurt si lung a intreprinderii, capacitatea acesteia de a achita obligatiile conform scadentelor pe baza mijloacelor de plata pe care le detine.

De aceea, reperele diagnosticului financiar-contabil in cadrul unei intreprinderi, trebuie sa fie:

analiza performantei economico-financiare;

analiza rentabilitatii;

analiaz echilibrului financiar si a starii de lichiditate;

analiza previzionala a riscului.

Analiza performantei economico-financiare, precum si analiza rentabilitatii intreprinderii se realizeaza pe baza contului de rezultate "profit si pierdere" avand rolul de a arata modul de formare a rezultatului net al exercitiului prin compararea efectelor economice (veniturile obtinute) cu eforturile economice (cheltuielile angajate). Contul de rezultate al exercitiului furnizeaza date care pot fi analizate pentru a obtine indicatori necesari gestiunii, prin intermediul tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

In Romania in ultima vreme, sunt utilizate tot mai mult Solduri Intermediare de Gestiune, SIG, de tip anglo-saxon conform schemei din tabelul 1[3], .

Tabelul 1.

Aplicand SIG de tip anglo saxon in cadrul intreprinderii analizate, acestea sunt prezentate in Tabelul 2.

Tabel nr. 2.

Avantajul acestei metode consta in flexibilitate si timp scurt pentru aplicare, dar marele dezavantaj, este cel al superficialitatii si implicit reducerea considerabila a imaginii intreprinderii.Pe baza Soldurilor Intermediare de Gestiune caracteristice activitatii de exploatare se calculeaza in "cascada" indicatorii care caracterizeaza rentabilitatea entitatii :

- Excedentul brut din exploatare; - Rezultatul din exploatare;

- Rezultatul financiar; - Rezultatul curent;

- Rezultatul extraordinar, - Rezultatul brut;

- Rezultatul net.

In cadrul intreprinderii analizate acesti indicatori se prezinta in tabelul

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

Tabel nr.

Concluziile care se desprind din analiza datelor de mai sus, sunt:

· cresterea EBE cu 6,1% s-a datorat cresterii valorii adaugate;

· Reducerea rezultatului din exploatare cu 39,8% s-a datorat cresterii lente a EBE, precum si a altor venituri din exploatare comparativ cu amortizarea si alte cheltuieli de exploatare, care au favorizat cresterea lenta a veniturilor din exploatare, comparativ cu cheltuielile aferente exploatarii;

· Rezultatul extraordinar nu a fost o pierdere, datorita inexistentei veniturilor extraordinare;

· Diminuarea rezultatului brut cu 41,8% este consecinta cresterii cheltuielilor din exploatare, dar si a pierderii extraordinare;

· De asemenea, rezultatul net este diminuat in proprotie de 35,6% fata de anul precedent;

Datorita conditiilor economice care intervin, informatiile de natura economico-financiara si nu numai acestea capata in contextul economiei de piata un rol vital in asigurarea performantei propriei intreprinderi.

Sistemul de rate uzual folosit in analiza rentabilitatii activitatii unei intreprinderi este compus din:

rata rentabilitatii economice;

rata rentabilitatii financiare;

rata rentabilitatii comerciale ( a vanzarilor).

Pentru a refelecta o situatie favorabila din punct de vedere economic valorile ratelor de rentabilitate trebuie sa fie cat mai ridicate.

Preluand datele din contul de profit si pierdere suntem in masura sa determinam nivelul ratelor de rentabilitate a intreprinderii analizate.

Se constata o usoara imbunatatire a ratei rentabilitatii economice in anul 2012 fata de anul precedent, explicabila prin cresterea rapida a EBE in comparatie cu valoarea activelor totale, obiectiv atins prin achizitii de active imobilizate (echipamente si instalatii pentru repoductie, mijloace de transport etc.) moderne, fapt ce a permis optimizarea consumurilor de materii prime si materiale, carburanti, forta de munca etc., precum si practicarea unor preturi superioare perioadei precedente.

Totodata, s-au identificat masurile pentru evitarea formarii de stocuri supranormative sau cu miscare lenta, precum si incasarea creanttelor-clienti conform clauzelor contractuale.

Ratele de rentabilitate a intreprinderii analizate

Tabel nr. 4.

Se constata ca rata rentabilitatii comerciale a cunoscut cea mai mare diminuare dintre cele trei rate de rentabilitate prezentate pana acum. Faptul ca diminuarea profitului net a devansat ritmul vanzarilor se poate explica prin pierderea unor clienti ca urmare a majorarii pretului de vanzare a produselor .Nivelul ratei rentabilitatii comerciale depinde in principal de:

a. pozitia concurentiala a intreprinderii;

b. faza in care se afla procesul de productie in ansamblul sau;

c. politica intreprinderii privind deducerea costurilor.

Analiza pe orizontala a bilantului pune in evidenta modul in care se realizeaza principalele echilibre financiare pe termen scurt si termen lung ale entitatii, prin intermediul unor marimi agregate cum ar fi:

- Situatia neta; - Fondul de rulment;

- Necesarul de fond de rulment; - Trezoreria neta

Situatia neta a intreprinderii se calculeaza cu ajutorul relatiei:

SN = Active totale - Datorii totale- Venituri in avans = Capitaluri proprii

Situatia neta este un indicator relevant care exprima valoarea activului realizat la un moment dat, ce intereseaza managerii in privinta continuitatii activitatii.La intreprinderea in cauza, situatia neta in perioadele analizate se prezinta astfel:

Tabel nr. 5

Din datele tabelului nr. 6.se constata o situatie neta pozitiva, ca urmare a cresterii capitalurilor proprii cu peste 4,3%. Acest fapt reflecta cresterea permanenta a activului prin majorarea resurselor proprii care consolideaza fondul de rulment.

Calculul si analiza Fondului de Rulment (FR)

Tabel nr. 6

Din cele prezentate rezutla ca fondul de rulment propriu este pozitiv cu tendinta de crestere ccea ce denota ca activitatea productiva este finantata din resurse proprii.

Calculul si analiza Necesarului de Fond de Rulment (NFR)

Tabel nr. 7.

Din datele prezentate in tabelul nr.7 se desprind urmatoarele concluzii:

necesarul de fond de rulment (NRF) este pozitiv si in crestere fiind acoperit din fondul de rulment (FR);

cresterea NRF se datoreaza cresterii activelor circulante cu 46,03% in conditiile reducerii cheltuielilor in avans si a disponibilului precum si a reducerii datoriilor cu scadenta pana la un an in proportie mai mare decat au crescut veniturile in avans;

In concluzie, necesitatile ciclice au crescut iar resursele ciclice s-au redus.

Necesarul de Fond de Rulment reflecta echilibrul curent al intreprinderii depinzand de urmatorii factori: cifra de afaceri, durata ciclului de productie, durata de rotatie a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creantelor si termenul de plata a furnizorilor.

O alta marime agregata care pune in evidenta echilibrul financiar al unei entitati este Trezoreria Neta, ce rezulta din egalitatea activelor cu pasivul bilantului, egalitate care conduce la confruntarea Fondului de Rulment cu Necesarul de Fond de Rulment de unde rezulta echilibrul financiar al unei intreprinderi, rezultat ce afecteaza toate posturile de bilant. Cresterea trezoreriei nete poate fi realizata prin cresterea fondului de rulment respectiv prin cresterea disponibilitatilor. Capitalul de lucru se afla in crestere si este asigurat de capitalul permanent, de unde se poate constata echilibrul trezorerie nete.

Echilibrul financiar al intreprinderii analizate poate fi exprimat in relatia:

FR = NFR + TN

Un obiectiv principal al diagnosticului financiar-contabil al unei intreprinderi il constituie evaluarea riscurilor ce ii insotesc activitatea, din care unele semnaleaza viabilitatea iar altele prefigureaza insolventa ce ameninta supravietuirea. Asadar, riscul reprezinta expunerea la situatii nedorite din cauza lipsei de apreciere a unor fapte sau fenomene cu consecinte negative. Riscul poate avea modalitati de calcul distincte doar atunci cand se cunoaste obiectivul urmarit si factorii care-l pot influenta. Intelegand ca nu putem aprofunda multiplele aspecte ale riscului si modalitatile de calcul ale acestora ne vom referi mai atent asupra unor aspecte concrete privitoare la riscul activitatii economico-financiare a intreprinderii. Aceste aspecte se pot evidentia prin intermediul indicatorilor ce exprima calitatea activitatii economico-financiare:

· indicatori de risc;

· indicatori de lichiditate-solvabilitate;

· indicatori de activitate (gestiune).

In cazul intreprinderii analizate, constatam urmatoarele:

Indicatorii de lichiditate au avut o evolutie ascendenta ceea ce reflecta aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor din activele curente;

Intreprinderea analizata nu este angajata in credite bancare sau de alta natura;

In schimb indicatorii de activitate (de gestiune) au avut dinamici nefavorabile, in sensul reducerii vitezei de rotatie a stocurilor, a debitelor-clienti, a cresterii numarului de zile de stocare si al reducerii duratei de achitare a furnizorilor ceea ce a marit nefavorabil decalajul dintre incasari si plati;

S-a accentuat viteza de rotatie a activelor imobilizate in conditiile mentinerii neschimbate a vitezei de rotatie a activelor totale;

Indicatorii de profitabilitate au avut o evolutie nefavorabila in sensul reducerii ratei rentabilitatii capitalului angajat si a marjei brute din vanzari.

CONCLUZII

Deciziile, situatiile decizionale si factorii implicati nu se manifesta in cadrul firmei in mod aleatoriu, dimpotriva, in cadrul intreprinderii ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhiei manamanageriale alcatuiesc sistemul decizional.

Diagnosticul financiar-contabil are rolul de "centru de sinteza" in orientarea deciziilor manageriale in asa fel incat rezultatul acestora sa fie performanta. Pentru orice manager diagnosticul entitatii pe care o gestioneaza reprezinta actiunea prin care se estimeaza "starea de sanatate" a intreprinderii.

La interpretarea diagnosticului financiar-contabil se tine seama de ansamblul indicatorilor, de particularitatile domeniului de activitate, de mediile indicatorilor din domeniul de Prin intermediul diagnosticului financiar-contabil se supravegheaza in timp evolutia intreprinderii si echilibrul financiar, se apreciaza rezultatele financiare si eficienta activitatilor de gestiune. Finalitatea sa consta in elaborarea previziunilor (prognozelor) constituite din situatiile financiare, mai precis bilant, contul de profit si pierdere, cash-flow-ul si principalii indicatori economico-financiari previzionati. activitate, de evolutia in timp a acestor indicatori.

In Romania in ultima vreme, sunt utilizate tot mai mult Solduri Intermediare de Gestiune, SIG, de tip anglo-saxon Avantajul acestei metode consta in flexibilitate si timp scurt pentru aplicare, dar marele dezavantaj, este cel al superficialitatii si implicit reducerea considerabila a imaginii intreprinderii.Pe baza Soldurilor Intermediare de Gestiune caracteristice activitatii de exploatare se calculeaza in "cascada" indicatorii care caracterizeaza rentabilitatea entitatii

Concluziile care se desprind din analiza datelor de mai sus, sunt:

· cresterea EBE cu 6,1% s-a datorat cresterii valorii adaugate;

· Reducerea rezultatului din exploatare cu 39,8% s-a datorat cresterii lente a EBE, precum si a altor venituri din exploatare comparativ cu amortizarea si alte cheltuieli de exploatare, care au favorizat cresterea lenta a veniturilor din exploatare, comparativ cu cheltuielile aferente exploatarii;

· Rezultatul extraordinar nu a fost o pierdere, datorita inexistentei veniturilor extraordinare;

· Diminuarea rezultatului brut cu 41,8% este consecinta cresterii cheltuielilor din exploatare, dar si a pierderii extraordinare;

· De asemenea, rezultatul net este diminuat in proprotie de 35,6% fata de anul precedent;

Datorita conditiilor economice care intervin, informatiile de natura economico-financiara si nu numai acestea capata in contextul economiei de piata un rol vital in asigurarea performantei propriei intreprinderi.

Se constata o usoara imbunatatire a ratei rentabilitatii economice in anul 2012 fata de anul precedent, explicabila prin cresterea rapida a EBE in comparatie cu valoarea activelor totale, obiectiv atins prin achizitii de active imobilizate (echipamente si instalatii pentru repoductie, mijloace de transport etc.) moderne, fapt ce a permis optimizarea consumurilor de materii prime si materiale, carburanti, forta de munca etc., precum si practicarea unor preturi superioare perioadei precedente.

Totodata, s-au identificat masurile pentru evitarea formarii de stocuri supranormative sau cu miscare lenta, precum si incasarea creanttelor-clienti conform clauzelor contractuale .

Faptul ca diminuarea profitului net a devansat ritmul vanzarilor se poate explica prin pierderea unor clienti ca urmare a majorarii pretului de vanzare a produselor .

Se constata o situatie neta pozitiva, ca urmare a cresterii capitalurilor proprii cu peste 4,3%. Acest fapt reflecta cresterea permanenta a activului prin majorarea resurselor proprii care consolideaza fondul de rulment.

Din cele prezentate rezutla ca fondul de rulment propriu este pozitiv cu tendinta de crestere ccea ce denota ca activitatea productiva este finantata din resurse proprii Din datele prezentate in tabelul nr.7 se desprind urmatoarele concluzii:

necesarul de fond de rulment (NRF) este pozitiv si in crestere fiind acoperit din fondul de rulment (FR);

cresterea NRF se datoreaza cresterii activelor circulante cu 46,03% in conditiile reducerii cheltuielilor in avans si a disponibilului precum si a reducerii datoriilor cu scadenta pana la un an in proportie mai mare decat au crescut veniturile in avans;

In concluzie, necesitatile ciclice au crescut iar resursele ciclice s-au redus.

Indicatorii de lichiditate au avut o evolutie ascendenta ceea ce reflecta aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor din activele curente.

Intreprinderea analizata nu este angajata in credite bancare sau de alta natura.

In schimb indicatorii de activitate (de gestiune) au avut dinamici nefavorabile, in sensul reducerii vitezei de rotatie a stocurilor, a debitelor-clienti, a cresterii numarului de zile de stocare si al reducerii duratei de achitare a furnizorilor ceea ce a marit nefavorabil decalajul dintre incasari si plati.

S-a accentuat viteza de rotatie a activelor imobilizate in conditiile mentinerii neschimbate a vitezei de rotatie a activelor totale

Indicatorii de profitabilitate au avut o evolutie nefavorabila in sensul reducerii ratei rentabilitatii capitalului angajat si a marjei brute din vanzari

BIBLIOGRAFIE

1. Ovidiu Nicolescu "Noutati  in managementul international" , Bucuresti 1993
2. A.Mackensie, Harward Business Review, 1969
3. Peter Drucker The efective Executive, Harper&Raw, New York, 1967
4. Niculesu Ovidiu, Verboncu Ion " Management" , Ed. Economica 1995
5. R.Lile,Economia intreprinderii,Ed.UAV Arad,2005
6. G.Vintila,Diagnostiul financiar si evaluarea intreprinderii,Ed.Didactica si pedagogica,Bucuresti,1997
7. L.Spataru,Analiza economico-financiara,Ed.Economica,Bucuresti,2004
8. D.Tagaduan,Gestiunea financiara a intreprinderii,Ed.Concordia,Arad,2004
9. V.Pantea,M.Pantea,R.Cureteanu,Analiza economico-financiara a intreprinderii,Ed.Concordia,Arad,2005
10. S.Petrescu,Analiza si diagnostic financiar-contabil,Ed.CECAR Bucuresti,2006