Management
Costurile si productia3Costurile si productia Vom defini costul marginal ca fiind modificarea costului total rezultata dintr-o variatie foarte mica sau unitara a cantitatii produse.Daca privim prin prisma unei sporiri constante a productiei,in aceasta situatie,costurile marginale care implica realizarea productiei trebuie sa depinda de cantitatea factorilor angajati necesari.Pentru a obtine beneficii marginale, e necesar ca intrariile sa fie in raport constant cu iesirile (proportie constanta).Costurile marginale,prin urmare,trebuie sa fie constante, de asemenea. Beneficiile sporite sunt rezultatul unei ceresteri mai mari a productiei (output) fata de cresterea resurselor angajate in vederea obtinerii ei,astfel incat costurile marginale trebuie sa scada atunci cand productia creste. Pe de alta parte,beneficiile in scadere au efect opus si trebuie sa atraga cresterea costurilor marginale. Un exemplu simplu e oportun in acest sens.Presupunem situatia unei organizttii in care capitalul si pamantul sunt mettinute constant iar singurul factor variabil este munca o organizatie de servicii,probabil care nu foloseste resurse primare. Costurile factorilor mentinuti ficsi nu se vor schimba ca urmare a modificarii volumului productiei.Capitalul (K) si pamantul (S),vor da nastere costurilor fixe.Costul muncii(L),in orice caz, se va schimba atunci cand productia se modifica.Munca e factorul variabil si da nastere unor costuri variabile. Presupunem ca putem masura atat intrarile de munca cat si productia,in unitati.Daca vom sporii intrarile de munca cu o unitate,intr-un anumit interval de timp,rezultatul poate fi cel prezentat an tabelul urmator. Observati abrevierile folosite: L=unitati de munca TPPL= produsul fizic total rezultat din angajarea unei anumite cantitati de munca MPPL= produsul fizic marginal al muncii (unitati suplimentare de productie, produse de fiecare unitate succesiva adaugata de munca angajata) PL = pretul unitar al muncii MCP= costul marginal al productiei. Acesta reprezinta raportul dintre modificarea costului total si modificarea TPPL.El se poate determina prin impartirea pretului unei unitati de munca la (MPP) produsul fizic marginal al acelei unitati (PL/MPPL). Reprezinta prin urmare o medie si de asemenea,o aproximatie.
Simbolul D (literea greceasca) este frecvent folosit pentru a sugera "o schimbare in" si aici se refera la diferenta dintre un nivel al TPPL la altul. Observati ca intrucat pretul fiecarei unitati de munca,(ganditi-va la aceasta ca reprezentand"o multime" de om-ore,daca dorti) ramane nemodificata,costul productiei adaugata de catre fiecare muncitor depinde de gradul an care contribuie la realizarea productiei suplimentare.O firma rationala nu va angaja cel de-al zecelea lucrator chiar daca acesta pretinde salariu minim posibil.Amintiti-va ca aceasta modificare a productiei obtinute per muncitor nu reprezinta o reflectare a calitatilor lui personale.Ea este o consecinta a legii proportiilor variabile.Este foarte util sa cunoastem implicatiile asupra costurilor ca urmare a angajarii suplimentare de muncitori. Deseori, dorim sa cunoastem, de asemenea si consecintele pe care le are asupra costurilor, modificarea nivelului productiei. In acest scop, folosind acelasi exemplu, trebuie sa transformam prima coloana din unitati de munca in unitati de productie. Pentru a evita complicatiile si pentru a pastra datele simple, presupunem ca unitatile de munca sunt divizibile acolo unde nivelurile "intermediare" ale productiei trebuie sa fie estimate. Tabelul urmator, prin urmare, se bazeaza pe datele anterioare si utilizeaza abrevierile: Q = unitati de productie sau TPP AVC= costul variabil mediu, determinat prin impartirea costului unitatiilor de munca necesare pentru realizarea unui anumit nivel al productiei, la unitatile de productie la acel nivel. De exemplu 5 umitati de produs, fiecare unitate de munca costa 100 u.m., astfel: AVC=5000u.m./800= 6.25 FC= costul neschimbat al factorilor fixi capital si munca presupus a fi, in acest caz, in valoare de 2000u.m. TC= totalul costurilor fixe si variabile la nivelul relevant al productiei. ATC=TC+C Mc = costul marginal, care reprezinta variatia costului total provocata de modificarea cu o unitate a nivelului productiei. Ar fi bine sa comparati cele 2 tabele si sa observati faptul ca rezulta costuri marginale fixe, in mod direct, ca urmare a beneficiilor constante realizate de catre unitatile a patra, a cincea si a sasea, de munca care urmeaza a fi angajate. Intrucat productia creste de la 400 la 1000 unitati, atunci costurile marginale sunt de asemenea constante. 2.4Costurile medii si marginale Ambele tabele ne ofera o serie de concepte dar in particular ele introduc 2 etaloane de masurare a costurilor, foarte importante. Este esential sa intelegem foarte clar notiunea de costuri fixe si marginale. Costul mediu Acest termen e adesea folosit pentru a descrie de fapt termenul mai adecvat de cost total mediu. Aceasta se determina prin insumarea costurilor fixe (FC)- din coloana 3- si a costurilor variabile totale (TVC), respectiv produsul dintre AVC (coloana 2) si Q (coloana 1) - la un anumit nivel dat al productiei- si prin impartirea acestui total la productia (Q) de la acel nivel. Astfel: ATC=(FC+TVC)/Q
Costul marginal Acesta reprezinta modificarea costului total care rezulta dintr-o mica modificare a nivelului productiei. In situatia in care productia se modifica, se modifica cu pasi mai mari - ca si in exemplul nostru- ceea ce este cu adevarat necesar este sa gasim modificarea medie a costurilor de la un nivel la celalalt (TC/Q). Atunci cand reprezentam grafic costul marginal, acesta se gaseste in punctul situat la mijlocul distantei dintre cele doua nivele ale productiei, deoarece aceasta reprezinta modificare de la un nivel la celalalt. Tabelele mai reprezinta de asemenea acest fapt. Matematicienii vor recunoaste costul marginal ca si prima derivata a costului total respectand modificarile productiei, si anume dC/Dq unde C= costul total si Q = productia totala. Fig.3.1. ilustreaza costurile totale medii si cele marginale in conformitate cu tabelul. Fig.3.2 prezinta formele normale ale tuturor curbelor costului mediu utilizate de economisti, impreuna cu curba costului marginal. Ati putea verifica forma curbei costului fix mediu pentru dvs. Faceti raportul dintre costurile fixe- 2000u.m. fiecare- si fiecare nivel al productiei de la 100 la 1200. Curba costului variabil mediu aproximeaza datele din coloana corespunzatoare a tabelului. Ar trebui, de asemenea, sa intelegeti relatiile diferite care exista intre aceste curbe. Observati faptul ca curba costului marginal intersecteaza intotdeauna curba costului total mediu si curba costului variabil mediu, in punctele in care acestea ating nivelul minim. Puteti verifica aceasta afirmatie pentru dvs.. Luati orice set de cifre, gasiti media simpla, adaugati inca o cifra si gasiti noua medie. Daca ultima cifra adaugata este mai mare decat prima medie, atunci a doua medie va avea o valoare mai mare decat prima. In cazul in care ultima cifra adaugata e mai mica decat prima atunci si a doua medie va fi mai mica. Numai in situatia in care adaugarea "marginala" are aceasi valoare cu prima medie, aceasta va ramane neschimbata si nici nu va creste si nici nu va scadea. C £
MC ATC Q 2 4 6 8 10 12 14 00 Fig:3.1 Costurile totale medii si marginale Aceste curbe se bazeaza pe tabelul costurilor. Observati cum curba costului marginal (MC) intersecteaza curba costului total mediu in punctul minim al acestuia. C £
MC AFC ATC AVC AFC AFC O Q
|