Concepte de dezvoltare durabila si exploatarea resurselor naturale

Concepte de dezvoltare durabila si exploatarea resurselor naturale

Aspecte generale

A doua conferinta 'Mineritul si Mediul' sau cum a fost denumita Berlin II s-a organizat intre 22-26 noiembrie 1999. in cadrul conferintei s-a evaluat evolutia mineritului din prisma dezvoltarii durabile de la Conferinta Berlin I. Au fost dezbatute cinci subiecte dificil de rezolvat:

managementul apei si energiei la mine (incluzand emisiile);

managementul haldelor;

suturi miniere abandonate;

reabilitare si monitorizare;

problemele mineritului la scara redusa.

In urma acestei conferinte s-au revizuit si reeditat Liniile Directoare. Cele zece principii rezultate in urma primei conferinte au fost si ele revizuite si adaugate inca cinci principii noi care formuleaza anumite cerinte pentru guverne, companiile miniere si industria extractiva.

Radacinile conceptului de dezvoltare durabila isi au originea in promovarea utilizarii durabile a resurselor naturale. Regimurile juridice care vizeaza conservarea resurselor marine, viata salbatica, protejarea habitatelor, protejarea mostenirii culturale si naturale, protectia zonei antarctice etc. Au ca obiectiv protejarea resurselor mediului global si indica o acceptare larga la nivel international a utilizarii durabile a resurselor naturale.

Definitiile utilizarii durabile sunt variate, dar reflecta conceptul de echitate intre generatii.

In Conventia privind Bio-diversitatea este mentionat: 'Utilizarea durabila consta in utilizarea componentelor diversitatii biologice intr-o maniera si cu o viteza care sa nu conduca la declinul pe termen lung al resurselor biologice, mentinand in consecinta potentialul acestora de a indeplini necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare.'

Desi conceptul de durabilitate este mai usor de inteles in cazul resurselor regenerabile, el are implicatii majore si pentru resursele neregenerabile: 'Resursele neregenerabile ale planetei trebuie exploatate in asa fel incat sa se evite pericolul epuizarii lor viitoare si sa se asigure ca beneficiile acestui tip de exploatare sunt impartite de intreaga umanitate.' - Principiul 5, Conferinta de la Stocholm.

Dezvoltarea durabila pune probleme comune tuturor tarilor, dar, datorita cailor de dezvoltare diferite ale statelor lumii, tarilor industrializate li se solicita sa suporte o parte mai mare a greutatilor imediate.

Intr-una dintre cele mai controversate prevederi ale Declaratiei de la Rio, Principiul 7, tarile dezvoltate recunosc explicit principala lor responsabilitate pentru prezenta degradare a mediului si pentru remedierea mediului. Aceasta responsabilitate se reflecta si in multe acorduri internationale pentru protectia mediului.

Multe din principiile, indatoririle si obligatiile anterior prezentate sunt axate pe controlul poluarii mediului. La fel de importante pentru realizarea dezvoltarii durabile sunt problemele privind utilizarea durabila a resurselor naturale.

Dupa toate estimarile efectuate de specialisti in demografie, datorita cresterii hiperbolice, populatia globului va depasi cifra de 12 miliarde de locuitori in anul 2020 si va ajunge la valoarea de saturatie, de 40 miliarde, in anul 2040. Chiar in conditiile unui impact zero asupra mediului. Pamantul, nu va reusi sa asigure resurse pentru toata populatia.

De la publicarea 'Viitorul Nostru Comun', dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv de interes mondial. Din punct de vedere a resurselor naturale regenerabile cat si a celor neregenerabile, dezvoltarea durabila sustine ideea ca viteza de utilizare a resurselor nu trebuie sa depaseasca capacitatea de a gasi noi resurse, substitutii acceptabile sau de a recicla. In plus, trebuie facute eforturi pentru a folosi tehnologii de procesare care prelungesc 'viata' resurselor neregenerabile.

Dezvoltarea durabila subintelege si faptul ca industria, ca cea a mineritului, trebuie sa utilizeze resursele cu grija. Mineritul nu trebuie sa puna in pericol sistemele de suport natural al vietii - aerul, apa, solul, flora si fauna. Resursele minerale pot genera bunastare substantiala, dar sunt epuizabile si neregenerabile. Pentru dezvoltare substantiala, aceste resurse trebuie folosite astfel ca bunastarea pe care o genereaza sa poata substitui eficient resursele minerale epuizabile. Acesta este desigur important in cazul tarilor care depind de resursele minerale pentru dezvoltarea lor economica.

In concluzie pentru a da speranta in viitor planetei noastre va trebui ca protectia si conservarea mediului sa fie o politica prioritara pentru toate domeniile de activitate umana, chiar inaintea ridicarii nivelului de trai, transformand-o, pentru fiecare individ (printr-o educatie continua) intr-o adevarata religie.

Influenta exploatarilor din minerit asupra mediului

Utilizarea resurselor scoartei terestre a inceput cu mii de ani in urma, odata cu aparitia primelor semne de inteligenta ale primatelor. Adica, atunci cand stramosul omului primitiv a ridicat o bucata de roca pentru a folosi ca arma de aparare sau de atac. Pe masura cresterii omului pe seara de evolutie a inteligentei, rocile dure au fost prelucrate, fiind folosite atat ca arme, cat si ca unelte. Descoperirea intamplatoare a metalelor in sedimentele cursurilor de ape sau in aflorimente. a determinat aparitia unor noi etape in evolutia omului, cunoscute sub denumirea de epoca bromului si epoca fierului. Datorita creativitatii speciale cu care a fost inzestrat omul, de-a lungul a peste 30 de mii de ani acesta a trecut de la agricultura si pescuit la epoca industriala. Denumita semnificativ 'epoca cosului de fum', aceasta a dominat profund ultimele doua secole de dezvoltare a civilizatiei umane, cu consecinte dramatice in ceea ce priveste efectele negative produse asupra mediului.

Referat: Integrarea cerealelor in elaborarea si implimentarea tehnologiei ecologice de producere a fainoaselor aglutenice: produse de panificatie si biscuiti Referat: Documentatia investitiilor si studiul de fezabilitate

Mineritul, insasi prin natura lui, poate cauza un impact considerabil asupra mediului, ca distrugerea peisajului natural, poluarea apelor de suprafata si subterane, afecteaza calitatea aerului si conduce la contaminarea solului, eroziune si deranjarea florei si faunei locale. De aceea industria miniera din intreaga lume este astazi supusa unui asediu continuu si de o intensitate din ce in ce mai mare, de catre multitudinea si gravitatea problemelor de mediu.

In ciuda eforturilor deosebite depuse de industria miniera de a sustine teza conform careia 'totul incepe cu mineritul', se aude si se acrediteaza tot mai mult ideea ca mineritul este incompatibil cu dezvoltarea durabila a societatii.  Intr-o atare situatie, doar tehnologiile moderne eficiente si curate - pot oferi mineritului o cale spre supravietuire si chiar spre dezvoltare. Trebuie adoptate in practica cele mai bune tehnologii si cel mai evoluat arsenal de solutii tehnice pentru lupta impotriva problemelor stringente de mediu.

Trebuie sa distingem de Ia bun inceput prioritatile lumii bipolare ale mineritului - sectorul minier la scara mare, eficent si bine organizat si sectorul minier la scara mica - neorganizat sau cu organizare precara.

La nivel mondial, cantitatea de materii prime minerale extrase, prelucrate si folosite anual ajunge la 28 miliarde tone. Pentru realizarea acestei cantitati de materii prime minerale, industria miniera trebuie sa extraga aproximativ 60 miliarde tone de masa miniera, din care aproape 55% o reprezinta masa reziduala sau deseuri, care trebuie vehiculate si depozitate intr-o maniera ecologica.

Pentru a ne da seama mai bine ce reprezinta extragerea si vehicularea a 60 miliarde tone pe an de masa miniera, trebuie sa facem o comparatie cu procesele naturale care au avut loc pe mapamond, inainte de interventia majora a omului in desfasurarea proceselor naturale. in acest sens aratam ca masa de materii minerale transportata catre mari si oceane anual, de toate raurile hunii, este estimata la aproximativ 14 miliarde tone. Masa miniera totala extrasa si vehiculata de catre minerit (aproximativ 18 km') reprezinta o cantitate de 4 ori mai mare decat cantitatea transportata in marile si oceanele lumii, de rauri. Tot aceasta masa este suficienta pentru a acoperi cu o patura de aproximativ 0,5 m grosime material, intreaga suprafata a Olandei, care se cifreaza la 37.333 km ,

Manipularea si depozitarea acestei imense cantitati de material 'rezidual'* este una din cele mai mari provocari cu care se confrunta industria miniera din intreaga lume.

In etapa actuala, in activitatea de extragere si valorificare a zacamintelor de substante minerale utile, trebuie sa punem accent pe aplicarea unor tehnologii curate si sa ajungem la o combinare optima a solutiilor de prevenire a degradarii mediului impreuna cu folosirea unor solutii tehnologice adecvate. In acest sens trebuie sa acordam prioritate cautarii de tehnologii noi si eficiente pentru refacerea mediului in zonele care au nevoie de solutii imediate si introducerea in paralel in minerit a celor mai avansate tehnologii de lucru.

Necesitatea de a diminua cantitatile de reziduuri rezultate din industria miniera, ca raspuns la presiunile de mediu, ar putea fi cauza intoarcerii pe scara larga catre mineritul in subteran, pentru multe substante minerale utile valorificate pana in prezent in mod preponderent prin cariere.

O industrie miniera solida, durabila, poate ridica nivelul economic al unei regiuni, poate diminua saracia din zona respectiva si in acelasi timp ajuta la eliminarea diferentelor economice dintre diferite regiuni si tari ale lumii.

Industria miniera exercita asupra mediului inconjurator influente deosebite care se manifesta in toate fazele proceselor tehnologice de exploatare si preparare. Indiferent de metoda aplicata, pentru valorificarea unui zacamant sunt necesare numeroase si diferite operatii fizice si chimice in urma carora rezulta, pe de o parte, substanta minerala utila, iar pe de alta parte, materia sterila extrasa din zacamant odata cu utilul.

Substantele minerale utile propriu-zise continute in minereurile brute reprezinta, aproape intotdeauna, procente reduse fata de masa totala a minereurilor extrase din zacamant. Extragerea in prezent si viitor a unor zacaminte din ce in ce mai sarace va reduce si mai mult procentul de util din minereul brut. Asadar, odata cu cresterea cantitatii de minerale utile extrase si prelucrate, cresc si cantitatile de reziduuri rezultate in urma prelucrarii la care se adauga si cantitatile de roci sterile rezultate din lucrarile miniere subterane, de deschidere si pregatire, dar in special din de-copertarea zacamintelor exploatate la zi, in cariere.

Reziduurile solide produse de industria miniera, necesita suprafete mari de teren pentru depozitare. Aceste terenuri sunt sustrase astfel definitiv, sau pe o perioada lunga de timp, folosirii curente pentru agricultura sau silvicultura.

Terenul cu solul sau - resursa limitata si ne-inlocuibila - trebuie sa fie protejat impotriva tuturor formelor de ocupare si poluare.

Paralel cu scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete insemnate de teren se produce si o incarcare a atmosferei, plantelor si solului din apropierea haldei cu cantitati mari de cenusa si pulberi fine. Lipsa de coeziune si finetea cenusii face ca ea sa fie usor antrenata de curentii de aer. Astfel, un vant cu viteza de 8-10 m/s duce la incarcarea atmosferei cu 690 mg cenusa/m³ de aer. Antrenarea materialului fin de catre curentii de aer face ca aceasta sa incarce atmosfera cu pulberi daunatoare pentru om, animale si plante.

Solurile din apropierea haldelor de zgura si cenusa sunt supuse inmlastinirii si saraturarii datorita apelor ce au servit la transport. Este afectata, de asemenea si calitatea apelor subterane, datorita infiltratiilor din halda.

Pe langa reziduurile solide, industria miniera genereaza si deseuri lichide si gazoase in cantitati impresionante. Cantitativ, acestea le depasesc de mai multe ori pe cele solide. Asa de exemplu apele reziduale sunt de 3-20 de ori mai mari decat minereurile prelucrate. Reziduurile gazoase sub forma de pulberi, gaze si vapori provin din toate sectoarele industriei miniere. Mai frecvent intalnite sunt mono-oxidui si dioxidul de carbon, dioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, oxizi de azot etc. Acesti poluanti pot persista in atmosfera zile si chiar ani, pana cand sub influenta radiatiilor solare ultraviolete, reactioneaza cu oxigenul din aer sau intre ei si ajung, in final, la structuri mai putin stabile si reactive, tabelul de mai jos.

Tabelul 1. Evacuarea si persistenta in atmosfera a unor poluanti

Fig. 1. Raspandirea poluantilor gazosi in atmosfera, in functie de distanta de la sursa de poluare

Sub actiunea curentilor de aer, poluantii gazosi sunt transportati pe distante mari de sute sau chiar mii de kilometrii si pot depasi astfel granitele tarii care ii produce.

Indiferent de starea lor de agregare, reziduurile industriei miniere afecteaza toate componentele mediului inconjurator: sol, apa, aer.

Impactul negativ al activitatilor miniere asupra mediului inconjurator este unul direct, care tine strict de activitatea de extragere propriu-zisa a zacamintelor de substante minerale utile si altul indirect, legat de activitatea de prelucrare a produselor miniere. De obicei, aceste activitati sunt concentrate in anumite perimetre geografice, aceeasi zona fiind influentata de activitatea miniera atat in mod direct cat si indirect.

Poluarea produsa de industria miniera poate fi atat fizica cat si chimica, poluarea chimica avand efecte mai daunatoare asupra mediului in comparatie cu cea fizica. Astfel, suspensiile solide continute in apa limpezita care se deverseaza in reteaua hidrografica prin depasirea normelor admise, sau praful ridicat de vant de pe iazurile de decantare, din halde si din cariere reprezinta forme ale poluarii fizice, dar efectele lor asupra mediului nu sunt atat de nocive.

In cazul poluarii chimice, unele gaze nocive pot proveni direct din minereu, conservate chiar din timpul formarii zacamantului sau ca rezultat al unei migratii ulterioare. O a doua sursa de poluanti o reprezinta substantele chimice adaugate in. procesul tehnologic de Ia uzinele de preparare, unele dintre ele fiind otravitoare. A treia sursa de poluanti chimici se formeaza chiar in sedimentele iazurilor de decantare, in care pot avea loc reactii chimice cu formare de substante daunatoare vietii.

Marea diversitate a compozitiei mineralogice a zacamintelor face ca apele evacuate din mine sa detina compozitii foarte diferite. De aceea si tehnologiile de tratare a acestor ape sunt foarte diverse. Printre altele, putem aminti urmatoarele tehnologii de tratare a apelor poluate: sedimentarea gravitationala, neutralizarea pH-ului, precipitarea cu ajutorul varului, precipitarea cu ajutorul sulfurilor, co-precipitarea, schimbul de ioni, tratarea biologica, ultra-filtrarea, osmoza inversa, evaporarea, distilarea etc. Intrarea in contact a apelor poluate de mina cu o serie de minerale cu o anumita compozitie chimica poate conduce la o tratare naturala a apelor prin fenomene ca: neutralizarea, adsorbtia, schimbul de ioni, diluarea biodegradarea.

Exploatarile miniere in general si exploatarile miniere la zi in special au un impact vizual puternic si de multe ori defavorabil asupra zonei unde isi desfasoara activitatea unitatea de exploatare, prin distrugerile fizice ale terenului si prin aparitia haldelor de steril si iazurilor de decantare.

Zgomotul, vibratiile si radiatiile constituie o categorie aparte care influenteaza in mod nefavorabil mediul inconjurator.

Zgomotele puternice se produc in toate sectoarele industriei miniere, ele fiind rezultatul utilizarii explozivilor si a functionarii diferitor agregate si utilaje. Vibratiile si trepidatiile sunt generate de aceleasi cauze ca si zgomotele. Zgomotul are o actiune generala complexa asupra organismului uman. El mareste necesitatea de energie pentru aceeasi intensitate a efortului fizic depus.

Radiatiile produse de minereurile radioactive in timpul exploatarii, stocarii si prelucrarii lor, au o puternica actiune nociva asupra tuturor vietuitoarelor. De asemenea, deseurile solide, lichide si gazoase rezultate din prelucrarea acestei categorii de minereuri emit timp indelungat radiatii cu efecte dezastruoase asupra factorilor de mediu.

Reziduurile devin tot mai multe si de dimensiuni tot mai mari, asa ca pot provoca dezechilibre cu urmari grave pentru biosfera si deci pentru om. Pentru a preintampina acest lucra este necesar ca omul sa cunoasca efectele activitatii lui asupra echilibrului dintre factorii de mediu si sa-si dirijeze activitatea in asa fel incat echilibrul acestora sa fie mentinut in anumite limite acceptabile din punct de vedere ecologic.

Exploatarea substantelor minerale utile este un domeniu cu efecte importante in degradarea mediului si in directa corelatie cu cererea de resurse energetice si de materii prime minerale, respectiv cu rata de crestere demografica.

Pe de alta parte mineralele existente sunt exploatate fara a tine seama de volumul rezervelor si fara a estima daca ajung generatiilor viitoare. Se impune o grija pentru a se proteja acele minerale care sunt in cantitate mica pentru a asigura aceea bogatie si generatiilor viitoare.

Conceptul de dezvoltare durabila obliga agentii economici de a gasii noi zacaminte, de a gestiona zacaminte locale spre dezvoltarea economica a zonei respective si a sigura bunastarea populatiei din zona.