Mutatii in organizarea logistica - principalele stadii ale evolutiei organizarii logistice

In ultimele decenii ,modelele de organizare logistica au devenit o preocupare pentru tot mai multi specialisti.Schimbarile produse in domeniul managementului si al structurii organizatiei in ansamblul ei au condus la regandirea modului de organizare a activitatilor si proceselor logistice.

Principalele stadii ale evolutiei organizarii logistice

Pentru mai buna intelegere a coordonatelor schimbarii structurilor logistice,este necesara delimitarea etapelor principale de evolutie. Expertii americani considera urmatoarea succesiune de stadii majore:

a) stadiul fragmentarii: In sec.XX,pana in anii "50, functiile considerate astazi de natura logistica erau privite doar ca activitati de facilitare sau sprijin. In consecinta ,erau desfasurate de diverse departamente ale organizatiei, conform necesitatilor. Activitatile logistice erau fragmentate, fara a fi coordonate transdepartamental. Rezultatul unei astfel de organizari era adesea ineficienta datorata risipei de resurse, realizarii aceleiati activitati in mai multe departamnete ale organizatiei.

b) stadiile de agregare functionala: Paradigma integrarii a produs schimbari de profunzime in organizarea logistica. Ideea cresterii eficientei prin gruparea functiilor logistice a inceput sa castige teren,incepand din anii 50. Vreme de trei decenii si jumatate ,filosofia integrarii bazate pe proximitatea organizationala a promovat ideea performantei totale a sistemului si a impactului pe care deciziile referitoare la o functie logistica il au asupra celorlalte arii logistice.

c) stadiile de integrare a proceselor: Incepand de la mijlocul anilor 80, este analizata contributia logisticii la procesul de creare a valorii pentru client. Organizatia nu mai pune accentul asupra functiilor ,ca in stadiile anterioare. Se focalizeaza de acum,asupra proceselor. In consecinta,se reorienteaza de la managementul functiilor logistice la managementul procesului logistic.

Stadiile de agregare functionala

In sec XX,spre sfarsitul deceniului al saselea si in deceniul al saptelea,conceptul de integrare a revolutionat domeniul logisticii.Pentru indeplinirea obiectivelor de imbunatatire a performantelor , organizatiile s-au orientat spre gruparea activitatilor logistice.

Primul stadiu de agregare functionala a constat in gruparea operationala a doua sau mai multe functii logistice ,fara a produce modificari semnificative in departamentele traditionale si in ierarhia organizatiei. Polii in jurul carora s-a desfasurat agregarea au fost adesea managementul materialelor si distributia fizica. Departamentele in cadrul carora organizatiile au realizat integrarea au fost productia si marketingul.

Cel de-al doilea stadiu  de agregare logistica a fost initiat de organizatiile care,la sfarsitul anilor 60 si inceputul anilor 70 ai secolului XX, au considerat ca sporirea performantelor logistice prin integrare nu era semnificativa in conditiile in care logistica nu era recunoscuta ca functie a organizatiei. In acest stadiu, logisticii i-au fost conferite p pozitie mai inalta si responsabilitati superioare in cadrul organizatiei.

Al treilea stadiu de agregare functionala a inceput sa se contureze in anii 80 ai secolului XX , odata cu un real proces de renastere logistica. Acest stadiu de integrare consta in reuniunea tuturor functiilor si operatiunilor logistice sub autoritatea unui singur manager situat la nivelul superior al organizatiei.

Stadiile de  integrare a proceselor

Organizatiei secolului XXI ii sunt specifice:  focalizarea asupra procesului de creare a valorii, cresterea productivitatii si eficientei , datorita orientarii spre proces, imputernicirea angajatilor, crearea echipelor de lucru auto-conduse, accesul liber la informatie.

Primul stadiu al integrarii proceselor va promova o schimbare de profunzime,respectiv accentul pe valoarea adaugata pentru client. Orice activitate logistica va fi desfasurata numai daca va contribui la creearea unei valori care este perceputa de clienti ca fiind semnificativa.

Al doilea stadiu de integrare a proceselor este de fapt,cel mai avansat stadiu pe care il intrevad specialistii. Se bazeaza pe echipe de lucru intercorelate electronic ,pentru a desfasura activitati de importanta critica,intr-un mod integrat. Informatia si computerele sunt factorii cheie ai organizatiei aflate in acest stadiu.

Schimbarile propuse de noua paradigma structurala sunt atat de radicale incat se dicuta despre necesitatea dezintegrarii organizatiei traditionale.Se considera ca structurile trebuie sa fie complet dezintegrate ,deoarece simpla modificare a organizatiilor existente nu este suficienta.