Clasificarea tipurilor de analiza-diagnostic

Clasificarea tipurilor de analiza-diagnostic

1. In functie de gradul de cuprindere, analiza-diagnostic poate fi clasificata in:

analiza-diagnostic globala(multifunctionala) - se realizeaza cuprinzand toate laturile activitatii intreprinderii, prefateaza demersuri strategico- tactice de anvergura si antreneaza resurse variate;

analiza-diagnostic partiala(functionala) - ce atinge numai anumite aspecte(subsisteme) ale activitatii, este o consecinta a diagnosticarii globale si urmareste depistarea cauzala a unor puncte forte si slabe particularizate pe domenii distincte.

2. Din punct de vedere al conditiilor de desfasurare in timp a analizelor diagnostic se disting:

analiza-diagnostic completa la nivel global sau functional;

analiza-diagnostic scurta sau rapida, care renunta la unele explorari in detaliu.

3. Sub aspectul executantului analizelor-diagnostic se disting:

diagnosticarea propriu-zisa - executata de specialisti din afara firmei analizate, are un grad ridicat de obiectivitate, dar si o fundamentare mai putin riguroasa a punctelor slabe, forte si a recomandarilor;

autodiagnoza - realizata de o echipa de specialisti din cadrul intreprinderii investigate are un grad superior de fundamentare a punctelor slabe, forte si a recomandarilor, dar un subiectivism ridicat in abordarea problemelor specifice diagnosticarii;

diagnosticarea mixta - realizata de o echipa multidisciplinara de specialisti din interiorul si din afara firmei investigate, se evidentiaza prin posibilitatea abordarii complexe a problemelor supuse investigatiei ceea ce conduce la o calitate deosebita a studiului valorificabil ca atare in fundamentarea de strategii si politici realiste.

4. Dupa obiectivele urmarite, analiza-diagnostic poate fi:

diagnosticarea de rezultate(de sanatate) - are caracter predominantpostoperativ, se refera la rezultatele obtinute intr-o perioada precedenta si evidentiaza, prin intermediul rezultatelor obtinute, starea de sanatate a firmei;

diagnosticarea de vitalitate - evidentiaza potentialul firmei de a face fata viitorului si atesta capacitatea firmei de a se redresa;

diagnosticarea de ambianta - abordeaza firma ca o componenta a unui macrosistem, pune accentul pe interfata cu mediul ambiant, national si international;

diagnostic de evaluare - evidentiaza gradul de realizare al obiectivelor, este o sinteza a celor trei tipuri descrise anterior.

5.Avandu-se in vedere finalitatile ce ii sunt atasate, obiectivul diagnosticului se poate situa:

la un nivel tactic;

la nivel strategic.

Tab.1. Obiectivul diagnosticului in functie de finalitatile atasate

In urma combinarii niveluriloe si contextelor in care se pot realiza exista mai multe tipuri de analize- diagnostic. Indiferent de situarea diagnosticului acesta nu are relevanta decat intr-un context global si intr-un anumit cadru temporar al acestuia.

Abordarea sistemica a intreprinderii( intreprinderea este un sistem deschis si dinamic, extrem de complex) faciliteaza demersul analizei si permite, datorita viziunii globale, gasirea unei logici de ansamblu recomandarilor facute in vederea adaptarii acestora la cerintele mediului sau. O analiza condusa intr-o abordare sistemica pune accentul si pe interdependentele dintre elementele sistemului realizandu-se astfel o analiza de ansamblu si nu numai a fragmentelor sale.

In loc de a incepe analiza prin divizarea sistemului in componentele sale cele mai simple si usor de stapanit, toate componentele trebuie privite in ansamblul care le inglobeaza, numai in acest fel fiind posibila intelegerea si anticiparea corecta a comportamentului sistemului.

Demersul analizei-diagnostic a intreprinderii trebuie facut de la general catre particular, de la problemele strategice cetre cele tactice. Sunt importante de determinat influentele fiecarui element in parte asupra caracteristicilor de ansamblu ale sistemului considerat, precum si efectele pe care le poate avea asupra sistemului un set oarecare de decizii sau conditii operationale.

In cadrul analizei-diagnostic trebuie avut in vedere faptul ca 'generalul' este mai mult decat suma de 'particulare', iar 'strategicul' influenteaza si este influentat de catre 'tactic'. Un plan strategic corect realizat poate fi compromis de imperfectiunile de la nivel tactic, la fel cum si o decizie tactica extrem de eficienta nu are nicio folosinta pentru intreprindere daca nu are o justificare strategica.