Calculatia costurilor si influenta lor asupra deciziilor privind calculatia preturilor la sc agro margin srl, filiala sancrai

Universitatea 1 Decembrie 1918, Facultatea de Stiinte

Contabilitatea si auditul in institutiile publice,

Sistemul informational contabil in asistarea deciziilor manageriale

CALCULATIA COSTURILOR SI INFLUENTA LOR ASUPRA DECIZIILOR PRIVIND CALCULATIA PRETURILOR LA SC AGRO MARGIN SRL, FILIALA SANCRAI

PREZENTAREA GENERALA A SOCIETATII

Societatea este infiintata in anul 1992 si este administrate si reprezentata de Marginean Aurel in calitate de asociat unic si Matei Simona, in calitate de administrator neasociat.

Organul suprem de conducere al societatii este adunarea generala a asociatilor, ale carei atributii sunt indeplinite de catre asociati. Organizarea de adunari generale se face cu prevederile legale in vigoare.Societatea la infiintare are un singur asociat,iar in cazul in care societatea se va extinde prin primirea de noi membrii, numarul acestora nu va putea fi mai mare de 50..

Asociatii au dreptul sa primeasca dividendele ce li se cuvin din profitul societatii, corespunzator numarului de parti sociale pe care le detin.

Calitatea de asociat poate inceta prin retragerea in modalitatile prevazute in actul constitutiv,prin acordul tuturor asociatilor sau in cazul dizolvarii societatii. Din profitul societatii se preia in fiecare an 5% pentru formarea fondului de rezerva, pana cand acesta atinge a 5-a parte din capitalul social.

Societatea are sediul in Sancrai, fara a avea puncte de lucru secundare.

Productia societatii cuprinde: paine alba, paine neagra, paine graham si cornuri. De asemenea, la comenzi speciale societatea produce cozonaci, prescuri pomeni. Painea este de o calitate deosebita, fiind preferata de multe magazine din Aiud si din satele inconjuratoare.. firma detine distributie proprie, si are un efectiv de 16 angajati.

1.1      Clasificarea cheltuielilor care formeaza costul de productie

Avand in vedere problematica complexa a costurilor de productie si varietatea cheltuielilor care determina structura acestora, contabilitatea de gestiune procedeaza la clasificarea lor in functie de mai multe criterii. Clasificarea scoate in evidenta pe de o parte rolul utilizarii informatiilor in legatura cu anumite tipuri de costuri, iar pe de alta parte, se scot in evidenta caracteristicile specifice categoriilor de cheltuieli, abordate in cadrul metodelor de calculatie. Astfel clasificarea cheltuielilor care formeaza costul productiei se poate face in functie de urmatoarele criterii:

1. Dupa natura lor - cheltuielile unei intreprinderi se clasifica in: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare si cheltuieli extraordinare.

Cheltuielile de exploatare reprezinta consumurile si platile banesti ocazionate de operatiile care reprezinta obiectul de activitate al intreprinderii. In aceasta categorie se cuprind cheltuielile privind consumurile de materii prime si materiale, combustibili, cheltuieli cu salarii cuvenite personalului intreprinderi si asigurarile sociale aferente, cheltuieli postale, primele de asigurare datorate etc., adica toate acele cheltuieli care privesc activitatea normala, curenta de exploatare, toate aceste cheltuieli cuprinzandu-se integral in costuri.

Cheltuielile financiare au la baza tranzactii banesti efectuate de intreprindere si pot privi activitatea de exploatare (diferentele nefavorabile de curs la creantele si obligatiile in valuta, precum si la disponibilitatile banesti in devize rezultate din activitatea de exploatare ; dobanzile datorate capitalului imprumutat pentru productie ; sconturi acordate clientilor si debitorilor aparuti din activitatea de exploatare), sau pot fi colaterale acesteia (pierderi din creante legate de participatii, contravaloarea titlurilor de plasament cedate etc.). Prima categorie de cheltuieli financiare fiind aferenta activitatii de exploatare se va regasi in costuri, pe cand cea rezultata din actiuni colaterale activitatii de exploatare nu se va regasi.

Cheltuielile extraordinare cuprind plati banesti survenite in urma unor operatii extraordinare care nu au legatura cu desfasurarea normala a activitatii de exploatare si deci nu le vom regasi in costuri. Se includ aici : amenzi, despagubiri si penalitati datorate sau platite tertilor, donatiile si subventiile acordate, pierderi din calamitati, valoarea nerecuperata a imobilizarilor financiare.

Fiecare grupa de cheltuieli este detaliata pe elemente primare (exceptandu-le pe cele complexe), utilizandu-se conturile sintetice de gradul I si II din Planul de Conturi General[1], a caror continut este stabilit prin norme metodologice obligatorii. In calculatia costurilor se foloseste detalierea cheltuielilor dupa natura lor, Si detalierea cheltuielilor de exploatare si financiare pe elemente primare pentru realizarea bugetului de costuri in legatura cu productia de realizat, privita in ansamblul ei. Clasificarea pe elemente primare este utila in determinarea ponderii fiecarui tip de cheltuiala in total costuri, permitand si analiza evolutiei acestora in timp.

Gruparea cheltuielilor pe articole de calculatie pentru nevoi de analiza si constructie, structuri de cost :

1. Cheltuieli cu materii prime si materiale directe

2. Cheltuieli cu manopera directa si protectia sociala aferenta

3. Alte cheltuieli directe

I. = ( 1+2+3) Total cheltuieli directe

4. Cheltuieli cu intretinerea si functionarea masinilor, utilajelor;

5. Cheltuieli generale ale centrului de responsabilitate (sectie, sector);

II. = ( 4+5) Cheltuieli indirecte de productie

III. = ( I+II) Costul de productie

6.Cheltuieli generale si de administratie - au caracter indirect

IV. = ( III + 6) COSTUL COMPLET

7.Cheltuieli de desfacere - au caracter indirect

V. = ( IV +7 ) COSTUL COMPLET COMERCIAL

La SC Agro Margin SRL situatia cheltuielilor pe articole de calculatie pentru productia zilnica de paine alba cu masa de 1 kg este urmatoarea:

Dupa omogenitatea continutului lor, cheltuielile privind productia se grupeaza in cheltuieli simple si cheltuieli complexe.

Dupa importanta lor in procesul de productie, cheltuielile cuprinse in costuri se clasifica in cheltuieli de baza si cheltuieli de regie. Dupa modul de repartizare in costul produselor, lucrarilor si serviciilor, cheltuielile de productie se clasifica in cheltuieli directe si cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculatie (produs, lucrare, serviciu, comanda, faza, activitate, functie, centru etc.) inca din momentul efectuarii lor si ca atare se includ direct in costul obiectelor respective[2]. Se mai numesc si cheltuieli individuale sau specifice deoarece acestea pot fi identificate pe purtator direct si sunt reflectate ca pozitii distincte in structura costului avand o destinatie precisa. De exemplu : consumul de materii prime, materiale, utilitati tehnologice, salarii directe precum si asigurarile si protectia sociala aferenta etc.

Cheltuielile indirecte nu pot fi identificate un anumit obiect de calculatie, acestea privesc intreaga productie a sectiei, respectiv a unitatii productive, de unde si denumirea de cheltuieli comune. Aceste cheltuieli se vor repartiza, pe baza unor procedee aplicate cu consecventa, apoi pe sectoarele de cheltuieli constituite in functie de structura organizatorica. Dupa destinatia lor, cheltuielile de productie se grupeaza pe articole de calculatie.

Gruparea cheltuielilor cuprinse in costuri pe articole de calculatie, pe de o parte arata cat de economicos se folosesc mijloacele intreprinderii si asigura pe de alta parte calculul costului pe produs printr-o metodologie relativ simpla. Nomenclatura articolelor de calculatie poate fi structurata astfel[3] :

v materii prime si materiale directe ;

v produse reziduale (deseuri) recuperabile - se scad ;

v salarii directe ;

v contributia privind asigurarile si protectia sociala aferente salariilor directe ;

v cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor ;

v cheltuieli generale ale sectiei;

v cheltuieli generale de administratie;

v cheltuieli de desfacere ;

La SC Agro Margin SRL, situatia cheltuielilor directe si indirecte pentru productia zilnica de paine alba cu masa de 1 kg este urmatoarea:

Contabiilitatea manageriala are rolul de sustinere a procesului de luare a deciziilor, rol jucat de diversele tipuri de costuri. Diversitatea costurilor calculate arata de fapt diversitatea deciziilor luate intr-o entitate.

Calculatia costurilor constituie o sursa informationala de baza accesibila fiecarui manager de la diferite nivele organizatorice datorita urmatoarelor aspecte:

costurile apar peste tot in cadrul entitatii

calculatia costurilor este in masura sa explice eficienta activitatii economice si atingerea sau abaterea de la scopul urmarit;

informatiile furnizate de calculatia costurilor sunt informatii de conducere pentru toate locurile generatoare de costuri;

raspunderea pentru nivelul costurilor atrage toate treptele ierarhice de conducere;

fiecare conducator este raspunzator, la randul sau, pentru costurile din compartimentul pe care il conduce.

Deoarece costurile oglindesc intreaga activitate a entitatii, calculatia costurilor trebuie privita ca o metoda de conducere - management prin costuri - alaturi de managementul prin obiective, prin exceptie, bugete[1] etc.

Din totdeauna mentinerea potentialului activitatii unei entitati a depins de modul cum a reusit sa isi recupereze prin desfacere costurile ocazionate de intreaga activitate desfasurata, iar dezvoltarea a fost conditionata de marimea diferentei dintre sumele incasate din vanzarea produselor, executarea lucrarilor sau prestarea serviciilor si cheltuielile ocazionate de activitatile respective. In cazul nostru,dezvoltarea firmei SC Agro Margin SRL este conditionata de diferenta dintre sumele incasate din vanzarea produselor de panificatie si cheltuielile ocazionate de producerea acestor produse de panificatie.

Mentinerea competitivitatii sub forma cea mai potrivita in scopul obtinerii unui profit optim depinde si se reflecta nemijlocit in costul de productie.

In studierea costurilor, folosirea unei terminologii adecvate prezinta o importanta deosebita pentru a se evita comfuziile ce pot aparea in precizarea continutului costurilor de productie. Este vorba de interpretari diferite asupra unor notiuni cum ar fi: cheltuieli, costuri cheltuieli de productie si pret de cost.

Intre cheltuiala si cost exista o legatura de precedenta, dar nu in totalitate. Sub aspectul continutului, cheltuiala nu este si nu poate face obiectul calculatiei costurilor, deoarece nu ocazioneaza producerea unui bun.

Costurile sunt acele elemente care se intalnesc intr-o antecalculatie de pret si au legatura directa cu produsul respectiv, pe cand cheltuielile sunt notiuni mai generale, mai mari cuprinzind si elemente de felul: dobanda, diferente de curs valutar, ch extraordinare, ch cu provizioane.

Pentru a fi cuprinse in costuri, consumurile productive, respectiv cheltuielile materiale de productie trebuie sa poata fi exprimate in bani. In sens financiar, platile constituie intotdeauna cheltuieli, dar factorul determinant care hotaresta daca o cheltuiala constituie sau nu cost este consumul, adica legatura nemijlocita cu activitatea desfasurata.[2] O parte dintre platile facute de intreprindere pentru telefon, apa, canal si salubritate, contravaloarea abonamentelor la presa, etc, reprezinta echivalentul unor consumuri sau al unor servicii efectuate in favoarea activitatii entitatii. In acest caz ele sunt cuprinse in costul productiei. Alte plati, cum ar fi de exemplu, achitarea facturilor furnizorilor pentru materiile prime si materialele cumparate nu consituie insa costuri de productie in momentul efectuarii lor. Numai consumul efectiv al acestora in procesul de productie devine cost.

Motivele pentru care exista dificultati in determinarea cu exactitate a costului de productie sunt:

- relatia dintre costurile implicate si rezultatele obtinute sub forma iesirilor;

- informatiile in legatura cu costul pot fi preluate, prelucrate, repartizate in moduri diferite.

Informatiile furnizate despre costuri variaza in functie de natura problemelor pe care managerul trebuie sa le rezolve.

Acordarea unei importante deosebite cheltuielilor care intra in costul produselor, lucrarilor si serviciilor este necesara si importanta. In legatura cu costul de productie, trebuie sa se acorde importanta deosebita diferitelor costuri care intra in componenta costului de productie. Se are in vedere mai ales separarea cheltuielilor si neincluderea in costul de productie a acelor cheltuieli care se suporta din profit sau din alte surse si care nu sunt incluse deci in cost.

1.2. Definirea principalelor costuri

Costul de productie este expresia in bani a consumului de factori de productie necesar producerii si vanzarii de bunuri materiale si servicii, concretizat in cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil, energie, salarii, masini unelte, utilaje, instalatii, chirii, intretinere, conducere, administratie etc., pe care le suporta agentii economici.Costul de productie are o tipologie complexa: costul global, costul mediu, costul marginal.

Costul global reprezinta ansamblul cheltuielilor necesare obtinerii unui volum de productie dat, dintr-un bun. El poate fi privit:

Referat: Integrarea cerealelor in elaborarea si implimentarea tehnologiei ecologice de producere a fainoaselor aglutenice: produse de panificatie si biscuiti Referat: Documentatia investitiilor si studiul de fezabilitate

- structural, pe termen scurt, divizat in cost global fix (acele cheltuieli ale intreprinderii care, pe termen scurt, sunt relativ independente de volumul productiei obtinute) si cost global variabil (acele cheltuieli ale intreprinderii care se modifica in functie de volumul productiei),

- pe ansamblu, adica drept cost global total, ca suma a tuturor cheltuielilor suportate de catre intreprindere.

Costul mediu (sau cost unitar) exprima costurile globale pe unitatea de produs (sau de rezultat). Se disting costul mediu fix, costul mediu variabil si costul mediu total.

Costurile medii, in miscarea lor (ca si costul marginal) incep prin descrestere cand productivitatea creste, trec printr-un minim, apoi se maresc. Aceasta particularitate rezulta din actiunea legii randamentelor neproportionale, conform careia randamentele sunt mai intai crescatoare, trec printr-un maxim, apoi descresc.

Costul marginal (sau costul suplimentar) exprima sporul de cost total necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie. Costul marginal masoara variatia costului total pentru o variatie infinit de mica a cantitatii de produse.

Conform Ordinului ministrului finantelor nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 279 bis din 25 aprilie 2002 costul de productie al unui bun cuprinde:

- costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor,

- celelalte cheltuieli directe de productie,

- cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricatia acestuia.

Costul reprezinta acea parte a cheltuielilor materiale, de personal si alte cheltuieli care intr-un fel sau altul, direct sau indirect concura la realizarea unui produs si se regasesc in structura produsului respectiv.

Costul complet include:costul de uzina, la care se adauga:

- cheltuielile aferente desfacerii produselor respective,

- cheltuielile de transport si manipulare, inclusiv retributiile meritate personalului care executa aceste operatii,

- cheltuielile meritate personalului care executa operatiile de ambalare,

- alte cheltuieli de desfacere.

Cap 2. PROCEDEE SI METODE DE CALCULATIE

A COSTURILOR

2.1. Procedee de calculatie a costurilor

Procedeul reprezinta un ansamblu de tehnici, instrumente si modalitati concrete de determinare a costurilor in diferite momente in care se genereaza costuri sau in care se efectueaza operatii de calculatie a costurilor.

CATEGORII DE PROCEDEE:

procedee de determinare si delimitare a costurilor pe purtator si pe sectoare

procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte;

procedee de separare a cheltuielilor variabile si fixe

procedee de calcul al costului productiei de fabricatie interdependenta;

procedee de calcul al costului unitar.

2.1.1 Procedee de determinare si delimitare a costurilor

pe purtator si pe sectoare

Procedeele de determinare si delimitare a cheltuielilor pe purtator si pe sectoare au drept scop determinarea cheltuielilor in momentul efectuarii acestora si in functie de posibilitatile de identificare pe purtator de cost (cheltuieli directe) sau pe sectoare de activitate (cheltuieli indirecte).

Se cuprind urmatoarele procedee:

a. Procedeul ponderarii cantitatilor cu preturile este folosit pentru determinarea pe purtatori sau pe sectoare de cheltuieli (in functie de modul de identificare) a acelor cheltuieli care au la baza consumuri productive ce se pot exprima cantitativ cum ar fi:consumul de materii prime,de materiale,de combustibili,de energie electrica,apa si alte utilitati.

Relatia de calcul este:

pentru cheltuieli materiale :

Ch_m= cantitate * pret

Spre exemplu, daca dorim sa determinam dimensiunea cheltuielilor cu materiile prime realizate intr-o zi la SC Agro margin SRL pentru productia de paine alba cu masa de 1 kg, procedam astfel:

Pentru 1000 bucati de paine alba cu masa de 1 kg sunt necesare 750 kg faina care a fost achizitionata cu 0,85 lei/kg; 12 kg sare care a fost cumparata cu cate 0,25 lei/kg; 14 kg de drojdie, cumparata cu 3 lei/kg.

Ch_m=750*0,85+12*0,25+14*3=637,5+3+42=682,5

pentru cheltuieli cu manopera :

Ch_man = timp * tarif

b. Procedeul aplicarii de cote proncetuale la o valoare absoluta. Se utilizeaza pentru determinarea cheltuielilor cu contributiilor, pentru amortizari dar si pentru alte cheltuieli.

Relatia de calcul este:

Ch = Baza de calcul * x%

La SC Agro Margin SRL, contributiile zilnice aferente salariilor muncitorilor direct productivi, calculate cu ajutorul formulei de mai sus, sunt in valoare de 34 lei.

c. Procedeul repartizarii de cote in raport cu numarul perioadelor de gestiune la care se refera Se utilizeaza indeosebi pentru cheltuielile aferente mai multor perioade de gestiune (cheltuieli anticipate).

N - numarul perioadelor de gestiune

d. Procedeul statistico-experimental - se aplica indeosebi in antecalcul, atunci cand anumite cheltuieli nu sunt cunoscute si pentru care se fac anumite studii sau experimente. Ulterior, pe masura ce acestea devin efective se fac ajustarile necesare.

2.1.2. Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

Se utilizeaza un singur procedeu, respectiv procedeul suplimentarii, dar aplicat sub mai multe forme si variante. Acestea au drept scop repartizarea cheltuielilor indirecte pe purtator de cost, luand in considerare particularitatile fiecarei cheltuieli de rapartizare si a bazei de repartizare.

a. Procedeul suplimentarii in forma clasica - presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

I). Alegerea criteriului sau a bazei de repartizare - trebuie sa existe o legatura de cauzalitate intre cheltuiala directa de repartizat si baza de repartizare.

II). Determinarea coeficientului de repartizare:

III). Determinarea cotei de cheltuieli de investitii ce revine fiecarui purtoator de cost.

R_j = b_j * K

Unde:

R_j - cota de cheltuieli indirecte ce revine produsului j

b_j - baza de repartizat a productiei j

K - coeficientul de repartizare

unde:

i - articolul de calculatie

Ch_Ii - cheltuieli indirecte pe calculatie

a.1.). Procedeul suplimentarii in forma clasica in varianta coeficientului unic sau global presupune ca pentru intreaga masa de cheltuieli indirecte de repartizat se aplica ( se utilizeaza ) un singur coeficient unic sau global. Se foloseste pentru repartizarea cheltuielilor generale si de administratie.

La SC Agro margin SRL se produc zilnic urmatoarele tipuri de paine: paine alba, paine semialba si paine neagra si se efectueaza cheltuieli indirecte de productie in valoare de 216 lei, si se alege si se alege drept criteriu pentru repartizarea lor pe purtatori salariile directe ale caror valori sunt: in cazul painii albe 102 lei, in cazul painii semialbe 78 lei iar in cazul painii negre 60 lei. Coeficientul de suplimentare va fi:

k_s=216/(102+78+60)=216/240=0,9

Cota de cheltuieli de sectie ce revin pe produs va fi:

R_{paine alba}: 102*0,9=91 lei

R_{paine semialba}: 78*0,9=71 lei

R_{paine neagra}:60*0,9=54 lei

Total cheltuieli repartizate: 216 lei.

a.2.). Procedeul suplimentarii in forma clasica in varianta coeficientilor diferentiati presupune utilizarea mau multor coeficienti, respectiv cate un coeficient pentru fiecare fel sau categorie de cheltuieli. Se utilizeaza pentru a se stabilii o legatura mai stransa intre cheltueilile de repartizat si baza de repartizare. Se aplica indeosebi pentru cheltuielile indirecte de productie, dar poate fi aplicat si pentru cheltuielile generale si de administratie.

a.3.). Procedeul suplimentarii in forma clasica in varianta coeficientilor selectivi presupune ca pe langa alegerea de baza diferentiate pe fel sau categorie de cheltuieli, sa se stabileasca si produsele asupra carora se face repartizarea. Se aplica in exclusivitate pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de productie.

Cheltuielile indirecte de productie pot fi pe fel de cheltuieli - amortizare, salarii, reparatii, energie, etc. sau pe cele doua categorii de cheltuieli, respectiv:

- cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilijelor;

- cheltuieli generale ale sectiei sau ale centrului de responsabilitate.

2.1.3. Procedee de separare a cheltuielilor in variabile si fixe

Cheltuielile variabile sunt dependente de volumul fizic al productiei, in timp ce cheltuielile fixe sunt cheltuieli de structura sau cheltuieli de capacitate.

Procedeul se utilizeaza atunci cand se cunoaste o masa a cheltuielilor ( un total al cheltuielilor) si se impune o separare a acestora in variabilw si fixe. Pentru efectuarea separarii este necesara cunosterea evolutiei in timp atat a volumului fizic al productiei cat si a nivelului cheltuielilor.

Procedeele de separare a cheltuielilor in variabile si fixe sunt:

- procedeul celor mai mici patrate

- procedeul punctelor de maxim si de minim

- procedeul analitic.

2.1.4 Procedee de calcul a costului unitar

Procedee de calcul a costului unitar au drept obiectiv determinarea costului unitar in functie de particularitatile procesului de fabricatie.

Procedee:

1.     Procedeul diviziunii simple

2.     Procedeul cantitativ

3.     Procedeul indicilor (coeficientilor) de echivalenta

4.     Procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal;

5.     Procedeul valorii reziduale (ramase) sau procedeul resturi.

2.2 Metode de calculatie a costurilor

Cheltuielile de calculatie constituie un ansablu de procedee, instrumente structurate pe etape in functie de specificul activitatii astfel incat sa dea posibilitatea determinarii costului pe unitatea de produs.

Clasificarea metodelor:

1.     Dupa momentul efectuarii calculatiei raportat la momentul desfasurarii procesului de fabricatie , avem:

- metode utilizate in antecalcul ( metoda standard-cost);

- metode utilizate un postcalcul ( metoda globala pe faxe, metoda globala pe comenzi);

- metode utilizate atat in antecalcul cat si in postcalcul (metoda direct- costing, metoda tarif ora/masina si metoda standard cost - dupa inregistrarea costurilor efective da posibilitatea calculului analizei si urmaririi abaterilor de la costul prestabilit.

2.Dupa categoria cheltuielilor luate in considerare la determinarea costului

- metode de tip absorbant sau integral - pentru determinarea costului se iau in considerare toate cheltuielile imputabile in mod rational pe purtatorul de cost.

Acestea cuprind:

* metoda globala

* metoda pe faze, pe comenzi;

* metoda standatrd cost

* metoda tarif ora / masina

- metode de tip partial - pentru determinarea costului se iau in considerare numai anumite cheltuieli, respectiv acele cheltuieli care au o anumita legatura ori dependenta de purtotarul de cost.

Acestea cuprind:

* metoda direct costind - presupune separarea cheltuielilor in variabile si fixe si determinarea costului unitar numai pe baza cheltuielilor variabile ;

* metoda costurilor directe - presupune separarea cheltuielilor in directe si indirecte si determinarea costului unitar pe baza cheltuielilor directe.

3.Dupa obiectivele urmarite

- metode care au ca singur obiectiv calculul costurilor. Acestea cuprind:

* metoda globala pe faze, pe comenzi

- metode care pe langa calculul costurilor urmaresc si alte obiective, indeosebi de analiza. Acestea cuprind:

* metoda standard cost;

* metoda direct costing;

* metoda tarif ora - masina.

Trasaturi comune:

- fiecare metoda de calcul este caracterizata prin etape succesive de efectuare a lucrarilor de calculatie;

- in cadrul fiecarei etape se folosesc o serie ori categorie de procedee de calculatie si modalitati concrete de lucru.

Pornind de la structurarea metodelor in metode de tip abserbant si metode de tip partial, se vor determina si etapele , si implicit, metodele de calcul pe cele doua categorii de metode.

1.     Etape specifice metodelor de tip absorbant:

I.         Determinarea si delimitarea cheltuielilor pe purtator si pe sectoare (colectarea cheltuielilor)

II.       Repartizarea cheltuielilor indirecte - folosind procedeul suplimentarii

III.      Separarea cheltuielilor productiei terminate de cele aferente productiei neterminate - separarea se face in functie de gradul de finisare a produselor.

IV.     Determinarea costului unitar si a abaterilor dintre costul efectiv si costul prestabilit.

2.     Etape specifice metodelor de tip partial:

I.         Determinarea si delimitarea cheltuielilor pe purtator si pe sectoare - colectarea cheltuielilor pe articole de calculatie .

II.       Separarea cheltuielilor in raport cu gradul de finisare - separarea cheltuielilor aferente productiei terminate de cele aferente productiei neterminate.

III.      Determinarea costului unitar pe baza cheltuielilor imputabile - se iau in considerare numai acele cheltuieli care au o anumita dependenta ori legatura cu volumul productiei.

IV.     Trecerea cheltuielilor de structura - cheltuieli fixe direct pe contul de rezultate.

V.       Calculul indicatorilor specifici metodei.

Cap 3. STRATEGIA DE PRET A SOCIETATII

COMERCIALE ALBAPAM SA

3.1. Costuri relevante in formularea strategiei firmei

Cunoasterea costurilor unui produs, centru de responsabilitate, nu mai poate fi obiectivul prioritar al contabilitatii de gestiune. Atentia trebuie indreptata spre a se asigura ca acele costuri determinate sunt costurile potrivite pentru strategia intreprinderii.

Evolutiile recente in domeniul strategiilor de dezvoltare scot in evidenta preocuparea generala de optimizare a consumului de resurse in conditiile impuse de jocul concurential. M. Niculescu defineste strategia intreprinderii ca fiind 'arta de a selectiona si de a optimiza resurse si mijloace de orice fel de care aceasta poate sa dispuna, cu scopul de a-si atinge unul sau mai multe obiective de progres, impunand concurentei locul, momentul si conditiile de lupta concurentiala'.

Strategia de cost presupune obtinerea unui cost complet inferior celui al concurentilor in conditiile practicarii unui pret analog. In acest caz, in analiza costurilor se impun aprofundari ale fiecarui element de cheltuiala, ale fiecarei activitati consumatoare de resurse pentru a identifica factorii de evolutie a costurilor, cauzele care genereaza aceasta evolutie, pentru intelegerea mecanismului care determina un anumit nivel al costului complet.

Strategia de diferentiere presupune punerea la dispozitia cumparatorilor a unei oferte diferita de aceea a concurentilor, mai bine adaptata nevoilor acestora. Intreprinderea incearca in acest caz sa mareasca valoarea, marind, in functie de nevoi, si costul. Analiza este orientata, in acest context, spre costurile ocazionate, spre raportul dintre costul global al diferentierii si avantajul asteptat de intreprindere, concretizat in cifra de afaceri.[3]

Analiza costurilor sta la baza deciziilor de externalizare a unor activitati de alegere a furnizorilor, a metodelor de productie, distributie, de gestiune a legaturilor dintre diverse activitati.

Intre analiza costurilor si strategia unei intreprinderi exista o dubla legatura. Pe de o parte, rezultatele obtinute din contabilitatea si analiza costurilor stau la baza deciziilor strategice ale intreprinderii. Contabilitatea de gestiune furnizeaza informatii privind privind costul pe produse, servicii, activitati si alte structuri din cadrul intreprinderii. Prin compararea lor cu cifra de afaceri obtinuta pe produs, serviciu, se pot calcula marjele, respectiv rentabilitatea corespunzatoare fiecarui nivel de analiza. Analiza comparativa a marjelor si rentabilitatilor pe produse la SC Agro Margin SRL, sta la baza deciziilor privind portofoliul de produse al firmei. Astfel se poate decide daca anumite produse de panificatie vor fi fabricate in continuare sau se va renunta la fabricarea lor.

Pe de alta parte, informatiile furnizate de analiza costurilor pot constitui baza unui ansamblu de microdecizii care duc progresiv la schimbarea strategiei firmei. De exemplu, daca la SC Agro Margin SRL se constata ca pretul de vanzare calculat pe baza costului complet, oferit de contabilitatea de gestiune, este mai mare decat pretul mediu al pietei, firma poate accepta sa lucreze cu o marja mai mica sau poate lua masuri de reducere a costului. Societatea va cauta sa gaseasca solutii de diminuare a costului prin: gasirea unor resurse mai ieftine, simplificarea produselor, etc. Aceste decizii pot conduce progresiv la reorientarea deciziilor strategice ale intreprinderii, respectiv la redefinirea portofoliului sau de produse.

Prin urmare, direct sau indirect, calculatia si analiza costurilor joaca un rol important in fundamentarea deciziilor strategice, constituind instrumente de baza ale pilotajului strategic al intreprinderii.

3.2 Stabilirea preturilor de vanzare ale produselor

Pretul reprezinta o variabila complexa de marketing, cu ajutorul careia se pot concretiza obiectivele strategice ale firmei.

Pretul poate fi definit, in sens larg, ca o remunerare a eforturilor intreprinderii. Dintre elementele mixului de marketing, pretul este singurul care se concretizeaza in realizarea de venituri; toate celelalte elemente (produsul, distributia, promovarea) comporta efectuarea unor cheltuieli.

Prin intermediul pretului, la SC Agro Margin SRL, se urmareste realizarea unor obiective, intre care mai importante sunt:

. obtinerea unei cifre de afaceri corespunzatoare tintelor pe care aceasta doreste sa le atinga;

. cucerirea unui anumit segment al pietei;

. rentabilizarea activitatii desfasurate;

. o mai buna pozitionare a unui produs sau serviciu.

Stabilirea pretului produsului se realizeaza, in viziunea lui Kotler intrun numar de sase etape, si anume:

1. fixarea obiectivelor tinta ale firmei (supravietuire, maximizarea profitului anual, maximizarea venitului actual, maximizarea cresterii vanzarilor, fructificarea la maximum a avantajului de piata

sau realizarea unui produs de calitate superioara);

2. analiza structurii cererii;

3. determinarea corelatiei intre nivelul costurilor si cel al productiei, respectiv experientei productive;

4. studierea preturilor concurentei;

5. alegerea metodei de determinare a pretului;

6. stabilirea nivelului final al pretului.

Costurile reprezinta un element esential in procesul de stabilire a pretului. Un produs sau un serviciu care va fi vandut la un pret ce nu acopera costurile ocazionate de realizarea sa va conduce inregistrarea unor pierderi in cadrul firmei. Cunoasterea costurilor este indispensabila in

legatura cu aceasta, iar o analiza mai de detaliu reclama utilizarea unor informatii referitoare la piata.

In practica, intreprinderile pot reactiona la cresterea costurilor sau a cererii fara a recurge la cresterea preturilor. Principalele metode utilizate in acest scop sunt urmatoarele (Kotler Ph., Managementul marketingului):

a) reducerea dimensiunilor unui produs in locul cresterii pretului;

b) inlocuirea materialelor sau ingredientelor scumpe cu altele mai ieftine;

c) reducerea sau eliminarea caracteristicilor produsului in vederea scaderii costului;

d) renuntarea sau reducerea numarului serviciilor asociate produsului;

e) utilizarea unui material mai ieftin pentru ambalare sau promovarea unor ambalaje de dimensiuni mai mari cu scopul de a mentine costurile de ambalare la un nivel scazut;

f) reducerea numarului de modele si marimi oferite;

g) crearea unor marci noi, economice.

Stabilirea pretului produselor de panificatie pornind de la studierea cererii se concretizeaza, de fapt, in analiza atenta a conjuncturii pietei, la un moment dat. Se ridica, in acest sens, o serie de intrebari: ce suma este dispus consumatorul sa plateasca pentru achizitionarea unui produs / serviciu; care este sensibilitatea cererii in raport cu evolutia pretului etc.? Determinarea elasticitatii cererii in functie de pret este un element important al acestui demers.

Elasticitatea masoara sensibilitatea consumatorului la variatia pretului si se calculeaza cu ajutorul urmatoarei relatii:

Ep = Variatia cererii(%) / Variatia pretului(%)

Cunoasterea valorii elasticitatii pentru un produs sau clasa de produse contribuie la determinarea dimensiunii modificarii cererii in conditiile in care asistam la o anumita modificare a pretului. Atunci cand elasticitatea are valori apropiate de zero, cererea este putin sensibila la pret; cand elasticitatea este subunitara si negativa cererea este foarte sensibila la pret etc.

In acest context prezinta importanta determinarea, respectiv analiza fidelitatii clientilor fata de un anumit nivel al pretului. Pentru bunurile de consum, preferintele sunt asociate cu profilul socio-demografic al acestora. De exemplu, daca ne referim la deschiderea unui nou punct de vanzare, preturile practicate de catre acesta vor trebui sa corespunda profilului clientelei din zona de implantare: preturi mari pentru cartierele rezidentiale "cu pretentii"; preturi mici in cazul cartierelor "populare".

In general, pretul nu poate fi stabilit tinand seama doar de criterii contabile. Firmele incearca, in permanenta, optimizarea vanzarilor proprii, respectiv gasirea celui mai "bun" pret de vanzare pentru produsele oferite.

In cazul produselor noi, pentru stabilirea pretului cel mai acceptat de clienti, se utilizeaza o serie de instrumente specifice de marketing, cum ar fi: testul de concept, de produs si de pret. Testul privind pretul noului produs se realizeaza prin utilizarea a doua intrebari, si anume: care este pretul maxim pe care sunteti dispus sa-l platiti pentru achizitionarea acestui produs, respectiv care este pretul minim sub care nu ati cumpara produsul, avand indoieli in legatura cu calitatea acestuia?

Cap 4. Studiu de caz privind calculatia costurilor

la SC Agro margin srl

4.1. Calculul costurilor de productie la SC Agro Margin SRL

Pentru a evidentia calculul costurilor la aceasta societate vom lua ca si exemplu costurile care intra in componenta painii albe. Productia medie zilnica de paine alba cu masa de 1 kg este de 1000 bucati.

Pentru realizarea productiei zilnice de paine alba trebuie sa se ia in considerare atat cheltuielile fixe cat si cele variabile.

Cheltuielile variabile ale entitatii sunt: cheltuielile cu materia prima, cheltuielile cu munca vie si cheltuielile cu fondul de asigurari sociale. Aceste cheltuieli isi modifica valoarea in functie de dimensiunea productiei de paine, in sensul ca vor creste daca va creste si volumul productiei sau se vor diminua daca va scadea volumul productiei. Pentru o mai buna evidentiere a calculelor vom considera ca si volum zilnic al productiei de paine alba 1000 bucati.

In categoria cheltuielilor cu materia prima se includ cheltuielile cu achizitia de faina, sare si drojdie, acestea fiind necesare pentru producerea de paine alba, conform procesului tehnologic de realizare a painii, din cadrul unitatii.

Volumul cheltuielilor cu materia prima se calculeaza utilizand urmatoarea formula:

Chv_mp=Σ q_i * cs_i* p_i , unde:

Chv_mp - cheltuieli variabile cu materia prima;

q_i - cantitatea de paine;

cs_i - consumul specific;

p_i - pretul materiei prime.

Din procesul tehnologic se cunoaste faptul ca pentru productia unei paini albe cu masa de1 kg sunt necesare materii prime in urmatoarele cantitati:

- faina alba 0,750 kg

- sare 0,012 kg

- drojdie 0,014 kg

Din datele furnizate de contabilitate, pretul la care au fost achizitionate aceste materii prime este urmatorul:

- faina a fost achizitionata cu 0,85 lei/kg

- sarea a fost achizitionata cu 0,25 lei/kg

- drojdia a fost achizitionata cu 3 lei/kg.

Cunoscand aceste date si inlocuindu-le in formula de mai sus, putem determina valoarea totala a cheltuielilor cu materia prima necesara pentru productia de paine alba dintr-o zi, astfel:

Chv_mp=(1000*0,750)*0,85 + (1000*0,012)*0,25 + (1000*0,014)*3

Chv_mp= 637,5 + 3 + 42 = 682,5 lei

Astfel s-a determinat ca valoarea cheltuielilor cu materia prima necesara pentru productia medie zilnica de paine alba este de 682,5 lei, valoare aproximativ egala cu 683 lei. De asemenea se poate determina care este valoarea cheltuielilor cu materia prima pentru o singura unitate de produs. Prin impartirea valorii totale a cheltuielilor cu materia prima dintr-o zi la numarul de paini realizate in acea zi, in cazul nostru 1000 bucati, vom obtine valoarea cheltuielilor variabile unitare cu materia prima, care vor fi de 0,683 lei. La fel, daca se doreste determinarea nivelului cheltuielilor cu materia prima dintr-o saptamana sau dintr-o luna, se procedeaza inmultind valoarea zilnica a cheltuielilor cu materia prima cu numarul de zile pentru care se doreste determinarea valorii cheltuielilor.

Pentru determinarea cheltuielilor cu munca vie, trebuie sa se ia in considerare normele de timp (22,74/t produs) si grila de salarizare a prelucratorului. Acest tip de cheltuieli se determina utilizand formula urmatoare:

Chv_mv=q_i * n_t * g_t, unde:

Chv_mv - cheltuieli variabile cu munca vie;

q_i - cantitatea de produs;

n_t - norma de timp;

g_t - grila de salarizare.

Se stie ca norna de timp are valoarea de 22,74 lei iar grila de salarizare a prelucratorului este de 5,6. Acestea inlocuite in formula de mai sus, duc la determinarea cheltuielilor variabile zilnice cu munca vie, astfel:

Chv_mv=1000 * 22,74 * 5,6 = 127,3 lei

La fel ca si la cheltuielile cu materia prima, se pot determina cheltuielile cu munca vie unitare, saptamanale, lunare, etc. Cheltuielile unitare cu munca vie sunt de 0,127 lei.

O alta categorie de cheltuieli variabile sunt cheltuielile cu fondul de asigurari sociale aferente salariilor muncitorilor direct productivi. Cheltuielile cu fondul de asigurari sociale zilnice sunt in valoare de 34 lei, iar cheltuielile cu fondul de asigurari sociale pentru o unitate de produs sunt de 0,034 lei.

Cheltuielile fixe ale entitatii sunt reprezentate de catre cheltuielile indirecte de productie si de catre cheltuielile generale de administratie. Cheltuielile indirecte de productie sunt reprezentate de: cheltuielile cu energia, apa si gazul; cheltuielile cu salariile si de catre cheltuielile cu fondul de asigurari sociale. Conform datelor furnizate de contabilitate, se cunosc urmatoarele valori ale cheltuielilor indirecte de productie:

- cheltuieli cu energie, apa si gaz 60 lei;

- cheltuieli cu salariile 65 lei;

- cheltuieli cu fondul de asigurari 17 lei.

Valorile cheltuielilor generale de administratie furnizate de contabilitate sunt urmatoarele:

- cheltuieli cu salariile 17 lei;

- cheltuieli cu fondul de asigurari 5 lei.

In tabelul de mai jos sunt centralizate valorile cheltuielilor fixe si variabile realizate intr-o zi, in urma productiei a 1000 de bucati de paine alba cu masa de 1 kg.

Cheltuielile fixe si cheltuielile variabile unitare pentru painea alba cu masa de 1kg sunt redate in tabelul de mai jos. Aceste cheltuieli unitare se obtin prin impartirea diverselor tipuri de cheltuieli la volumul productiei.

Inregistrarile contabile a cheltuielilor sunt urmatoarele:

- inregistrarea cheltuielilor directe

921 = 901844

- inregistrarea cheltuielilor indirecte

923 = 901142

- inregistrarea cheltuielilor generale de administratie

924 = 90122

Pentru calculul costului complet comercial efectiv total se utilizeaza urmaroarea formula:

CCC = CP + CGA + CD ,unde:

CCC - costul complet comercial

CP - costul de productie total

CGA - cheltuieli generale de administratie

CD - cheltuieli de desfacere

CP = cheltuieli directe + cheltuieli indirecte

CP = 826 + 142 = 968

CCC = 968 + 22 + 0 =990

Costul complet comercial unitar = CCC/1000 = 990/1000 = 0,990 lei

Cunoscand evolutia de ansamblu a volumului fizic al productiei si a cheltuielilor de productie pe o perioada de 6 luni la SC Agro Margin SRL, se determina cu ajutorul procedeului celor mai mici patrate si apoi cu ajutorul procedeului punctelor de maxim si de minim:

a.    cheltuielile variabile unitare si totale si cheltuielile fixe totale;

b.    cheltuielile totale pentru luna a VII a, cunoscand ca volumul fizic al productiei este de 25000 bucati paine alba cu masa de 1 kg.

Situatia privind evolutia volumului fizic al productiei si al nivelului cheltuielilor:

1.  kg

Productia medie lunara este de 21000 kg paine alba

2.  lei

Cheltuielile totale medii lunare sunt de 17643 lei

3. Se determina diferentele dintre productiile lunare si productia medie lunara.

x₁ = 20.900 - 21.000 = -100

x₂ = 20.000 - 21.000 = -1.000

x₃ = 21.500 - 21.000 = 500

x₄ = 20.500 - 21.000 = -500

x₅ = 21.100 - 21.000 =100

x₆ = 22.000 - 21.000 = 1000

4. Se determina diferentele dintre cheltuielile lunare si cheltuiala medie lunara.

y₁ = 17575 - 17643 =-68

y₂ = 16960 - 17643 =-683

y₃ = 17985 - 17643 = 342

y₄ = 17301 - 17643 =-342

y₅ = 17711 - 17643 = 68

y₆ = 18326 - 17643 = 683

5. = (-100) * (-100) = 10.000

 = (-1000) * (-1000) = 1000.000

6.

7. 0,683 lei/kg

8. t=1

lei

Cheltuielile variabile pentru prima luna au valoarea de 14275 lei.

9.

lei

Prin scaderea din cheltuielile totale aferente primei luni a cheltuielilor variabile aferente primei luni, se determina valoarea cheltuielilor fixe lunare, care este de 3300 lei.

b.

Q_t+1= 25.000

Ch_vu = 0,683

Ch_F(t+1)= Ch_F(t) = 3.300

lei

Pentru determinarea cheltuielilor totale pentru luna a 7-a se inmulteste volumul productiei din luna respectiva cu cheltuielile variabile unitare si acestea se aduna cu valoarea cheltuielilor fixe. Astfel valoarea cheltuielilor totale din luna a 7-a este de 20375 lei.

Procedeul punctelor de minim si de maxim

I. Determinarea cheltuielilor variabile unitare potrivit relatiei:

Ch_vu=(18326-16960)/(22000-20000)=1366/2000=0,683

II. Determinarea cheltuielilor totale

Ch_vT(t) = Ch_vu * Q_t

 lei

III. Determinarea cheltuielilor fixe totale ( pentru perioada t)

Ch_F(t) = Ch_T(t) - Ch_vT(t)

lei

Q_t+1= 25.000

Ch_vu = 0,683

Ch_F(t+1)= Ch_F(t) = 3300

lei (cheltuielile totale pentru luna a 7-a)

La SC Agro Margin SRL se produc si vand in cursul unei luni 21000 bucati de paine alba cu masa de 1 kg, la pretul de 2 lei/bucata. Cheltuielile fixe insumeaza 3300 lei iar cheltuiala variabila unitara este de 0,844 lei.

Punctul de echilibru se determina prin raportarea cheltuielilor fixe la diferenta dintre pretul de vanzare si cheltuielile variabile unitare, astfel:

P_e=3300/ (2-0,844)=3300/1,156=2855 bucati

Pentru a acoperi integral cheltuielile variabile ocazionate de productia vanduta si incasata si cheltuielile fixe, entitatea trebuie sa fabrice si sa vanda 2855 bucati de paine alba, respectiv 13,6% din cantitatea de produse vandute. Numai prin indeplinirea acestei cote entitatea nu obtine nici profit, nici pierdere.

Orice cantitate mai mare de 2855 de paini va aduce un profit de 1,156 lei/bucata, dupa cum orice cantitate nefabricata si nevanduta sub 2855 bucati va aduce o pierdere de 1,156 lei/bucata.

Bibliografie

1. Briciu Sorin - Contabilitatea manageriala, aspecte teoretice si practice, Editura Economica Bucuresti 2006

2. Dumitru Madalina si colab. - Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor, Editura Contaplus, Ploiesti 2008

3. Oprea Calin si Gheorghe Carstea - Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor, Editura Genicod 2002

4. http://ifr.kmarket.ro/rapoarte/arhiva/alb/alb.html