Copiii strazii -de grup

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala Bucuresti

Copiii strazii

-proiect de grup-

Introducere

Societatea de astazi inca se confrunta cu problematica copiilor strazii si acest lucru datorita modalitatilor de a diagnostica si de a propune masuri concrete de diminuare a lui. Pentru ca lipseste un recesamant, estimarea este singurul mijloc prin care se pot schita dimensiunile acestei probleme sociale.Fenomenul ridica doi factori: legitimitatea si utilitatea. Conditiile de viata cu care acesti copii se lupta confera legitimitatea, iar utilitatea tine de necesitatea dezvoltarii unor strategii si programe care sa reduca amploarea fenomenului. Este destul de dificil sa operam cu o definitie acceptata in totalitate si cuprinzatoare.

1.1 Definire

Succint, copiii strazii sunt acei copii care sunt trimisi de acasa de catre parinti sa munceasca sau sa cerseasca; nu vor sa traiasca in familie;nu au pe nimeni si nici unde locui; doresc sa traiasca in familie, dar parintii nu au locuinta.

Nu exista o definitie universala a „copiilor strazii” care sa poata fi aplicata pe acelasi nivel in tarile in care exista acest fenomen, de aceea se considera ca definitia propusa de cercetatorii danezi este suficient de buna si pentru societatea romaneasca.

„Copiii strazii sunt copiii sau adolescentii sub 18 ani, care intr-o perioada de referinta data se afla pe strada, se deplaseaza dintr-un loc in altul si au propriul grup de prieteni si propriile relatii sau contacte in strada.”Domiciliul” lor poate fi acela al parintilor sau al unei institutii de protectie sociala.”(Definitia cercetatorilor danezi ,Sursa: Salvati Copii and UNICEF 1999, Studiul National privind situatia copiilor fara adapost, UNICEF)

Din definitie reiese faptul ca limita de varsta este de 18 ani, ceea ce inseamna o situatie ce se conformeaza cu Conventia O.N.U privind Drepturile Copilului. Institutiile de protectie de stat sau nonguvernamentale nu includ in programele lor de protectie decat copii sau adolescenti sub 18 ani. Dar multi tineri care se gasesc in strada au depasit demult aceasta varsta.

In ceea ce priveste relatia cu familia si relatia cu strada ne confruntam cu 4 categorii:

1.Copii care au o legatura permanenta cu familia: „copii pe strada”.Estimarea acestei categorii este extrem de dificil de facut datorita dinamicii crizei economice ce loveste in primul rand familia. Acesti copii nu frecventeaza scoala si ‚apartin’ inca familiilor din care provin. Dupa ce toata ziua si-o petrec in strada incercand sa-si castige existenta prin orice mijloace se intorc seara acasa pentru a dormi. Foarte multi copii isi formeaza un stil de viata pe strada, se lasa influentati de altii copii de pe strada si tocmai de aceea sunt expusi riscului de abandon familiar.

2.Copii care au legaturi sporadice cu familia:”copii in strada”. Multi copii incep sa piarda legatura cu familia, separandu-se treptat de ea pe masura adaptarii la viata de strada. Acestia sunt copii cu o motivatie puternica de a ramane in strada. Componentele comportamentului acestor copii sunt vagabondajul, consumul de droguri, violenta, mizeria, prostitutia, promiscuitatea.Prezenta unor copii in strada este datorita efectului dorintei de evadare din familie de cele mai multe ori din cauza unui conflict generat de tata. Odata ce acesti copii pleaca de acasa, sositi in gari din diferite localitati ei se ataseaza pe strada de grupuri de copii acceptandu-le fara prea multa impotrivire regulile si modul de viata.

3.Copiii care si-au pierdut orice legatura cu familia (orfani, abandonati)sau cu institutia de ocrotire „copii ai strazii”.Aceasta reprezinta grupul de copii care au fost abandonati de persoanele care in mod egal trebuiau sa se ocupe de cresterea si educarea lor.Pentru a supravietui, acesti copii trebuie sa se adapteze continuu, sa-si foloseasca toata energia si disponibilitatea afectiva in vietuirea pe strada.

4.Familii cu copii pe strada.Cel mai afectat grup social din Romania il reprezinta familia.Familia cu mai multi copii este mai expusa riscului de saracie, mai ales ca este lipsita de o presiune sociala capabila sa impuna masuri de protectie sociala.Odata ajunsi in strada, parintii sunt nevoiti sa recurga la practica diferitelor activitati ce nu se inscriu in perimetrul legii. Ei isi obliga copiii sa munceasca sau sa cerseasca, indiferent de varsta pe care o au.Copiii sunt purtatorii deficitelor economice ale parintilor lor Sursa: Salvati Copii and UNICEF 1999, Studiul National privind situatia copiilor fara adapost, UNICEF)

1.2 Statistici

O evaluare precisa a numarului copiilor strazii este foarte dificila, tinand cont de

fluctuatiile mari in ceea ce priveste numarul lor. Lotul de analiza cuprinde persoane cu varste intre 1 si 30 de ani.

Singurul studiu care a ajund sa aproximeze numarul total al copiilor fara adapost din Bucuresti a fost realizat in 1992 cu ajutorul a patru organizatii neguvernamentale : Equilibre, Terre des Hommes, Salvati Copiii-Danemarca, Liga Romana pentru Sanatate Mintala. S-a aplicat metoda „dublei capturi” ce se aplica de obicei beneficiarilor dificil de identificat (toxicomani, delincventi). Intr-un spatiu bine delimitat un numar N de indivizi sunt identificati si inregistrati.

Potrivit unui raport din 2004 al Institutului National de Statistica, numarul copiilor implicati in forme grave de munca in mediul urban si rural este de aproximativ 70.000.

In 2009 numarul copiilor strazii din Capitala este estimat la 1.270, iar majoritatea dintre ei cersesc pentru a contribui la supravietuirea familiilor din care provin, potrivit datelor prezentate, de organizatia Salvati Copiii, cu ocazia Zilei Mondiale impotriva Exploatarii Copiilor prin Munca.

Rezultatele cercetarii 'Estimarea numarului de copii ai strazii in Bucuresti, Brasov si Constanta' arata ca, in Capitala, continua sa se inregistreze cel mai ridicat numar de copii ai strazii.
Dintre copiii care muncesc pe strada mai mult de opt ore pe zi, 44% cersesc in conditii dificile, iar cea mai mare parte a acestora sufera de boli de piele, TBC si hepatita.

Peste doua treimi dintre copiii care muncesc pe strada au abandonat scoala, in majoritate in jurul varstei de 11 ani, 34% sunt analfabeti, iar 40% au cunostinte reduse de scris si citit.
In 2009 cu ocazia Zilei Mondiale impotriva Exploatarii Copiilor prin Munca, organizatia Salvati Copiii' lanseaza campania 'Implica-te in combaterea cersetoriei', in colaborare cu Biroul International al Muncii, Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti (DGASMB) si Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti. 
      Obiectivele campaniei sunt de a oferi informatii cu privire la cauzele reale si consecintele exploatarii copiilor care cersesc si de a lansa un apel catre cetateni, pentru a se implica activ in protectia acestora. In urma interventiei celor care vor sesiza cazurile de minori exploatati prin munca, toti copiii vor primi un sprijin individualizat, in scopul integrarii lor sociale si scolare.
In plus a fost prelungit programul de lucru al serviciului dedicat protectiei copiilor strazii din cadrul DGASPCMB - telefonul de urgenta 0800 821 218 si al echipei stradale de interventie, de la 17.30, pana la 21.30.

Legile privind protectia drepturilor copilului prevad pedepse cu inchisoarea de pana la sapte ani pentru persoanele care obliga copiii sa cerseasca, iar Codul Penal prevede pedepse cu inchisoarea de la 3 la 15 ani pentru infractiunea de rele tratamente aplicate copiilor.

In 2004 s-a constatat ca in Capitala exista intre 1.057 si 1.273 de copii si tineri care traiesc in strada, iar 48% din ei au varste sub 18 ani. Majoritatea tinerilor si copiilor chestionati se afla pe strada de mai mult de 6 luni, iar strazile Bucurestiului sunt in topul preferintelor de locatie pentru acesti copii, fata de celelalte orase ale tarii. 

Din pacate, copiii care traiesc pe strazi sunt lipsiti de majoritatea drepturilor. In Bucuresti, imediat dupa 1990, locuiau permanent pe strazi cateva zeci de copii. Aproximarile cele mai recente intocmite de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) arata ca in jur de 400-500 de copii lucrau si/sau traiau pe strazile din Bucuresti la sfarsitul lui 2004, cu toate ca aceasta ar putea fi doar o estimare conservatoare. Numarul copiilor care lucreaza pe strazi pe timpul zilei a crescut. Multi dintre copiii care lucreaza pe strada se confrunta cu probleme de sanatate, incluzand afectiuni dermatologice, scabie, rani si arsuri, unii avand chiar tuberculoza si hepatita, in vreme ce majoritatea dau si semne de subnutritie cronica.
    Copiii strazii sunt de asemenea expusi abuzului sexual care de obicei incepe in cadrul propriilor familii si apoi se continua pe strada, si abuzului fizic Aproximativ 50% dintre copiii care lucreaza pe strazile Bucurestiului sustin ca au fost batuti cel putin o data, in special de catre politie conform unei evaluari rapide de situatie din 2002. In incercarea de a face fata asprimii vietii lor pe strazi, multi dintre copii incep sa foloseasca droguri sau solventi, inclusiv diluantii obisnuiti pentru lipici si vopsele.

Copiii strazii continua sa fie discriminati de catre autoritati precum politia, scoala si sistemul de sanatate. Un mediu familial protector ar trebui sa asigure copilului mic suficienta afectiune si protectie care sa-i permita sa se dezvolte atat fizic, cat si emotional si cognitiv pentru a deveni un individ unic, cu respect de sine si incredere in fortele proprii. Cu toate acestea, nu numai situatia familiala, ci si ajutorul social indreptat spre familiile si comunitatile vulnerabile din Romania sunt extrem de slabite, limitand, in acest mod, mediul protector

Analiza situatiei copiilor din 2006 realizata de UNICEF a scos in evidenta deficiente considerabile si noi provocari cu privire la respectarea drepturilor copiilor vulnerabili, exclusi si discriminati din Romania. Mai exista inca copii, in special adolescenti, ce traiesc si /sau muncesc pe strazi, dar si copii ce sunt victime ale traficului, desi Romania este tot mai des o tara de tranzit, nu o tara sursa in acest proces.

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

Sistemul de justitie pentru minori se lupta inca sa asigure respectarea drepturilor copiilor aflati in conflict cu legea, confruntandu-se si cu lipsa de unitati speciale pentru detinerea minorilor inainte de proces. Copiii cu dizabilitati, copiii cu HIV/SIDA si cei de etnie rroma sunt inca victime ale stigmatizarii si discriminarii. Drepturile copilului cu dizabilitati mintale din institutii publice nu sunt inca pe deplin respectate.

In acelasi timp, copiii rromi din zonele rurale sarace prezinta mai multe sanse de a fi abandonati, institutionalizati, de a renunta la scoala si de a sfarsi pe strazi decat ceilalti copii. In plus, au aparut noi probleme, cum ar fi posibilul impact negativ al reformei din domeniul agriculturii asupra familiilor sarace, dar si impactul negativ asupra copiilor lasati in urma de parintii ce pleaca spre alte tari in cautarea unui loc de munca mai bun.

Numarul scazut al serviciilor comunitare de preventie si integrate, practicile familiale neadecvate si schimbarea normelor si valorilor sociale au condus la aceste manifestari.

Cauze imediate pentru care copiii ajung in strada:

-a plecat de acasa din proprie initiativa-58%

-a fost gonit de acasa-13%

-a fugit dintr-o institutie-9%

Minorii neinsotiti repatriati:

-minorii neinsotiti returnati care recunosc ca au fost traficati-25%

-minorii neinsotiti returnati care nu recunosc ca au fost traficati-75%

Nivelul de scolarizare in randul copiilor strazii care muncesc in Bucuresti:

-nu au mers niciodata la scoala:19%

-deprinderi slabe de citit si scris:40%

-analfabeti:34%

Cifre estimative privind copiii care traiesc permanent pe strazi in Romania

Anii                                         Numarul de copii

3000

2500

2000

1500

1500

(sursa statistici:UNICEF 2006)

O mare parte din acesti copii poseda un caracter predelicvent si delicvent, dat fiind situatiilor limita cu care se confrunta. Dimensiunile exacte ale fenomenului „copii strazii” nu sint cunoscute. In Centrul de Plasament Temporar al Minorilor din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, in anul 2010 au fost plasati provizoriu 1799 „copii ai strazii” sau cu 171 copii mai putin comparativ cu anul 2009. Doua treimi din acesti copii sint de virsta scolara, circa 7,0% au fost plasati ca urmare a practicarii cersitului, iar practic fiecare al treilea copil este plasat repetat in acest centru.

Potrivit unui raport pe 2005 al Amnesty International, la nivel global, copiii strazii sunt in numar de 100 de milioane (150 de milioane, potrivit Organizatiei Internationale a Muncii). Se presupune ca la nivelul fiecarei tari autoritatile competente fac eforturi pentru integrarea copiilor strazii in centre de plasament sau in familii care-si pot asuma cresterea si educarea lor.”(www.statistica.md)

1.3 Cadrul legislativ, protectia copiilor fara adapost

Principalele acte normative

„Ordonanta 86/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.68/2003 privind seviciile sociale

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Hotararea nr.430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor

Hotararea nr. 539/2001 pentru aprobarea Strategiei guvernamentale in domeniul protectiei copilului in dificultate (2001-2004) si a Planului operational pentru implementarea Strategiei guvernamentale in domeniul protectiei copilului in dificultate(2001-2004)

Ordin nr.24/2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru centrele de zi

Hotarare nr.829/2002 privind aprobarea Planului national antisaracie si promovare a incluziunii sociale

Legea nr. 705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala

Ordonanta nr.68/2003 privind serviciile sociale, modificata prin Ordonanta nr.86/2004

Ordinul nr.422/2004 pentru aprobarea Standardelor obligatorii de calitate privind serviciile sociale specializate din Romania, furnizate in sistem public, privat si parteneriat public-privat.

Ordin nr.80/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind intocmirea planului de servicii si a Normelor metodologice privind intocmirea planului individualizat de protectie;

Hotarare nr. 1434/2004 privind atributiile si Regulamentul-cadru de organizare si functionare ale Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.”

Sursa:(„Drepturile copilului intre principii si realitate”-Editura Speed Promotion, Salvati copiii, 2005,Coordonatori:Gabriela Alexandrescu si Daniela Munteanu)

STANDARDE

ASOCIATIA CASA IOANA PENTRU COPII STRAZII

Tipuri de situatii:
Situatie de dificultate in Familie
Separare de parinti
Tipuri de locatii:
Centre rezidentiale, publice sau private
Tipuri de servicii oferite:
Servicii de asigurare a hranei si suplimentelor nutritive ( prepararea, servirea si distribuirea hranei
Promovare relatii sociale (Socializare)- Activitati socio culturale
Promovare relatii sociale (Socializare)- Timp liber
Educatie speciala
Servicii de ingrijire social- medicala de natura medicala cu:
* lucrator social
* psiholog
* asistent social
* medic medicina generala/medic specialist
* personal voluntar

Beneficiari: Copii 0-6 ani , Copii 7-16 ani , Copii 17-18 ani

INSTITUTII CU ATRIBUTII IN PROTECTIA COPIILOR STRAZII

DIRECTIA GENERALA PROTECTIA COPILULUI este o directie de specialitate in cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei sociale.

Atributii:

Elaboreaza si fundamenteaza programe in domeniul protectiei familiei si pentru prevenirea si combaterea violentei in familie si in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului;

Monitorizeaza respectarea drepturilor copilului:

Coordoneaza si controleaza activitatea de protectie si promovare a drepturilor copilului.

Centralizeaza si sintetizeaza informatiile referitoare la respectarea principiilor si normelor cu privire la drepturile copilului si urmareste sa ia masurile necesare pentru punerea in aplicare a recomandarilor privind drepturile copilului;

Coordoneaza si indruma metodologic activitatile serviciilor destinate prevenirii separarii copilului de parintii sai si ale celor de protectie speciala a copilului, precum si activitatile desfasurate de comisiile pentru protectia copilului.

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) este institutia publica cu personalitate juridica ce functioneaza in subordinea consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti. 

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului aplica, la nivelul judetului si al sectoarelor Municipiului Bucuresti politicile si strategiile de asistenta sociala in domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, precum si a oricaror persoane aflate in nevoie.

Atributii:

• Intocmesc planuri individuale de servicii si protectie a copilului ;
• Propun stabilirea unei masuri de protectie speciala
• Instituie, prin decizie a directorului, masura plasamentului in regim de urgenta, in conditiile legii;
• Monitorizeaza trimestrial modul de aplicare a masurilor de protectie speciala a copilului.
• acorda asistenta si sprijin copilului separat de familie, in vederea reintegrarii in mediul sau familial;
• reevalueaza, cel putin o data la 3 luni si ori de cate ori este cazul, imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala si propune, dupa caz, mentinerea, modificarea sau incetarea acestora;
• indeplineste demersurile vizand deschiderea procedurii adoptiei interne pentru copiii aflati in evidenta sa;

Comisia pentru protectia copilului, prevazuta la art. 104 din L. Nr. 272/2004 prvind protectia si promovarea drepturilor copilului este organul de specialitate, fara personalitate juridica, a Consiliului judetean, respectiv al Consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, cu activitate decizionala in materia protectiei si promovarii drepturilor copilului.

Atributi:

• Stabileste masuri de protectie speciala a copilului, in conditiile legii.

• promoveaza drepturile copilului in toate activitatile pe care le intreprinde;

• solutioneaza plangerile adresate de copii,

INSTANTA JUDECATOREASCA

Atributii:

• Stabileste masuri de protectie speciala a copilului in situatiile care nu sunt de competenta Comisiei pentru Protectia Copilului. ( cand nu exista acordul parintilor).

SERVICIILE PUBLICE DE ASISTENTA SOCIALA.

Atributii:

• Realizeaza activitatea de prevenire a separarii copilului de familie;
• Monitorizeaza si analizeaza situatia copiilor din unitatea admnistrativ-teritoriala si respectarea drepturilor copilului
• Identifica si evalueaza situatii care impun acordarea de servicii sau prestatii pentru prevenirea separarii copilului de familie; acorda aceste servicii sau prestatii , in conditiile legii;
• Asigura consilierea si informarea familiilor fara copii in intretinere asupra drepturilor si obligatiilor acestora
• Asigura si urmaresc aplicarea masurilor de prevenire si combatere a consumului de alcool si droguri, de prevenire si combatere a violentei in familie si a comportamentului delincvent;
• Inainteaza primarului propuneri referitoare la luarea unei masuri de protectie speciala;

INSPECTORATELE JUDETENE DE POLITIE

Atributii:

Desfasoara activitati de identificare a copiilor aflati in strada; acestea se realizeaza de multe ori in colaborare cu Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si organizatii nonguvernamentale.

BIBLIOGRAFIE

SALVATI COPII ,,Drepturile copilului intre principii si realitate

SALVATI COPII,,Studiul National privind situatia copiilor fara adapost”

ECHIPA DE SPECIALISTI.

Echipa de specialisti ce acorda asistenta copiilor fara adapost este alcatuita din:

Asistent social;

Psiholog;

Pedagog social;

Psihoterapeut;

Medic;

Politist.

Asistentul social se ocupa in principal cu recuperarea si reintegrarea psiho-sociala

a persoanelor cu probleme speciale. In cazul in care ofera asistenta copiilor fara adapost el indeplineste urmatoarele roluri:

Ofera sprijin moral in depasirea situatiilor dificile in care se afla copiii fara adapost;

Ofera consiliere;

“Acorda ajutor practic.De exemplu,un copil care cerseste pe strada poate nimeri oricand in mainile unui infractor,de aceea este necesar ca acest copil,pana a ajunge sa fie protejat de familia sa (daca o are),sa fie luat sub supraveghere de anumite institutii;” (M Bulgaru,M Dilion.Concepte fundamentale ale asistentei sociale(Note de curs), Chisinau-2000,capitolul 1.4,pagina 27)

“Sensibilizeaza opinia publica si o informeaza cu privire la problematica sociala;”       ( Legea nr. 466/2004,capitolul 1 Dispozitii generale,Art.3,paragraf 3)

Rolul de educator ce implica oferirea de informatii pentru a ajuta copilul sa-si clarifice si sa-si identifice problemele ;

Propune, iar in cazuri urgente, rezolva plasarea imediata a copiilor in institutii de protectie, in familii adoptive in locul familiilor lor, in conformitate cu hotararile date de tribunale;

Presteaza activitati sociale in favoarea copilului;

Reprezinta copilul in procedurile juridice si administrative.

Psihologul este perceput ca un specialist in dezvoltarea copilului si are urmatoarele roluri:

- Ofera consiliere;

- Ofera sprijin moral in depasirea situatiilor dificile in care se afla copiii;

- Realizeaza evaluarea psihologica a copilului.

Pedagogul social este o persoana de referinta in relatiile cu copiii sau tinerii in cadrul        unei comunitati educative ce isi insuseste cunostinte de specialitate in domeniul psihologiei, pedagogiei, sociologiei, precum si cunostinte de cultura generala, cu scopul de a le aplica in practica educationala. In plus el dezvolta capacitati practice de actiune educativa;Acesta are urmatoarele roluri:

- Evalueaza procesul dezvoltarii copilului;

- Isi asuma rolul de completare sau subtituire a familiei;

- Ajuta copilul sa devina un adult constient de sine, responsabil si integrat in societate.Copilul este sprijinit pe toate planurile dezvoltarii sale (biologic, intelectual, moral, afectiv, comportamental, artistic si social), pentru ca in momentul parasirii institutiei de protectie sa fie apt pentru o existenta autonoma;

- Conduce si evalueaza procesul dezvoltarii vietii sociale a copilului. (www.filosofie.ugal.ro)

Psihoterapeutul

Este persoana care identifica si rezolva dificultatile cu care se confrunta copilul ,sustine si ghideaza copilul, ofera consiliere pentru constientizarea, ameliorarea si depasirea dificultatilor acestuia.

Medicul.

Ofera servicii medicale copiilor aflati in nevoie. Verifica si supravegheaza starea de sanatate a copilului.

IV. Serviciile sociale reprezinta activitatea sau ansamblul de activitati realizate pentru a raspunde nevoilor sociale, precum si celor speciale, individuale, familiale sau de grup, in vederea depasirii situatiilor de dificultate, prevenirii si combaterii riscului de excluziune sociala, promovarii incluziunii sociale si cresterii calitatii vietii. (legea 292/2011)

Tipuri de servicii disponibile copiilor strazii si scopul acestora:

Consilierea sociala si/sau psihologica a familiei, precum si consilierea individuala si/sau de grup;

Evaluarea relatiei copil-parinte, contribuind la responsabilizarea mediului familial, a riscurilor la care este expus copilul in situatia frecventarii mediului stradal, identificand cauzele care au condus la aparitia evenimentelor respective;

Posibilitatea impiedicarii producerii unor asemenea evenimente in viitor;

Gasirea unor noi solutii alternative in vederea reintegrarii sociale, familiale si scolare a acestor copii, dar si a celor care beneficiaza de serviciile de zi si/sau de noapte din Adapostul de zi si de Noapte pentru copiii strazii.

Prin intermediul Adapostului de zi si de Noapte pentru copiii strazii se asigura servicii de zi si/sau de noapte, precum:

cazare

masa

asistenta medicala

consiliere psihologica

asistenta moral-religioasa

scolarizare sau rescolarizare

Cu sprijinul unor ONG-uri partenere pentru familiile aflate in dificultate si care se afla in evidenta reprezentatilor Serviciului de Interventie pentru Copiii Strazii, se faciliteaza accesul la serviciile specializate ale acestora.

(www.dgaspc5.ro)

Beneficiile de asistenta sociala reprezinta o forma de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obtinute din munca, in vederea asigurarii unui trai minimal, precum si o forma de sprijin in scopul promovarii incluziunii sociale si cresterii calitatii vietii anumitor categorii de persoane ale caror drepturi sociale sunt prevazute expres de lege. (legea 292/2011)

Nu toti copiii strazii dispun de prestatii sociale, ci doar aceia care au actele necesare pentru a putea primi alocatii. Acestea sunt mici exceptii, pentru majoritatea copiilor strazii, principalele surse financiare fiind reprezentate de venitul ocazional (munca fara forme legale, “la negru”) si cersit.